(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Trump afirmă că a rezolvat războiul din Gaza prin această conferință pentru pace de la Sharm El-Sheikh. A declarat de mai multe ori că este poate cea mai importantă pace din ultimii 3000 de ani, pe care el ar fi reușit să o obțină. Eu nu cred că a rezolvat absolut nimic și o să vă și argumentez imediat. Am discutat pe larg în ultimele săptămâni despre condițiile din planul de pace al lui Trump. Majoritatea dintre acestea, oricum, nu au fost adoptate. Acum asistăm la un cvasi-armistițiu care nici măcar nu este un armistițiu, pentru că deja au mai murit palestinieni în Gaza.
Acest tratat de pace nici măcar nu include palestinienii din Cisiordania. Dar trebuie să discutăm mai întâi despre acțiunea lui Trump din zonă, din ultima săptămână. Duminică, Trump s-a aflat în Israel, unde s-a adresat parlamentului israelian, Knessetului, într-un discurs mai lung, în care s-a lăudat pe sine în principal și, într-o măsură considerabilă, și pe Netanyahu. De ce a simțit nevoia să-l laude atât de mult pe Netanyahu? Pentru că, cu o zi înainte, Steve Witkoff, Jared Kushner și Ivanka Trump au fost toți trei în fața unei mari mulțimi israeliene și discutau despre reușitele lor în acest proces de pace, deoarece ei au fost trimiși acolo să negocieze în numele lui Trump. Și atunci când Steve Witkoff a menționat numele lui Netanyahu, mii de oameni au început să-l huiduie pe Netanyahu. O situație nemaiîntâlnită în Israel. De aceea, Trump s-a simțit nevoit să-l laude cât mai intens pe Netanyahu și, de fapt, i-a cerut președintelui Israelului, în timpul discursului său din Knesset, ca Netanyahu să primească un pardon, adică să-i fie iertate toate crimele de până acum. Deci Trump deja îl pregătește pe Netanyahu pentru un Israel în care nu mai este la putere. Netanyahu este pur și simplu terifiat de momentul în care războiul din Gaza se va încheia pentru totdeauna, pentru că asta înseamnă că nu va mai fi votat, va trebui să se pensioneze, iar odată cu această pensionare vor veni cu siguranță toate dosarele penale și criminale, atât interne, din Israel, cât și cele internaționale. Să vedem dacă președintele va reuși să-i ofere un astfel de pardon, dar eu nu văd acest lucru posibil, pentru că ar însemna sinuciderea politică și a președintelui Israelului.
Luni a avut loc summitul de pace de la Sharm El-Sheikh. Acolo au fost mulți lideri internaționali invitați: președintele Egiptului, desigur, Donald Trump, Erdogan din Turcia, Al Thani din Qatar, regele Abdullah al Iordaniei, lideri din Bahrain, Kuweit, a fost și Mahmoud Abbas, liderul Autorității Palestiniene — dar el nu are legătură cu Hamas, trebuie să ținem minte că acesta ar fi trebuit să fie un proces de pace între Israel și Hamas. Au fost și mulți lideri europeni: Macron, Meloni, Keir Starmer, Pedro Sánchez, Friedrich Merz și António Guterres. Însă cine nu a fost acolo? În mod evident, nu au fost reprezentanți ai Israelului și nici ai Hamasului la nivel înalt. Netanyahu nu s-a dus, motivând că este o sărbătoare evreiască și nu poate participa. Nu știu exact regulile pentru președinți atunci când sunt astfel de sărbători în Israel, dar mi s-ar fi părut normal să participe sau măcar să-i ceară lui Trump să mute data summitului, dacă și-ar fi dorit cu adevărat să fie prezent. Dar este clar că Netanyahu nu a vrut să fie acolo.
Nu a fost niciun reprezentant al Hamasului, iar declarația finală a acestui summit — care, practic, nu a însemnat prea mult — nu a spus nimic concret, în afară de câteva formulări vagi, dar frumoase, despre refugiați, pace, serenitate și fericire pentru toți în zonă. Așadar, nici Hamasul, nici Israelul nu au semnat acest acord. Acordul a fost semnat de Trump, El-Sisi, Erdogan și Al Thani, dar ei nu sunt părți directe în acest conflict. Deci, până la urmă, nu contează acest acord. Nu înțeleg care a fost gândirea din spatele acestui summit. Nici măcar nu putem presupune că ar exista intenții serioase de pace în Gaza.
Și totuși, Trump a anunțat că războiul s-a încheiat. A spus, și citez: „Toți sunt fericiți. Și evreii, și musulmanii, și restul oamenilor din țările arabe. Toate națiunile dansează pe străzi”. Așa o fi. Dar trebuie să știți că palestinienii din Israel nu au avut voie să iasă pe străzi și să se bucure de returnarea prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene. A apărut la televiziunea națională din Israel că aceștia nu au voie să iasă și să se bucure pe străzi, pentru că „nu este un moment de bucurie pentru palestinieni”, ca să înțelegem mai bine cum stau lucrurile. Dar Trump a fost lăudat, a fost fericit, a apărut pe coperta revistei Time, într-un articol scris de Ehud Barak, intitulat „Liderul de care Israelul avea nevoie”. Acest Ehud Barak a fost demonstrat în trecut ca fiind un apropiat, sau fost apropiat, al lui Jeffrey Epstein, ca să înțelegem și cine a scris articolul. Dar Trump, în loc să se bucure, a fost supărat. A intrat din nou pe rețelele de socializare și a spus că, deși articolul despre el este relativ bun, s-ar putea să fie „cel mai rău articol din toate timpurile” pentru că nu-i place cum arată în poza de pe coperta revistei.
