Autor: Oana-Medeea Groza
În prima emisiune „Geopolitica Noii Lumi” din noul sezon, din anul 2026, difuzată de Radio Gold FM, Daria Gușă și Adrian Severin au dezbătut despre situația Europei, direcția pe care aceasta o ia în noul context geopolitic global și în contextul rupturii liderilor europeni de puterea americană. Se înregistrează o schimbare majoră de paradigmă și se vorbește deja, astăzi, despre o politică externă independentă a Europei, cu noi deschideri către China, țară căreia, până nu demult, îi aplica sancțiuni dure.
La debutul analizei mai ample a celor doi analiști de politică externă, Daria Gușă a realizat un sumar al unei alte analize, semnată de Ivan Timofeev, director al Clubului Internațional de Dezbatere Valdai, de la Moscova. Ivan Timofeev propune cinci direcții strategice prin care Uniunea Europeană ar putea să‑și regăsească relevanța într-o lume aflată în plină reconfigurare geopolitică. În relația cu SUA, el recomandă prudență și evitarea confruntărilor directe cu administrația Trump, pentru ca Europa să traverseze această perioadă fără rupturi majore. În raport cu Rusia, subliniază că demonizarea Moscovei nu a produs rezultate politice concrete, iar UE trebuie să accepte o nouă formulă de coexistență realistă. În privința Ucrainei, sprijinul rămâne logic pe termen scurt, însă pe termen mediu Europa trebuie să se pregătească pentru costurile masive ale integrării și reconstrucției. În relația cu China, Timofeev observă că Beijingul nu mai este perceput ca o amenințare imediată, ceea ce deschide spațiu pentru cooperare economică. În fine, pe plan intern, el consideră inevitabilă o reformă profundă a UE, cu o centralizare mai puternică a deciziilor politico-militare și chiar cu discutarea unei posibile federalizări, singura structură capabilă să transforme Europa într-un actor global coerent. Inclusiv Mario Draghi a susținut o idee similară, într-un discurs al său în Belgia; pentru ca Europa să fie competitivă într-o lume care este, astăzi, dominată de SUA și de China, singura soluție a europenilor este această idee de federalizare.
https://valdaiclub.com/a/highlights/five-what-to-do-for-the-european-union/
Cu toate acestea, analistul Adrian Severin a mărturisit că este sceptic în privința acordului Rusiei în contextul implementării unui astfel de proiect, amintind că pentru anumiți experți ruși nu atât NATO, cât UE reprezintă o amenințare, pentru că a trecut de la statutul de piață la cel de putere economică și mai ales politică. În prezent, deja UE, sub guvernarea liderilor de tipul Ursula von der Leyen sau Emmanuel Macron, și-a militarizat economia și a demarat un război economic cu Rusia. În loc să-și păstreze statutul de putere soft, UE s-a militarizat și a intrat în criză.
Uniunea Europeană este necesară în viitoarea ordine multipolară ce se va implementa curând. Într-o ordine mondială multipolară echilibrată este nevoie și de prezența unui actor european, iar echilibrul trebuie asigurat de mai multe puteri, nu prin forța unei singure entități autoproclamată superioară. De această putere europeană are nevoie mai ales China, datorită compatibilității între cele două entități, dată de statutul de puteri soft. Singurul mod prin care UE ar putea trece de la piață la putere este o integrare europeană realizată prin implementarea proiectului federalizării statelor UE. Proiectul federației europene nu implică automat dispariția statelor-națiune europene, dar aici apare marea provocare a găsirii unei soluții prin care statele europene să-și păstreze suveranitatea.
Așadar, din punct de vedere pragmatic și geopolitic, federalizarea ar fi cel mai potrivit pas de urmat de statele UE. Cu toate acestea, cât timp există tensiunile interne, nu doar dintre statele UE, dar și cu liderii UE, care nu sunt aleși de popoarele europene, ci sunt impuși, acest proiect rămâne în impas. „Eu susțin că există posibilitatea să avem o federație europeană, dar, aș spune imediat, o federație sui generis, adică o federație specială, o federație deosebită față de ceea ce sunt federațiile în general, o federație în care statele membre, să nu își piardă suveranitatea, ci să-și păstreze această suveranitate și să o exercite într-o anumită parte a atributelor ei în comun, delegând, nu cedând suveranitate, ci delegând exercițiul acestei suveranități către o entitate nu supranațională, ci transnațională. Eu am spus recent că nu vorbim nici măcar de o suveranitate partajată, adică o suveranitate împărțită. Eu am zis că este o suveranitate conjunctă, o suveranitate transnațională, o rețea suverană transnațională, în care fiecare stat își păstrează identitatea și puterea și această rețea este administrată de o altă suveranitate transnațională conjunctă, care este în același timp a noastră, exclusiv a noastră, dar care se manifestă împreună, printr-o persoană care este distinctă de noi, dar care în același timp este într-o legătură intimă și indestructibilă cu noi, care rămânem să existăm ca persoane suverane, ca națiuni suverane, cu o identitate clară, așa cum a fost și înainte”, a punctat analistul Adrian Severin.
