Autor: Cozmin Gușă
Suntem în ultima zi din 2025, an despre care se pot spune foarte multe. Va fi marcat ca unul în care România și lumea au suferit transformări majore pe care, din cauza ritmului trepidant, suprauman al vieții (viață dominată de tehnologia informațională și inteligența artificială) majoritatea oamenilor n-a reușit să le asimileze. Despre anul care astăzi trece s-ar putea scrie nu una, ci mai multe cărți, care să explice pe larg modificările radicale și consecințele acestora pentru politica internă și geopolitica lumii. Dar, deoarece aceste eforturi de gândire și redactare n-ar fi în niciun caz răsplătite, fiind neconvenabile puterilor instalate, e tot la fel de limpede că aceste cărți nu vor fi scrise.
În ceea ce mă privește, mă rezum doar la prezentarea acestor trei concluzii din titlu, explicate în mod concis.
România. Exact acum un an, majoritatea românilor petrecea ziua amărâtă și obidită din pricina anulării prezidențialelor din 2024. Dar românii sperau încă că vor reuși „să-și scoată pârleala” la alegerile reluate în 2025. Mulți credeau și în fantasma definită prin „turul 2 înapoi”. N-a fost să mai fie. Iar din evenimentele din ultimele 365 de zile, doar cei care refuză evidența sau cei care sunt săraci cu duhul mai consideră că România este o democrație. Tot ceea ce s-a petrecut la nivelul guvernării și exercitării puterii în statul nostru a confirmat că țara a devenit un SECURISTAN, teritoriul administrat în mod samavolnic de către securiști sau/și grupări oculte, prin intermediul unor acoliți bine ținuți de mânere, pe care îi putem denumi securici. Am explicat termenii și modalitățile de mai multe ori în ultimii doi ani, de când am lansat apelativul de „SECURISTAN”, apelativ ce definește un teritoriu pe suprafața căruia interesele cetățenilor contributori sunt ignorate. Aceștia devin doar niște exploatați.
Anul 2025 a confirmat în plus și faptul că România nu mai este reprezentată în mediul internațional diplomatic, nu mai e parte din nicio negociere ce vizează potențialul statului român. Acest drept a fost uzufructat de către alte entități de tip colectiv – UE sau NATO –, de tip statal – cum ar fi Franța, dar și alte state –, respectiv de tip corporatist – aici lista e lungă și include, la loc de frunte, Marea Finanță Occidentală, baza de lansare a asasinilor economici internaționali, ce vor trece la treabă în 2026. Așadar, lansez astăzi și sintagma ce descrie România ca pe o colonie cu acțiuni la purtători; mai explicit, e limpede că nu ne mai deținem, dar, deocamdată, adevărații proprietari sau beneficiari sunt anonimizați.
Lumea în 2025. Exact acum un an, Donald Trump nu se instalase încă la Casa Albă, dar era limpede că anume acțiunile sale din anul care se încheie vor fi cele care vor azimuta mutațiile geopolitice ce vor obiectiva Noua Ordine Mondială. Iar Trump n-a dezamăgit în această privință: tot ceea ce el a întreprins a fost subordonat unor înțelegeri mai vechi din triunghiul geopolitic ce-i include pe Putin și pe Xi Jinping. Oarecum derutantă a fost doar modalitatea de tip „management turbionar” pe care Trump a ales-o, însă acum e limpede că doar aceasta era posibilă. Rememorați astăzi, ținând cont de situațiile la zi, tot ceea ce a fost relevant din punct de vedere geopolitic în 2025 și o să-mi dați dreptate. Punctul fix în jurul căruia s-au petrecut noile așezări în organizarea lumii a fost exact relaționarea Putin–Trump, una care a decurs fără cusur și fără opreliști, obiectivată clar prin imaginile întâlnirii istorice a celor doi din Alaska, această relaționare, semnificând și apoi implementând interesele blocurilor extinse de putere pe care cei doi le reprezintă; o pot denumi fără să greșesc ca fiind frăția Putin–Trump.
Viitorul. Ei bine, acesta sună prost pe termen scurt, poate și pe termen mediu, iar aici am în vedere cel puțin următoarea decadă. În 2025, în plan național, s-a priceput că România nu mai are mijloace ca să se extragă din turbionul în care s-a lăsat atrasă în mandatele Iohannis și Băsescu. Textura noastră de organizare socioeconomică este compromisă în mod iremediabil. În 2025 ați realizat cu toții și că instinctele de remediere prin revolte civice ale populației au dispărut. Iar din 2026 puteți opera cu ideea că statul nostru va fi doar un teritoriu în care interesele entităților străine vor intra în conflicte dure; dar, și mai precis, 2026 va fi anul în care aceste entități vor negocia între ele împărțirea potențialului românesc, mă refer la cel de tip profitabil.
În lume, consecința punerii la pământ în 2025 a prestigiului și forței Uniunii Europene va genera situații mult mai complicate decât cele preconizate în triunghiul Putin-Trump-Xi. Va deveni limpede în 2026 că planul implementării Noii Ordini Mondiale e mult mai anevoios și va fi nevoie de generarea altor crize majore spre a putea fi îndeplinit. Aceste crize vor fi de tip economico-financiar, dar și socio-civilizațional, mixtura rezultată fiind una greu spre imposibil de asimilat pentru cetățenii lumii, inclusiv ai unor țări care par azi ferite de turbioane.
La final, spun că îmi doresc și vă doresc să pot să fiu contrazis la bilanțul de anul viitor, tot în această zi. În rest, „La mulți ani!”, cu sănătate și cât mai multe bucurii și satisfacții personale în 2026. Dar, pentru ca asta să fie posibil, vă dau un sfat: să n-aveți așteptări nerealiste și să circulați prin viață cu centura de siguranță pusă.
