Autor: Victor Grigore
Apar și la noi activiști radicalizați ai luptei de rasă. Gelu Duminică nu crede în existența etniilor, sub cuvânt că n-ar fi niciuna pură, dar sofismul nu l-a împiedicat să se facă etnic de meserie. De când toacă granturi, n-a ieșit măcar cu un amărât pe care să ni-l arate că l-a convins să se lase de furat sau de cerșit, nici măcar cu fonduri europene, norvegiene sau de la celebrul filantrop de pe Wall Street.
În schimb, și-a luat de ceva vreme și un job part time de anti-etnic. Care îi permite să își pună în valoare toate frustrările și complexele, pe care le distilează în câte un panseu împotriva românilor. Cum ar fi textul cadorisit de Ziua Națională, când îi anunță pe asupritorii majoritari că toată istoria lor nu există și tot ce au ei în materie de cultură e ciordit de pe la alte nații.
Neștiind de cronicari sau de Cantemir, Duminică râde de români că nici intelectuali n-au avut până acum 200 de ani. Mănăstirile cică și le-au făcut cu „arhitecți străini și robi romi”. Tot ce bagă în gură, sarmale, mici, ciorbă de burtă, a fost născocit de alții. Teatrul, opera a trebuit să vină alții să le facă. (Săracii greci, cum au fost ei plagiați de toată planeta.) Dar ce nu ne explică activistul etnic, e de ce n-au reușit și asupriții dumnealui să ciordească din artele care nu se pot presta după ureche… Că talent în zona asta, ar fi avut. Talent la artă, vreau să zic.
După ce ne spune că toate evenimentele politice majore ale istoriei noastre le-au făcut alții, ne ceartă și că naționaliștii români, care au făcut Marea Unire, au sfârșit în închisorile (internaționalei) comuniste. Aici îi scapă rolul hotărâtor al etniilor năvălitoare și conlocuitoare (singurii care ar fi putut avea ceva de împărțit cu patrioții locali). Dar când ești victimolog de profesie, când trebuie, mai scoți și victima vinovată. Dar numai când nu ai de cerut despăgubiri.
Genul ăsta de întreprinzător a inventat o afacere ca un perpetuum mobile. Te scuipă și se plânge că ai ceva cu el. Te înjură și, dacă-i răspunzi, zice că ți-a demonstrat că aveai boală pe el. Își bate joc de tine că ești ultimul sărac, și îți arată obrazul că nu vrei să îl ajuți.
(evadare.ro)
“Îmi tot circulă pe facebook o afirmație a d-lui Grigore Leșe (muzicolog și interpret de muzică populară) care ne spune ca o melodie celebră naționalist-patriotică este de fapt un “cover” după o melodie maghiară.
Pentru mine, această realitate îmi arată doar nimicnicia naționalismul fanatic și faptul că suntem o societate globală care nu a fost mare piatră de temelie pentru cultura europeană, cum suntem deseori mințiți. A nu se uita că noi avem niște intelectuali pamânteni doar de mai puțin de 200 de ani, cu vreo 800 de ani diferență de marile civilizații europene – vezi anul de înființare a Universității din Bolognia.
Mai toate “simbolurile” românești sunt împrumutate/ajustate sau create de străini. Sarmalele, teatrul, micii, opera, sistemul de sănătate, ciorba de burtă, podul de la Cernavodă, clădirile simbol ale Bucureștiului (ateneu, palatul regal, Peleș, clădirile art-nouveau, etc), chiar și mănăstirile istorice care au fost clădite cu arhitecți străini și cu forța de muncă a robilor romi, toate astea și multe altele sunt datorită “veneticilor”. Chiar și Revoluția de la 1848, războiul de independență, Marea Unire de la 1918 și Revoluția din 1989, etc, au fost posibile intr-un context global în care noi am fost jucători minori (pentru cine nu știe, spre exemplu, România a capitulat după marile victorii din Moldova semnând un tratat de pace umilitor la Buftea, fiind puși la masa “învingătorilor” datorită eforturilor Casei Regale și după ce am denunțat tratatul de pace chiar înainte ca Războiul să se termine).
În plus, nu trebuie să uităm că atât de mândri am fost de Marea Unire încât toți cei care au avut un rol în acest mare act politic au sfârșit tragic în închisorile comuniste de la Sighet și Aiud.
Puritatea etnică nu există. Și nici Geția.
Există doar o țară la o margine de mare, unde valurile fac noduri albe, pe care trebuie s-o iubim și altfel decât îmbrăcând ie, mâncând fasole cu ciolan și cântând “noi suntem români”. S-o iubim și să ne bucurăm că avem privilegiul de-a fi în Europa. Fără de care, ar fi fost vai și-amar……”, a scris Gelu Duminică pe Facebook.