O asemenea construcție greu de înțeles, dar care e posibilă, trebuie să se bazeze și pe anumite afinități. Unele state ar putea intra cu greu într-un asemenea proiect, Adrian Severin oferind exemplul Marii Britanii ori al Ucrainei. Turcia, pe de altă parte, ar conferi structurii nou create o altă greutate și un alt calibru, extinzând importanța federației UE la nivel global. Adrian Severin descrie capitalul globalizat ca pe una dintre cele mai mari amenințări la adresa statelor naționale și, implicit, la adresa Uniunii Europene. În viziunea lui, capitalul a fost „civilizat” atâta timp cât a rămas sub controlul statelor-națiune, obligat prin legi și politici publice să lucreze în favoarea cetățeanului și a comunității. Însă, odată cu globalizarea, acest capital a rupt legăturile cu spațiul național, și-a pierdut identitatea americană, germană sau rusă și s-a reunit într-o structură supranațională, opacă, nedemocratică, care nu mai răspunde în fața niciunui guvern. Corporațiile nu mai sunt ancorate în economiile statelor lor de origine, ci formează o putere globală ce domină factorii politici, transformând statele în „stătulețe” incapabile să impună reguli sau să protejeze interesul public. În competiția cu această forță transnațională, chiar și marile puteri (SUA, Rusia, China) sunt vulnerabile, iar statele europene luate individual sunt și mai slabe. De aici concluzia lui Adrian Severin: fără o integrare europeană capabilă să genereze o suveranitate comună suficient de puternică, Europa va fi zdrobită între capitalul globalizat și crima organizată globalizată, două fenomene care depășesc cu mult capacitatea de reacție a statelor-națiune tradiționale.
Pare că anul 2026 a început în forță pentru Ursula von der Leyen, pentru că a făcut două anunțuri, cele mai importante în ultimii ani, anume despre acordul comercial cu MERCOSUR și acordul comercial cu India, „mama tuturor acordurilor”. Acordurile comerciale ale Uniunii Europene reprezintă unul dintre principalele instrumente prin care Bruxelles-ul își proiectează influența economică și politică la nivel global, deși au fost tergiversate și negociate într-un moment prost pentru UE, din cauza leadership-ului slab. UE a fost forțată să renunțe la anumite condiții politice și de tip woke asupra cărora insista, pierzând influența în Africa, de pildă. Negocierile s-au desfășurat sub presiunea inflației, generate de pandemie și de susținerea Ucrainei în războiul ruso-ucrainean. Inclusiv renunțarea la energia ieftină din Rusia a distrus un pilon esențial al competitivității europene. Mai mult decât atât, Politica Agricolă Comună a protejat fermierii europeni, în special pe cei francezi, timp de decenii. Prețurile agricole europene au fost menținute artificial ridicate prin bariere comerciale impuse producătorilor extracomunitari, situație care a redus producția internă din UE. Lipsa competiției a dus la scăderea productivității și la rezistență față de reforme. Acordul MERCOSUR amenință acum acest sistem, motiv pentru care fermierii francezi se opun vehement. UE recurge la deschiderea rapidă a pieței, înspre America Latină și India, pentru a reduce prețurile, sub presiunea politică a inflației. Această deschidere este bruscă și îi găsește pe producătorii europeni nepregătiți. Această deschidere poate duce la falimentul fermierilor europeni, la relocarea industriei europene în țări cu costuri mai mici, ori la pierderea locurilor de muncă pentru clasa muncitoare europeană. Totodată, problemele demografice și de migrațiune din UE cresc importul de forță de muncă din India și America Latină, ca soluție de avarie. Această soluție comportă riscul incapacității de integrare, din cauza diferențelor culturale insurmontabile odată ce valurile de imigranți primiți sunt tot mai mari. În analiza lui Adrian Severin, acordurile comerciale ale Uniunii Europene cu MERCOSUR și India depășesc cu mult sfera economică și intră direct în logica unei confruntări geopolitice majore. UE încearcă să‑și recâștige relevanța globală într‑un moment în care influența sa scade, iar Statele Unite urmăresc să își reafirme controlul asupra emisferei vestice și asupra spațiului indo‑pacific. Prin intrarea agresivă pe piețele Americii Latine și Indiei, europenii caută să contrabalanseze presiunea americană și să ocupe zone pe care Washington-ul le consideră parte din propria sferă de influență. India devine pivotul acestei competiții: o putere emergentă care refuză să își subordoneze politica externă intereselor altora și care negociază simultan cu UE, SUA, Rusia și China, obținând avantaje de la fiecare fără a face concesii strategice. În viziunea lui Adrian Severin, adevărata miză nu este izolarea Rusiei, ci repoziționarea Europei într‑o lume multipolară în care India joacă la mai multe capete, iar UE riscă să rămână prinsă între ambițiile americane și propriile erori strategice.
Concluzia analistului este una pesimistă: acordurile comerciale pot aduce temporar prețuri mai mici pentru consumatorii europeni, dar costurile sociale, economice și culturale sunt uriașe. Fermierii europeni riscă falimentul, industria poate migra către țări cu costuri mai mici, iar clasa muncitoare europeană va suporta cea mai mare parte a șocului. În paralel, importul masiv de forță de muncă din India și America Latină, folosit ca soluție de avarie pentru criza demografică, poate genera tensiuni culturale greu de gestionat și poate eroda identitatea europeană. Toate aceste evoluții sunt, în opinia lui Adrian Severin, consecința directă a unor politici greșite ale UE, aplicate ani la rând, care au creat vulnerabilități structurale și au forțat Europa să accepte acorduri în condiții dezavantajoase. India devine marele câștigător, în timp ce Europa încearcă să „cârpească o barcă plină de găuri”, fără o strategie coerentă și fără capacitatea de a‑și proteja standardele economice, sociale și culturale.
Emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, poate fi urmărită lunar, vinerea, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube Radio Gold FM Romania dar și pe platforma goldtv.ro