Acest plan de pace poate fi considerat, în cel mai bun caz, un armistițiu, dar nici măcar atât, pentru că, la doar câteva ore după ce s-a anunțat oficial armata israeliană a dat foc la foarte multe clădiri din Gaza. Aceasta informație a apărut în presa israeliană, soldații israelieni au făcut și poze în timp ce făceau acest lucru. Unul dintre ei a descris metoda: au luat sticlele de ulei de măsline găsite în casele palestinienilor casele în care aceștia nu au apucat să-și facă ordine, să își ia lucrurile, fiind goniți, au turnat ulei pe canapele și alte obiecte inflamabile, apoi au dat foc cu grenade întregii clădiri. Tot în weekend, cu o zi înainte de acordul de pace din Egipt, Saleh Al-Jafarawi, un jurnalist palestinian bine cunoscut, care, înainte de suspendarea conturilor sale, avea aproape 5 milioane de urmăritori doar pe Instagram, a fost ucis de forțele israeliene. Imediat după moartea sa, toate conturile i-au fost șterse de pe rețelele sociale de compania Meta. Astfel, toate filmările și pozele care documentau ce se întâmplase în Gaza în ultimii ani au fost șterse. Se pare că nu a fost ucis direct de israelieni, ci de forțele militare palestiniene neoficiale din zonă, înarmate de israelieni. Când israelienii s-au retras din Gaza, știind că există multiple facțiuni în conflict între ele, ca în orice stat instabil, au înarmat grupările anti-Hamas. Așa se pare că acest tânăr, Saleh Al-Jafarawi, a fost răpit, bătut, apoi împușcat de șapte ori. O situație extrem de tristă, mai ales că era jurnalist și niciun oficial din Occident nu i-a menționat numele sau moartea.
Luni, Hamas a trimis Israelului 28 de cadavre ale ostaticilor care au murit în captivitate, împreună cu toți cei care mai sunt în viață. Să sperăm că se vor însănătoși în curând, pentru că toți erau extrem de slăbiți, unii mai mult decât alții. Israelul a trimis înapoi în Palestina câțiva dintre palestinienii pe care îi ținea prizonieri, dar nu totul a mers cum trebuie. În primul rând, Israelul trebuia să deschidă toate căile de acces în Gaza pentru ca ajutorul umanitar să poată ajunge, în sfârșit, la populația palestiniană. Dar se pare că, din cauză că Hamasul nu a reușit să trimită înapoi în Israel toți ostaticii decedați, unii fiind prinși sub clădirile bombardate din Gaza City, Israelul a continuat să blocheze ajutorul. Au închis punctul de trecere prin Rafah. Doar 300 de camioane de ajutor umanitar pot ajunge zilnic în Gaza. Este extrem de puțin. Agențiile internaționale spun că acest volum nu este suficient pentru a ajuta copiii și femeile malnutrite din Gaza și că nu schimbă deloc situația umanitară. Nici măcar nu se trimite benzină sau alt tip de combustibil, doar mâncare și apă. O situație ca în timpul războiului, în care nu li se permite nici măcar accesul la ajutor umanitar. Ce să mai vorbim despre faptul că nu li se permite să părăsească Gaza? Un grup de civili palestinieni, cel puțin nouă, au fost omorâți în timp ce încercau doar să se plimbe, să se bucure de ideea că se pot mișca liber. Au fost împușcați pentru că s-au apropiat de așa-numita „linie galbenă”, linia imaginară de retragere a forțelor israeliene, deși nu au trecut de ea. Nu i-a avertizat nimeni. Nu vă imaginați că este trasată vreo linie galbenă reală în Gaza. Este doar o linie imaginară pe care o vedem noi pe hărți sau în reportaje.
Așadar, este clar că războiul nu s-a terminat. Nici măcar nu putem vorbi de un armistițiu, pentru că oamenii continuă să moară și ajutoarele nu ajung la populație. Netanyahu însuși a spus într-un interviu că războiul nu s-a încheiat, dar că, în mărinimia lui, încearcă să dea o șansă păcii. Nu știm cât de mărinimos va fi, până la urmă, cu această șansă, pentru că și Donald Trump a spus că, în orice moment, poate da voie israelienilor să reînceapă atacurile în Gaza. Deci dacă Hamas nu face exact ce dorește Donald Trump, războiul poate fi reluat oricând. După cum v-am spus și săptămâna trecută, nu este realist să credem că se va ajunge la vreo pace în Gaza. Din păcate, acest lucru nu se va întâmpla. Acesta este planul Trump-Netanyahu.
Urmărește emisiunea integrală aici:
