(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem și la Orientul Mijlociu și să ne gândim la această aniversare: 7 octombrie, doi ani de când a început războiul din Gaza. Cu această ocazie, a apărut un nou raport de la Institutul Quincy, care arată care sunt costurile reale ale ajutorului american acordat Israelului. Se pare că cel puțin 32 de miliarde de dolari au fost cheltuite doar pentru armament în susținerea Israelului în regiune: 22 de miliarde direct pentru operațiunile din Gaza și încă 10 miliarde pentru acțiunile din Yemen, Iran și alte părți din Orientul Mijlociu. Aceste operațiuni, care păreau a fi ușoare, cum sunt cele din Yemen sau Iran, s-au dovedit a fi extrem de costisitoare. Deși Trump spune că are în vedere viabilitatea financiară a SUA și prosperitatea economică, vedem că unele războaie nejustificate au costat enorm.
Pe 7 octombrie, un alt lider pro-Israel din Occident, Friedrich Merz, a transmis un mesaj în care Germania își reafirmă sprijinul pentru populațiile evreiești, menționând doar atacul Hamas asupra Israelului, fără nicio referire la suferința palestinienilor. De asemenea, a spus că, dacă Israelul va fi exclus din competiția Eurovision, așa cum se cere în mai multe țări europene din cauza acțiunilor din Gaza, nici Germania nu va mai participa. A fost clar că Friedrich Merz a ales tabăra pe care o consideră „câștigătoare”.
Trecând la ce s-a întâmplat efectiv în Gaza, vedem că acordul de pace despre care v-am vorbit săptămâna trecută a fost acceptat, deși singura modalitate de a fi acceptat era o trădare majoră a populației palestiniene. A fost acceptat chiar azi dimineață, înaintea anunțului privind Premiul Nobel pentru Pace. Trump, care a primit multe premii de-a lungul vieții, dar își dorește cu ardoare acest Nobel, pare să fie în centrul acestor demersuri. S-a speculat intens pe site-urile de pariuri, iar până acum câteva zile Trump avea doar 2,7% șanse de câștig, deși în august avea 15%. Dar după anunțul despre Gaza, șansele lui au crescut la 9%.
În ultimele zile au fost eforturi mari pentru a reabilita imaginea Israelului, inclusiv prin incidente precum cel cu Greta Thunberg, unde forțele israeliene au intervenit asupra activiștilor care încercau să trimită ajutor umanitar în Gaza. Se pare că această intervenție ar fi fost calculată tocmai pentru a îmbunătăți imaginea Israelului, exploatând antipatia pe care mulți o au față de Greta Thunberg.
După anunțul lui Trump de săptămâna trecută, liderii internaționali au lăudat propunerea, deși toți analiștii serioși susțineau că este imposibil ca Hamas să o accepte. Totuși, duminică au început negocieri în Egipt, cu participarea reprezentanților Hamas, Israelului, Qatarului, Egiptului și Turciei. Trump a jucat un rol central, chemându-l pe Netanyahu la ONU, cerându-i să-și ceară iertare de la Qatar, organizând o cină cu Erdogan și apeluri diplomatice cu Egiptul. Jared Kushner și Steve Witkoff, apropiați ai lui Trump, au fost prezenți și ei în culise.
De ieri, narativul s-a schimbat complet: toți au început să spună că negocierile decurg rapid. Chiar dacă Israelul a ucis peste 100 de palestinieni și a continuat bombardamentele, s-a anunțat că cele două părți au acceptat prima fază a acordului. Toți ostaticii israelieni vor fi eliberați până luni, Trump va merge duminică în fața Knessetului, iar Israelul se va retrage până la o linie stabilită, dar va păstra controlul asupra a 53% din Gaza. Netanyahu a precizat că Israelul va rămâne responsabil de securitatea regiunii, chiar și după încheierea conflictului. Deci, nu putem vorbi despre statalitate palestiniană, atâta timp cât Israelul își menține controlul militar.
Conceptul de statalitate, așa cum este el acceptat în mediul academic, presupune monopolul asupra violenței pe teritoriul respectiv. Dacă un alt stat sau o altă entitate are puterea de a exercita violență fără consecințe, acel teritoriu nu poate fi considerat stat. Deci, în mod clar, Palestina nu va deveni un stat real.
Cum au fost convinși cei din Hamas să accepte? Probabil pentru că toate statele au susținut propunerea, inclusiv China și Rusia. Lavrov a declarat recent că este o propunere realistă și bună. În opinia mea, asistăm la o trădare a poporului palestinian din partea comunității internaționale, inclusiv din partea Hamas. Propunerea nici măcar nu avea sprijin în Israel, iar liderii din lumea arabă au cedat pentru a-l sprijini pe Trump în cursa pentru Nobel. Iar acceptarea acestui acord înseamnă, de fapt, renunțarea definitivă la ideea unui stat palestinian.
De altfel, știm că Hamas a fost susținut de-a lungul timpului chiar de Israel, iar fără sprijinul financiar permis de Netanyahu prin Qatar, această grupare nu ar fi avut puterea actuală. Acum, se pare că i s-au tăiat toate sursele de finanțare, iar liderii Hamas sunt forțați să accepte acest plan.
Mai mult, acest plan nici nu este, de fapt, al lui Trump. El a fost elaborat cu contribuția lui Netanyahu, a lui Jared Kushner și a lui Steve Witkoff. Se conturează deja o structură de conducere pentru Gaza, care include nume precum Tony Blair și Larry Ellison, CEO-ul Oracle, care a finanțat de multă vreme cauze israeliene și care va investi sute de milioane în instituțiile lui Blair.
Larry Ellison, al doilea cel mai bogat om din lume, va juca un rol esențial în implementarea unei supravegheri totale a populației din Gaza. El este cunoscut pentru ideile sale privind urmărirea constantă a cetățenilor și pentru legăturile sale strânse cu politicieni pro-Israel, cum este Marco Rubio. Se pare că Gaza va deveni un teritoriu de test pentru tehnologii de supraveghere, controlat de companii americane și israeliene, nu un stat independent.
Așadar, ce se profilează acum în Gaza este un proiect de neocolonialism. Coloniile clasice nu mai sunt la modă, așa că asistăm la forme noi de control politic și economic. Iar Gaza va deveni un „stat” subjugat, fără suveranitate reală, aflat în mâinile marilor corporații și guverne.
