(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Turul președintelui american în Orientul Mijlociu a părut, la suprafață, un succes. S-a oprit prima dată în Arabia Saudită, apoi în Qatar și, ulterior, în Emiratele Arabe Unite. În fiecare dintre aceste țări a obținut promisiuni de investiții uriașe: din Arabia Saudită, 1,3 trilioane de dolari pentru echipament militar; din Qatar, aproximativ 1,2 trilioane de dolari, în contextul în care compania națională de aeronave va achiziționa mai multe avioane americane; iar din Emiratele Arabe Unite, 1,4 trilioane de dolari pentru investiții în inteligență artificială și tehnologie. Toate aceste țări au fost de acord să achiziționeze mai mult echipament militar american. Eu nu cred că chiar a primit astfel de sume, cred că este mai degrabă o strategie de marketing, întrucât acești bani nu vor intra imediat în economia americană. Sumele sunt mai mari decât PIB-urile acestor țări, iar investițiile reale vor consta în proiecte comune de inteligență artificială și tehnologie militară care nu vor fi controlate doar de americani dar îi vor ajuta să nu rămână prea mult în urmă în lupta tehnologică. Se poate spune că rușii și chinezii, care sunt foarte implicați în aceste țări, i-au oferit lui Trump aprobarea pentru acest succes economic cu care să se întoarcă acasă. Nu este însă un cadou gratuit, iar Trump va trebui să cedeze influență în zone precum Europa de Est și Gaza.
A fost primit cu mare fast în Emirate, fiind închisă pentru prima dată publicului Marea Moschee doar pentru el. În Arabia Saudită, Trump a ținut un discurs lung, în care s-a lăudat cu reușitele sale, l-a elogiat pe MBS și a vorbit despre dorința de normalizare a relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită, lucru improbabil în contextul actualei ofensive israeliene în Gaza. A criticat dur Iranul, afirmând că populația este în suferință, că nu vor avea niciodată armă nucleară și că trebuie să renunțe la programul lor nuclear cât mai curând, acuzând totodată Iranul că este plin de teroriști – să nu uităm că adevăratele grupuri teroriste din Orientul Mijlociu au fost finanțate de americani și au fost sunite, nu șiite, ca iranienii.
Trump s-a întâlnit și cu noul președinte al Siriei, despre care v-am vorbit anterior – un fost lider legat de Al Qaeda și ISIS – pe care l-a descris ca fiind un bărbat frumos, viril, cu un trecut puternic, oferindu-i numeroase complimente. Acest lider a fost impus cu ajutorul Turciei și al Israelului, susținuți de Trump. După această întâlnire, Trump a anunțat eliminarea totală a sancțiunilor împotriva Siriei. S-a întâlnit și cu turcii.
În paralel, secretarul de stat american, Marco Rubio, s-a întâlnit în Antalya cu ministrul de externe sirian și a declarat că Siria este aproape de un nou război civil, prefăcându-se că SUA nu ar fi fost implicată în destabilizarea Siriei de-a lungul timpului. Această întâlnire i-a adus pierderi de popularitate lui Trump în SUA, având în vedere ostilitatea continuă față de Al Qaeda din 2001 încoace și percepția de ipocrizie legată de relațiile cu Siria.
Imediat după plecarea lui Trump din Orientul Mijlociu, Israelul a lansat cea mai extinsă operațiune militară împotriva grupării Houthi din Yemen, atacând porturile Hodeidah și Salif, în timp ce Houții continuau să lovească Israelul, inclusiv printr-o tentativă de atac asupra aeroportului Ben Gurion.
Iranul nu pare să cedeze în fața condițiilor impuse de Trump, considerând inacceptabilă eliminarea completă a programului nuclear. Prin urmare, deși a avut această vizită, Trump nu a reușit să obțină progrese semnificative pe această temă. Mâine, aparent, va avea loc o nouă rundă de negocieri între SUA și Iran la Roma, cu un intermediar român. Totuși, nu cred că se va ajunge la un acord.
În urma vizitei a avut loc și summitul Ligii Arabe, organizat la Bagdad, pentru a discuta planul de reconstrucție pentru Gaza. În Gaza, violențele continuă zilnic, cu zeci de palestinieni uciși. După luni în care accesul umanitar a fost complet blocat, în sfârșit, s-a permis din nou accesul limitat al grupurilor de ajutor. Peste 500.000 de oameni se aflau în pragul foametei. Premierul israelian a anunțat, foarte mărinimos, că va permite trimiterea unei cantități minime de alimente pentru a evita o nouă criză umanitară, dar, în paralel, a ordonat intensificarea atacurilor. Netanyahu a declarat că atacurile nu se vor opri până când întreaga fâșie Gaza va fi sub control israelian. Un nou scandal diplomatic a izbucnit după ce, în timp ce diplomați europeni și asiatici vizitau o tabără de refugiați din Cisiordania, forțele israeliene au atacat zona. Există rapoarte care sugerează că au fost vizați direct acești diplomați, provocând o nouă criză internațională.
Trump nu a pus mare accent pe planul său privind Gaza în timpul vizitei – acel plan fantezist de a transforma Gaza într-un complex de resorturi. Alți oficiali americani au declarat, însă, că Washingtonul are în plan relocarea a aproape un milion de palestinieni din Gaza în Libia, în schimbul deblocării conturilor libiene înghețate din 2011, care însumează miliarde de dolari.
În ceea ce privește Libia, după ce Gaddafi a fost înlăturat de la putere în 2011, regiunea a fost sub control islamist până în 2020, când Khalifa Haftar a preluat controlul estului Libiei cu ajutorul Emiratelor Arabe Unite, Egiptului și Rusiei. La câteva zile după întâlnirea lui Haftar cu Putin, au izbucnit din nou luptele în capitala Tripoli. Africa de Nord pare tot mai mult o scenă de joc geopolitic între Rusia și Turcia, ultimele susținând tabere opuse. Probabil prin Turcia a ajuns Trump la concluzia că palestinienii ar putea fi relocați în Libia, ceea ce nu ar face decât să destabilizeze și mai mult situația. Totodată, între Turcia și Grecia se conturează posibile planuri de război, cele două țări fiind în conflict teritorial pentru mai multe insule, în special Cipru. Grecia și Cipru fac tot mai multe eforturi în interiorul UE pentru a bloca inițiativele Turciei, inclusiv cele privind regimul impus de Ankara în Siria și recunoașterea controlului ilegal asupra nordului Ciprului. Așadar, este posibil ca pe termen mediu să asistăm la un conflict surpriză și în această regiune.
În concluzie, în Orientul Mijlociu, Trump nu a rezolvat nimic esențial în afară de acordul economic – și acesta facilitat de ruși și chinezi. A fost, mai degrabă, o excursie dezamăgitoare pentru SUA, care nu și-a îndeplinit scopul principal de a ajunge la o înțelegere cu Iranul, în timp ce Turcia se dovedește a fi principalul beneficiar și un jucător tot mai influent în regiune.
