La începutul anilor ’90, pe cînd Soros își începea lucrarea la noi, Biserica primea atîția bani, încît a fost în stare să construiască zeci de mii de biserici și mănăstiri cu ziduri și decorațiuni extrem de scumpe. Soros nu construia nimic. Nu cunosc nici o clădire construită de Soros, nici un zid. Pentru că Soros își băga banii în oameni. În cît mai mulți oameni. Din cît mai multe instituții. Aici un pix, dincolo un computer, o bursă, o revistuță, o carte de debut. Măsurate cu cheltuielile enorme ale Bisericii făcute pe construcții, investițiile lui Soros au fost infime. Ne-a cumpărat cu o măslină și o scobitoare. Ne-a cumpărat școala și poliția, presa și guvernele. Fără să construiască nimic, măcar un zid, căci a știut că cea mai importantă avere sînt sufletele oamenilor. Noi însă am construit multe ziduri, crezînd că sufletele ni se cuvin din oficiu. Iar acum, cînd în țările europene anual mii de biserici se scot la vînzare pe nimic, Soros își poate muta oamenii în ele. Și chiar o face.
Din imensa avere a Bisericii, dacă am fi investit în oameni măcar cei doi bănuți ai văduvei, nu am fi ajuns să cerem referendumuri sau să ne tulburăm la fiecare alegeri. Nimic nu ne-a lipsit ca să fim mai tari decît Soros. Soros a preluat lucrarea Bisericii și a răsturnat-o, a vînat sufletele. Ceea ce trebuia să facem noi pentru Dumnezeu, Soros a făcut pentru sine și „împărăția” sa. Și cîți vor mai fi ca el de acum încolo.
Am auzit de multe procese în care biserica se judecă pentru terenuri si ziduri, insă nu am auzit ca vreun păstor să alerge după un suflet pierdut, să meargă în procese pentru el. Dar cu cît mai scump este un suflet decît toate zidurile și palatele.
Atît de mult trebuie să ne iubim, ca nimeni să nu poată cumpăra dragostea noastră. Nici cu bani, nici cu putere, nici cu slavă. Atunci cu adevărat vom fi ucenici ai lui Hristos și nici un soros nu ne va tulbura.
