(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem acum la discuția despre Ucraina. Știu că mulți sunteți confuzi și vă întrebați dacă chiar se va ajunge la o pace, deși atacurile, de fapt, sunt mai dure și s-au intensificat. Săptămâna trecută, chiar înainte de summitul dintre Putin și Trump, rușii au reușit să obțină cele mai mari câștiguri teritoriale dintr-o singură zi din ultimul an și jumătate — 110 km² — iar ucrainenii și-au întețit contraatacurile în aceeași perioadă, încercând să distrugă un port din Rusia. Chiar noaptea trecută, până în zorii zilei, rușii au atacat din nou și mai vertiginos Ucraina, cu 574 de drone și 40 de rachete. Deși apărarea ucraineană a reușit, din fericire, să oprească majoritatea acestor rachete, totuși 18 persoane au fost rănite și două persoane au murit. Deci vedem că, de fapt, războiul continuă, dar acum se discută, dintr-o dată, doar despre pace.
Aici putem să-i mulțumim lui Donald Trump — dar de fapt nu lui Donald Trump, pentru că, deși este foarte lăudat, mie mi se pare clar că nu el este cel care organizează practic aceste tratate de pace. Nu este pregătit absolut deloc. A demonstrat cât de nepregătit este chiar acum trei zile, când a spus că Crimeea este un teritoriu uriaș, de mărimea Texasului, în mijlocul oceanului. Aici sunt trei greșeli clare: nu este în ocean, este într-o mare; nu este o insulă, ci o peninsulă; și este, de fapt, de 25 de ori mai mică decât Texasul. Deci, cu o singură propoziție, Donald Trump a demonstrat cât de nepregătit este și cum nu el este cel care chiar se ocupă de toate aceste tratate de pace, ci este ales „pacificator”. Eu cred că a fost ales pacificator de Rusia și de China. Ei sunt, de fapt, șefii acum, dar este foarte convenabil ca acest proces de pace să fie condus de Donald Trump ca reprezentant al Occidentului, pentru a demonstra multipolaritatea noii ordini care este acum concepută de Rusia și China.
La summitul dintre Putin și Trump, eu cred că s-a discutat doar despre business și despre partea financiară, nici măcar despre Ucraina, ci despre businessul bilateral dintre Rusia și SUA. Acum, Ucraina oricum nu are de ales dacă americanii își retrag susținerea, pentru că susținerea europeană nu este suficientă pentru a continua acest efort de război. Nici măcar nu spun pentru a câștiga, ci doar pentru a continua acest efort de război fără, Doamne ferește, și mai mulți morți ucraineni. Zelenski are nevoie doar de garanții proprii, iar în tot acest timp Trump și Putin pot să facă bani — și pentru familiile lor, dar și pentru țările lor. Acest lucru a fost semnalat clar și prin decretul semnat de Vladimir Putin în aceeași zi cu summitul cu Trump, care practic îi dă voie gigantului american Exxon să participe din nou la proiecte din Rusia. Proiectul Sahalin 1, în care era implicată Exxon, este necesar pentru că vedem că și această companie uriașă și extrem de importantă pentru SUA a înregistrat pierderi de aproape 5 miliarde de dolari de când s-a hotărât să părăsească operațiunile din Rusia.
Deci, acest summit a demonstrat că Putin nu este izolat, ba chiar că este foarte mare nevoie de Rusia — până și în America. Iar modul în care a decurs summitul a fost foarte elegant. Putin a fost onorat, dar l-a onorat și el pe Trump prin faptul că a mers la monumente dedicate cooperării ruso-americane, atât în Rusia, cât și în Alaska, chiar în ziua summitului. Nu mai are rost să discutăm toate detaliile, precum hanoracul lui Lavrov sau faptul că Putin și Trump s-au urcat în aceeași mașină.
Trebuie doar să ținem minte că Putin l-a dominat clar pe Trump în acea întâlnire și asta se poate vedea și din schimbarea mimicii lui Trump de dinainte și de după întâlnirea cu Putin. Cred că i-a impus niște condiții clare pentru cooperarea economică. Despre întâlnirea liderilor europeni cu Trump voi discuta în editorialul „Personalitatea internațională a săptămânii”. Iar despre cealaltă întâlnire, în care au fost prezenți doar liderii europeni, nici nu cred că mai este nevoie să discut. Este foarte clar că Europa este total irelevantă în acest proces de pace.
