Pe 5 august 2025, Tribunalul Constanța a închis definitiv unul dintre cele mai mari dosare de evaziune fiscală și fraudă bugetară instrumentate vreodată de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța. Prejudiciul: peste 109 milioane de lei. Motivul închiderii: prescripția răspunderii penale.
Deși faptele sunt clare, documentele contabile au fost distruse pentru a se șterge urmele infracțiunii, iar inculpații au fost trimiși în judecată, statul român – printr-o justiție lentă, ineficientă și, în final, complice – a ratat din nou pedepsirea celor vinovați. Dosarul nr. 485/2025 rămâne astfel o lecție amară despre cum se face justiție în România: târziu, prost și în favoarea celor cu relații și bani.
Regele motorinei, firme-fantomă și o schemă clasică de spoliere a bugetului public
Cazul a vizat o rețea de evaziune fiscală constituită în perioada 2005–2007, în jurul unui antrepozit fiscal de producție uleiuri minerale. Schema era simplă și extrem de profitabilă: sub pretextul producerii de substanțe industriale precum „decofral” sau „combustibil lichid pentru centrale termice”, inculpații au achiziționat peste 69.000 de tone de motorină, scutită de accize. În realitate, carburantul era livrat în benzinării, cu ajutorul unor firme-fantomă.
În centrul mecanismului: Radu Nemeș, cunoscut drept „Regele motorinei”. Alături de el, au fost trimiși în judecată:
•Racz Peter Attila,
•Galambosz Laszlo,
•Ristin Pompiliu,
•Capră Răzvan-Florin,
•Neacșu Nicolae,
•Andrescu Florinel,
•Csaszar-Pal Zsombor,
•Șoldan Romulus și
•Olteanu Răzvan Mihai.
Pentru a șterge urmele, inculpații au recurs în 2007 la un gest radical: au incendiat toate documentele contabile, exact în perioada în care acestea erau mutate la noul sediu social din Constanța. DNA a identificat acest gest ca indiciu major al caracterului organizat, premeditat și mafiot al activității. Dar prea târziu.
Prescripția – alibiul perfect al unei justiții captive
Cu toate probele pe masă, cu prejudiciul stabilit, cu rechizitoriul finalizat în 2019, dosarul a ajuns în 2025 la prima sentință. Dar nu pentru a face dreptate. Ci pentru a constata că a trecut prea mult timp, iar statul nu s-a mișcat destul de repede.
Instanța a aplicat Codul Penal din 1969, coroborat cu deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022, stabilind că, pentru faptele cu pedepse de până la 10 ani, prescripția intervine după 10 ani de la săvârșirea ultimei infracțiuni. În cazul de față, termenul s-a împlinit în perioada 2016–2017.
În loc de condamnări, instanța a pronunțat:
„În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală (…) încetează procesul penal (…) urmare intervenirii prescripției generale a răspunderii penale”.
Adică: hoția a fost reală, dar nu mai poate fi pedepsită.
Complicitate de stat: de la DNA până la ultimul grefier
Ce avem în față nu este doar un eșec procedural. Este un act de complicitate instituțională în formă continuată. Cum este posibil ca un dosar cu asemenea miză – peste 31 de milioane de euro – să se blocheze 14 ani în stadii preliminare? Cine răspunde pentru întârzierea trimiterii în judecată? Cine a semnat tergiversările? Ce procurori, ce magistrați, ce experți și ce șefi ai DNA Constanța s-au ocupat (sau nu s-au ocupat) de acest caz?
Nimeni nu răspunde. Nimeni nu plătește. Nimeni nu dă explicații.
În schimb, sistemul invocă art. 4 din Codul de procedură penală – „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției” – și închide dosarul în tăcere.
Aceasta nu e doar rușine. Este subminarea autorității statului prin mijloace judiciare.
Statul păgubit, dar hoții scapă
Deși răspunderea penală s-a stins, Tribunalul a menținut răspunderea civilă și a obligat inculpații să achite, în solidar, prejudiciul total de 109 milioane de lei, compus din:
•9,8 milioane lei – impozit pe profit
•25,96 milioane lei – TVA
•73,48 milioane lei – accize pentru produse energetice
•dobânzile și penalitățile aferente.
Se menține sechestrul pe bunurile prezente și viitoare, însă experiența ne arată că statul recuperează, în astfel de cazuri, doar firimituri. Banii au fost mutați de mult, proprietățile „optimizate”, firmele radiate.
O țară fără justiție pentru cei puternici
România de azi are două justiții. Una rapidă, violentă, eficientă pentru cetățeanul obișnuit care greșește un act sau întârzie o plată. Și una lentă, indulgentă, protecționistă pentru mafii economice, grupări de crimă fiscală și interlopi cu gulere albe.
Acest dosar este exemplul perfect al eșecului sistemic al statului român:
•un prejudiciu uriaș,
•probe clare,
•documente distruse intenționat,
•o rețea întreagă implicată,
•și totuși, NIMENI CONDAMNAT.
Nu din lipsă de vină. Ci din lipsă de voință.
Concluzie: Fiat justiția? Nu. S-a prescris.
Am fost martorii unei farse judiciare în care corupția a fost tolerată, timpul a fost manipulat, iar legea a fost aplicată în favoarea hoților. Justiția română nu a făcut dreptate. A făcut ordine în dosare, nu în societate.
Până când magistrații, procurorii și cei care sabotează astfel de anchete nu vor răspunde personal și disciplinar, România va continua să fie raiul hoților mari și iadul celor corecți.
Aurel Badea
