Autor: Loredana Diacu
A devenit ca o apa neagra Romania sub care se intinde – tacut si amenintator – un smarc. Inghite orice cade in ea, fara valuri multe. De ca si cum nici n-ar fi fost. Arunci o “piatra”, abia daca face un val timid care apoi se stinge imediat dupa ce a aparut. Ma gandesc la moartea Ilenei Militaru, mama de copil ucis la Revolutie care, pe 25 mai, de Ziua Eroilor, si-a dat foc la Poiana Brasov, nemaiputand sa suporte batjocura la care a supus-o statul roman. Si mi-as dori ca moartea ei, strigatul ei, mesajul transmis prin gestul ei sa nu se stinga asa cum se stinge la noi totul in apa neagra a uitarii. Sa reverbereze, sa produca un soc aducator de schimbare. Macar la nivel de constiinta, daca nu de altceva…
Cat de disperat sa fii sa iti dai foc? E o moarte cumplita! Cat de disperat, de revoltat sa fii incat sa alegi sa te supui, de unul singur, la o moarte in asa chinuri atroce? Si raspunsul este: atat de disperat! Acolo a impins-o statul pe doamna Negru.
Dosarul Revolutiei inca tergiversat dupa 33 ani. Dreptate, ioc. Doar mări de lacrimi planse si lumanari arse la mormantul unui pusti ai carui ucigasi sunt in libertate, probabil veseli si prosperi. In pus, recunostinta statului roman… o indemnizatie de 918 lei. Iar acum, mai nou, bataie de joc la Casa de Pensii, bataie de joc in instutitiile statului. Sfidarea, nerecunostinta, impunitatea.
Nu stiu cata lume isi mai aminteste – desi ar trebui – dar tot la Poiana Brasov, unde a ales sa arda Ileana Negru, in martie 1989, inginerul Liviu Cornel Babeș isi dadea foc pe partie pentru a atrage atentia intregii lumi – Poiana Brasov era un loc unde veneau turisti straini – ca Romania comunista a devenit un lagar, o uriasa inchisoare gri. Un loc care ucide spiritul uman.
34 de ani de la sacrificiul lui si o femeie al carei fiu a fost ucis tot de comunism isi ia si ea viata tot alegand sa se tranforme in torta. Om care arde pentru Adevar. Caci o moarte ca cea a doamnei Militaru este un tipat, un mesaj care sa zguduie constiinta poporului roman. Sa ii arate ca nu si-a pedepsit criminalii. Ca isi uita eroii si isi bate joc de ei. Ca nu stie sa respecte sacrificiul celor care au murit pentru lumina, pentru iesirea din bezna, pentru dreptul de a fi Om, de a putea vorbi, infaptui, calatori, dori, spera fara ca visele sa ti se izbeasca de cortina gri a izolarii.
Uitarea mortii ei ar fi o palma nu la adresa ei ci la adresa noastra. Nu avem dreptul sa uitam si nici sa lasam sa treaca asa, pur si simplu, cele intamplate. Femeia aceea a murit pentru ca noi sa ne trezim.
E revoltator pana la sfasiere ca statul a tacut, o vorba n-a iesit in spatiul public despre moartea mamei de copil erou. Nimic de la politie, nimic de la Procuratura, nimic pana cand Catalin Giurcanu nu a aflat, intamplator, despre cele intamplate si si-a strigat revolta pe Facebook. Politia a venit cu un comunicat in care a admis ca la Poiana Brasov a avut loc o autoincendiere abia dupa ce noi, de la Epoch Times, am dat telefoanele cuvenite ca sa confirmam ceea ce stiam ca e adevarat… Cum sa ascunzi asa o moarte? De ce?
Si cred ca raspunsul ar putea fi in mesajul pe care femeia l-a scris pe o pancarta inainte de a isi da foc. Mesaj pe care nu il stim. N-a fost facut public. Am intrebat la Politia Brasov ce scria pe pancarta. Tacere. Inteleg ca n-au avut liber de la procuratura sa dea un raspuns. De ce? Mesajul este testamentul femeii catre poporul roman. Ar trebui facut public pentru ca toata lumea sa stie.
Nu stiu daca exista proceduri la procuratura care sa interzica asta. Posibil sa fie catalogata drept proba in investigatie si, in baza vreunei reguli, ceva, sa nu fie facuta publica. Dar acolo nu vorbim de o proba care ar putea compromite ancheta. O femeie si-a dat foc, ce fire, ce piste mai cauti?
Acolo vorbim, probabil, de o proba, care ar aratat intregii lumi cine e “criminalul”. Autorul moral al acestei morti: Statul roman care a lasat o femeie sa planga 33 de ani langa morminte fara sa ii ofere Adevarul de carea avea atata nevoie pentru linistea inimii ei, care a batjocorit-o prin institutiile sale care au tratat-o ca pe un Nimic. Cand iti batjocoresti eroii tu, ca stat, te condamni.
sursă: Facebook Loredana Diacu
