(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Săptămâna aceasta a avut loc și summitul ASEAN în Kuala Lumpur, care a fost un summit ASEAN alături de China și țările Consiliului de Cooperare din Golf, pentru prima dată când are loc un astfel de summit triplu. Au fost prezente următoarele țări: Malaysia, Brunei, Cambodgia, Laos, Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda și Vietnam, plus țările din Golful Persic, anume Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, toate sub conducerea informală a Chinei. Acest aspect este foarte important, deoarece mesajul principal al summitului a fost unul contra SUA, mai exact contra taxelor de import impuse de Trump. Majoritatea acestor țări ASEAN au fost folosite în ultimii ani ca pârghii americane în zonă împotriva Chinei, iar economiile lor s-au bazat pe exportul către SUA.
Astfel, au rezultat mai multe înțelegeri bilaterale importante. De acum înainte, între țările ASEAN și China nu vor mai exista taxe, iar economiile acestor țări vor fi total conectate — o lovitură extrem de importantă la nivel mondial, dar în principal împotriva Americii. Și America se bazează pe importurile din aceste țări, care însumează o populație de aproximativ 700 de milioane de oameni. Alături de populația Chinei, se formează o piață comună de peste 2 miliarde de oameni. Când această înțelegere va fi implementată, va rezulta o piață uriașă, China devenind astfel salvatoarea economiilor acestor țări, care până acum au fost dorite de Occident ca dușmani ai Chinei.
De asemenea, s-a ajuns la o înțelegere între China și Indonezia, cea mai mare dintre aceste țări, cu o populație de aproape 300 de milioane de oameni, ca tot comerțul bilateral să se desfășoare în valutele proprii și nu în dolari. Este o extindere a inițiativelor BRICS de dedolarizare, care probabil în curând vor include tot spațiul ASEAN. Prezența țărilor din Golf, care de asemenea au susținut discursuri concentrate pe conectivitatea acestor regiuni, ne arată că putem să ne așteptăm la o importanță vizibilă mai mare a Chinei în Orientul Mijlociu. Chiar dacă se discută mai ales despre SUA ca vector de putere în Golf, China a devenit mai influentă acolo și a declarat planuri de apropiere mai strânsă a acestor regiuni. Probabil și țările din Golf se vor alătura acestor inițiative comerciale în următorii ani.
Declarațiile lor arată că China are tehnologia, țările din Golf au banii, iar țările din ASEAN au piețele, care nu prea au fost penetrate de puteri externe. Se poate înțelege că noua ordine multipolară s-a trasat deja și include acum și țări care tradițional se aflau sub sfera de influență americană. Dacă direcția de protecționism a Americii va continua — cum se pare că o va face, pentru că un imperiu în decădere ajunge de obicei la astfel de soluții — atunci propunerile comune ale Chinei, care vor sedimenta pe termen lung rolul său de lider economic și tehnologic, vor putea încorpora în curând și țări precum Japonia sau Coreea de Sud. Acestea nu vor mai avea de ales, nu se vor mai putea baza doar pe un partener atât de slăbit precum SUA și se va ajunge astfel la finalizarea unei noi ordini mondiale conduse de China, cu Rusia ca partener junior, care va susține aceste eforturi pe plan militar și civilizațional.
China a lansat, de asemenea, săptămâna aceasta o nouă rută feroviară comercială care leagă China de Iran și care nu doar va facilita ușor comerțul bilateral, dar reprezintă și o cale directă pentru Iran de a evita sancțiunile americane. Astfel, China se arată ca cel mai important aliat economic pentru toate țările care se află sub presiunea sancțiunilor sau manipulărilor occidentale.
Și că tot am vorbit de ASEAN, am promis că vă spun pe scurt despre una dintre cele mai periculoase țări din lume, dacă nu chiar cea mai periculoasă, anume Myanmar, care este și ea membră ASEAN și se află într-o stare de război civil din februarie 2021. Conflictul este între guvernul rezultat în urma unei lovituri de stat militare și guvernul unității naționale, alături de mai mult de 30 de organizații armate bazate pe linii etnice și alianțe diverse. Nu are rost să explicăm toate grupurile, pentru că situația este extrem de complexă. Este, de fapt, o continuare a unui război civil de peste 75 de ani, cel mai lung conflict în desfășurare din prezent, care a început încă din perioada colonizării britanice. Atunci, britanicii au adunat 135 de etnii într-un singur stat pentru a se asigura de lipsa unei coeziuni interne, pe principiul “divide et impera”.
În anii ’40, Myanmarul a avut parte de un lider anti-imperialist care a reușit să-i unească împotriva britanicilor, dar acesta a fost asasinat — probabil de Imperiul Britanic. De atunci, conflictul persistă între diverse linii etnice, în special între grupurile favorizate de britanici (convertite la religii creștine) și celelalte grupuri indigene budiste sau musulmane. Astfel, Myanmarul este o țară cu numeroase dispute interne.
Războiul civil din Myanmar a fost susținut mult timp de forțele occidentale, pentru că se dorea destabilizarea Chinei prin intermediul Myanmarului, care are o graniță de 2.000 km cu China. În Myanmar sunt multe grupuri armate susținute de americani prin fonduri declarate ca fiind pentru ajutor umanitar sau tranziție democratică, dar care de fapt reprezintă ajutor militar. Alte grupuri sunt susținute de chinezi, ceea ce încalcă aparent politica de neintervenție a Chinei.
Myanmarul este extrem de important pentru China, mai ales în cadrul inițiativei “Belt and Road”, pentru că prin Myanmar Beijingul este legat de Oceanul Indian, oferindu-i o rută alternativă la Strâmtoarea Malacca, un punct vulnerabil pentru China.
Am spus că Myanmar este poate cea mai periculoasă țară pentru civili. Probabil doar Gaza este în acest moment într-o situație comparabilă, dar acolo pericolul este specific pentru populația palestiniană. În Myanmar, orice civil este în pericol, mai ales cei care nu sunt în cunoștință de cauză și merg acolo ca turiști. Pe lângă problemele de război intern și terorism, se adaugă infracționalitatea gravă. ONU estimează că 120.000 de persoane sunt în prezent în sclavie. Aceste grupuri criminale răpesc cetățeni chinezi și din alte țări, forțându-i să lucreze în call-centere de înșelătorii în Myanmar, sub amenințarea torturii, agresiunii sexuale și a morții. Ca urmare, China încearcă activ să combată criminalitatea de la graniță, un raid recent al autorităților chineze a eliberat 4.500 de cetățeni chinezi. Acolo are loc și trafic intens de persoane, de arme și de droguri, deci este una dintre țările cu cele mai multe probleme din lume din punct de vedere al siguranței populației.
Este o țară despre care nu prea se vorbește în Occident. Conflictul este prezentat foarte simplist de presa occidentală, ca o luptă între forțe democratice și forțe autoritare. Se încearcă totuși obținerea păcii, iar China este actorul principal în acest efort. Rămâne de văzut dacă americanii vor continua strategia de destabilizare a Chinei prin Myanmar sau dacă se va ajunge la o înțelegere prin care se va accepta supremația economică a Chinei, fără a se ajunge la un război.
