(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ieri după-amiază, la două-trei ore după ce am realizat analiza referitoare la intervenția pentru compromitere a Inteligenței Artificiale, așa-numită „Procedură Hellvig”, după cum am arătat ieri că m-a amenințat de la distanță fostul meu amic și fostul șef al SRI, Sorin Roșca Stănescu, citind, m-a sunat să-mi spună că exact în orele în care eu vorbeam și el nu știa, telefonul său mobil a fost, după cum se spune și a amenințat chiar Hellvig, ca să citez, hackuit, adică cineva a intrat în mod forțat și ilegal în telefonul său mobil, care este unul de tip performant, un iPhone, a preluat de acolo un mesaj legat de programul zilelor (el are un calendar pe care și-l ține pentru ca să nu greșească, cu mersul la medic, el este în convalescență, cu emisiunile, cu înregistrările, cu întâlnirile pe care le are) și, exact cum descria, repet, același Hellvig, s-ar petrece lucrurile și cu mine sau cu alții; preluând acel mesaj, cei care l-au hackuit pe SRS au modificat, cu Inteligența Artificială, mesajul respectiv și, în plus față de ce era în acel mesaj, au apărut alte înscrisuri care vorbeau despre excursii plătite cu zeci de mii de euro de către SRS, pe care acesta nu are de gând să le facă, nu le-a contractat, pur și simplu s-a produs un fake news din dorința de a-l compromite, de a arăta că, mă rog, ar câștiga foarte mulți bani din urma activităților sale.
De ce spun că s-a produs un fake news? Pentru că cei care i-au hackuit telefonul au generat tot din telefonul lui mobil o trimitere forțată a acestor mesaje falsificate către câteva sute de oameni aflați în agenda telefonică a SRS-ului, care după aceea au început să-i dea mesaje. Unii îl felicitau că merge în excursii, alții îl întrebau: „Dom´le, dar de ce ai dat mesajul?”. Deci această operațiune de compromitere o confirm ca fiind 100% reală. Am verificat chiar eu toate probele.
Către seară, a venit o confirmare a faptului că se întâmplă ceva împotriva lui SRS, dar și a mea. Zapând întâmplător, așa, la televizor, ca să văd cine ce mai zice, cine cu care joacă, am ajuns și la RTV, televiziunea lui Sebastian Ghiță, și am ajuns exact în momentul în care se derula un reportaj în emisiunea lui Ciutacu, prin care erau atacați Maricel Păcuraru, Miron Mitrea, Anca Alexandrescu, din meciurile între RTV și Realitatea, dar, la un moment dat, a apărut figura mea pe ecran cu o prostie pe care au spus-o cei de acolo, dar, și asta subliniez, pasajul vorbit de cei de la RTV, imediat următor, a fost că site-urile Solid News, Gold FM și corectnews.com, care aparține SRS-ului, restul sunt ale familiei mele, ar fi site-uri putiniste. Fără nicio dovadă. Dar, având în vedere originile securiste ale celor de la RTV și ceea ce i s-a întâmplat în timpul zilei SRS-ului, am făcut rapid legătura. Vorbind de securitate, adresez o întrebare retorică: Anton Rog, domnule general de la SRI, care te ocupi cu asemenea lucruri, chiar te ocupi și cu compromiterea jurnaliștilor? Eu aș avea nevoie de un răspuns. În mod normal ar trebui să îl dați din proprie inițiativă. Eu nu-l cunosc personal pe Răzvan Ionescu, directorul interimar al SRI-ului, însă am așteptări de la dânsul, deoarece, din ceea ce mi s-a spus de la anumiți prieteni comuni, ar trebui să acționeze în mod corect și nu l-am văzut în postura de a realiza excese anti-democratice și împotriva libertății de expresie. Nu aș vrea să cred că posibilele intervenții samavolnice ale fostului șef Eduard Hellvig l-ar face pe Răzvan Ionescu să aibă ezitări în a rezolva acest caz foarte grav. Vorbim despre decanul Clubului de Presă, despre alți jurnaliști care poate sunt pe țeavă, unii pe care Hellvig sau Coldea sau alții nu îi suportă. Deci, domnule Ionescu, chiar din proprie inițiativă a instituției pe care o conduceți, am avea nevoie de niște răspunsuri.
Și acum vă rog să ascultați fragmentul în care SRS povestește oribila tărășenie:
Personajul Tozgrec apare în proza fantastică și alegorică a lui Ioan Petru Culianu, mai precis în povestirea „Tozgrec”, inclusă în volumul „Jocurile minții” (publicat postum, în 1990). Este una dintre cele mai enigmatice creații ale autorului, un text ce îmbină metafizica, parabola morală și ficțiunea onirică.
Tozgrec nu este un personaj în sens realist, ci o entitate simbolică — o figură a absurdului, a puterii arbitrare și a lumii ca labirint de iluzii. El pare să fie un spirit tiranic, demiurgic sau demonic, un fel de stăpân al realităților iluzorii, care pune la încercare mintea și libertatea individului.
Povestirea este o allegorie despre puterea minții, dominația ideologică și imposibilitatea de a scăpa din propriile construcții mentale. Tozgrec devine astfel un simbol al sistemelor coercitive — politice, religioase sau metafizice — care își subjugă supușii prin frică și credință.
Omniprezență și invizibilitate: Deși toți vorbesc despre el, aproape nimeni nu l-a văzut. El există mai mult prin discurs și teamă colectivă, decât prin acțiune directă.
→ Aceasta îl apropie de figura unui zeu totalitar sau a unei ideologii care se autosusține prin credință.
Tozgrec poate schimba legile lumii, poate transforma percepțiile, poate inversa logica.
→ Este o proiecție a minții, un construct care, odată acceptat, devine real prin forța credinței celor care i se supun.
→ În unele interpretări, Tozgrec reprezintă inteligența abstractă, desprinsă de etică, un fel de „Demiurg rece” al lumii ideilor.
Culianu, specialist în gnosticism și magie renascentistă, construiește în jurul lui Tozgrec o metaforă a controlului mental, oamenii trăiesc într-un sistem de imagini și credințe care îi condiționează, iar Tozgrec este personificarea acestui sistem.
Prin urmare, Tozgrec = produsul și stăpânul imaginației colective, o proiecție care ajunge să domine pe cei care o creează.
Este, în acest sens, un ecou modern al arhonților gnostici – entități care blochează sufletul în materie, menținându-l captiv într-o lume de iluzii.
Lumea lui Tozgrec este o realitate închisă, ca un experiment mental.
Personajele trăiesc într-un regim de frică și absurditate, în care adevărul e interzis.
Tozgrec este și o metaforă a totalitarismului, o formă de satiră subtilă la adresa comunismului sau a oricărei dogme absolute.
Culianu sugerează că, atunci când omul încetează să gândească liber, Tozgrec se naște din el însuși — o figură a puterii mentale degenerată în opresiune.
Tozgrec este o figură simbolică a puterii imaginare care devine realitate, o întruchipare a fricii, a credinței și a manipulării mentale.
El reprezintă, în viziunea lui Ioan Petru Culianu, riscul gândirii care își pierde libertatea și se lasă captivă în propriile ficțiuni.😹😹😹😹😹