În cadrul emisiunii „Lumea-i cum este”, realizată de Roxana Istudor la Gold FM, au fost punctate câteva repere dintr-un interviu acordat presei de un fost candidat la alegerile prezidențiale din SUA, care detaliază pe marginea efectelor pe care politica le are asupra unei persoane.
Iată ce povestește fostul candidat democrat la Președinția SUA Andrew Yang (foto), într-un interviu publicat de „Politico” și intitulat „candidatura m-a afectat mintal”.
„La începutul anului 2019, în perioada de desfășurare a campaniei prezidențiale, Zach Graumann, managerul meu de campanie, mi-a spus: „Trebuie să vă schimbăm tunsoarea. Și să vă actualizați garderoba. ”Am spus: „Nimănui nu-i pasă cum arăt. Bernie Sanders arată ca omul de știință din „Înapoi la viitor.” Ideea este doar să susții ceva. Oamenii știu ce reprezint și nu le pasă de părul meu. Zach a clătinat din cap și a spus „Nu este adevărat. Bernie este bătrân. Tu esti tanar. Oamenilor le pasă că porți un costum care nu arată destul de bine. O să te pregătesc cu un coafor și cu un croitor.”
A trebuit să mă obișnuiesc să mă machiez pentru aparițiile de televiziune. Cel mai iritant lucru a fost utilizarea din nou a produselor pentru păr, după o pauză de 20 de ani și am trecut la ceară de păr.
Oamenii vorbesc despre a candida la funcție ca act de conducere. Nu sunt atât de sigur de asta. De fapt, cred că, în multe privințe, candidatul la președinție necesită calități care îl vor face mai degrabă un lider teribil. Slujba de candidat a fost pur și simplu căutarea obsesivă a atenției. De pildă, într-o campanie prezidențială, la început se fac marile angajări inițiale. Dar, pe măsură ce campania crește, se adaugă oameni rapid, adesea unii care au jucat un rol similar pentru o altă campanie. În politica națională, se pare, nu ești atât de mult CEO, cât ești produsul.
Am început să cheltuim bani pentru a-mi spori sprijinul în Iowa și New Hampshire – am cheltuit 6,6 milioane de dolari pentru reclame la televizor în Iowa și 3,9 milioane de dolari în New Hampshire. Faptul că au existat sute de lucrători de campanie care cheltuiau milioane de dolari pentru a mă face să arăt bine este un sentiment bizar.
Oamenii din jurul meu m-au tratat fie ca pe o celebritate, fie ca pe un produs pe care sute de angajați s-au concentrat să-l vândă. Am primit și cursuri rapide legate de modul în care trebuie să fie tratați de către prezidențiabil cei foarte puternici. Și asta a fost ciudat.
Puterea de fapt dăunează creierului. Funcționezi după aspect, care devine rolul tău. Empatia devine opțională sau chiar inutilă. Conducerea devine apariția conducerii.
Procesul prin care alegem liderii neutralizează tocmai capacitățile pe care le dorim cel mai mult la ei”.