Dar întrebarea tuturor acum cred că este: cum se va soluționa, până la urmă, acest conflict? Care vor fi condițiile de pace? Cum se va ajunge la această pace? Dacă ne uităm la aspectul teritorial, care cred că este cel mai important pentru europeni și ucraineni, eu cred că rușii vor menține toate zonele pe care și le-au dorit, adică Crimeea, Luhansk și Donețk, acolo unde există minorități de etnie rusă foarte semnificative. Iar în celelalte zone în care au intrat și dețin niște teritorii mai mici, precum Harkov și Dnipro, rușii vor putea face concesii foarte ușor. Probabil chiar de aceea au intrat și în astfel de zone — pentru ca, acum, când ajungem la discuții de pace, să aibă ce să cedeze. Dar eu cred că rușii vor rămâne cu toate teritoriile pe care și le-au dorit și pe care le-au anunțat că le doresc încă înainte de începerea războiului.
Apoi, eu cred că în mod clar un tratat de pace va include și o clauză obligatorie ca Ucraina să nu facă parte vreodată din NATO. Nu cred că va include ceva referitor la Uniunea Europeană. Cred că va avea voie să facă parte din Uniunea Europeană, dar doar dacă se va face un referendum în acest sens. Și cred că va trebui ca cei care sunt considerați neonaziști în Ucraina de regimul rus să fie pedepsiți cumva de oficialii ucraineni.
Astea ar fi cerințele Rusiei. Nu cred că ar putea să ceară mai puțin. A apărut un consilier al lui Zelenski, Mihailo Podoleak, care, într-un interviu de astăzi, a spus că Ucraina este pregătită să accepte aceste concesii teritoriale, dar că, eventual, în viitor, ar încerca să reobțină aceste teritorii prin modalități economice și diplomatice, pentru că în mod clar orice pace va include și o clauză de termen foarte lung. Nu cred că va fi în niciun caz un armistițiu de 5, 10 sau 20 de ani. Va fi o pace relativ permanentă, cât de permanentă poate fi în relațiile internaționale.
Zelenski nu a spus nimic clar referitor la aceste negocieri. Eu cred că va accepta oricum, pentru că, cum am mai spus, nu are de ales și trebuie să aibă grijă și de propria lui poziție, ca să spunem așa. Trebuie să își negocieze propria lui siguranță, nu poziția țării sale, pentru că este în dificultate în momentul în care se vor face noi alegeri în Ucraina. Apoi, pe lângă acest lucru, Rusia a spus că nu va accepta ca trupe NATO să fie prezente în Ucraina ca garanți de pace. Lavrov a propus China ca forță de pace în Ucraina după terminarea acestui război. China, desigur, ar fi soluția cea mai agreată de Kremlin, dar ar fi și un mesaj foarte puternic pentru întreaga lume, arătând că China este o țară în care toate statele pot avea încredere. Ar ajuta foarte mult diplomatic China. Eu cred că, dacă se va ajunge la astfel de concluzii în care să fie trimiși soldați acolo pentru a garanta securitatea Ucrainei, atunci cu siguranță vor fi și chinezi, dar și europeni.
Care sunt următorii pași pentru a ajunge totuși la acest tratat de pace? S-a discutat despre o întâlnire directă între Putin și Zelenski. Eu nu cred că va exista așa ceva. Și Serghei Lavrov a spus că nu este așteptată o astfel de întâlnire încă, că ar trebui ca experții să se întâlnească mai întâi și doar după aceea liderii. Deci eu nu cred că va avea loc. Poate doar la final, după ce deja se ajunge la un acord, doar pentru a semna niște hârtii. Și dacă va avea loc totuși această întâlnire, nu cred că va avea loc nici în Ungaria, nici în Austria, nici în Elveția. Cred că singurul loc unde Putin ar accepta să aibă loc această întâlnire ar fi chiar la Moscova, unde nu cred că Zelenski ar avea curajul să meargă. Deci, aici trebuie să vedem cum se va ajunge, până la urmă, la această întâlnire. Dar eu cred că vor fi din nou discuții la nivel de experți și presiunea trebuie să se pună pe acea întâlnire în trei — dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Volodimir Zelenski — pentru ca Kremlinul să accepte o astfel de întâlnire.
Oricum, situația din Ucraina este mult mai optimistă decât era acum două săptămâni. Și din nou, acest lucru nu se datorează unei dorințe aprinse a lui Donald Trump de a face pace, ci faptului că, prin prisma tuturor șantajelor interne la care este supus Trump — pentru că asta se întâmplă în America, are foarte multe dosare deschise — Rusia și China au reușit să-l oblige puțin, spre detrimentul celorlalți „șefi” ai lui Trump — cei din marea finanță globală, reprezentați colectiv de familia Rothschild. Aici vedem că, practic, se bat în șantaje, dar putem observa foarte clar că, de când a acceptat să se întâlnească cu Putin, dintr-o dată toate scandalurile interne ale lui Donald Trump au dispărut. Deci, prin această coincidență, ne dăm seama că este clar și oficial că Trump este sub papucul lui Putin.
Urmărește emisiunea integrală aici:
