(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
L-am ascultat la radio pe Marcel Ciolacu spunând mândru că „pentru prima oară în istoria României, s-a creat un echilibru între cheltuieli și investiții. În acest moment, țara noastră are un deficit de 56 de miliarde de lei și cheltuieli pe investiții de 57 de miliarde de lei”. De cum am auzit, am știut imediat că premierul a fost introdus într-o mare capcană, ca toți ceilalți dinaintea sa care prețuiesc și folosesc mai ales consilierii bruxellezi. Ce are sula cu prefectura, în afara echivalenței cifrelor de deficit și investiții? Marcel Ciolacu nu are pregătire economică, ci una juridică, dar chiar și așa, cum să te lași prostit de către consilieri sau de către un popă-ministru de Finanțe, băi, Boloș, și să prezinți un dezastru ca pe un succes?
Puțini economiști au comentat critic asupra tărășeniei. Eu i-am identificat doar pe Petrișor Peiu și pe Cristi Păun. Profesorul Coșea a avertizat și el de mai multe ori. Eu vă zic, însă, că treburile sunt cam așa: suntem în situația nedorită să avem o economie neeficientă, de mai mulți ani ne împrumutăm masiv și la dobânzi mari, ca să acoperim atât diferența dintre veniturile mai mici decât cheltuielile, cât și faptul că avem o evaziune fiscală uriașă și nu reușim să colectăm taxele, cumva cam ca într-o țară bananieră. În plus, deși nu suntem în stare, ne-am luat obligația, prin Iohannis, și acum și prin Ciolacu, să plătim în avans pentru armament scump, crescând la 2,5% din PIB cheltuielile militare. Apoi, avem o datorie publică mare și în creștere accelerată. Plătim pe dobânzi, prieteni, cam cifra pe care o investim în mod real. Am scăzut bugetul educației, iar din acele împrumuturi plătim pensiile și salariile de la stat.
Reforma bugetară începută astăzi înseamnă că va cocoșa mediul privat și cetățenii prin taxe mărite, dar nu ne atingem de personalul mult excedentar de la stat, cu vreo 500.000 de persoane peste ce am avea nevoie, ăștia în plus fiind clientela partidelor PNL și PSD. Nu deranjăm nici corporațiile multinaționale, ce ar trebui să fie solidare cu efortul capitalului național; ba îi asigurăm pe cei de la Coca Cola, spre exemplu, că-i băgăm în schema ajutorului de stat.
Colac peste pupăză sau covrig peste pupăză, să zic ca la Buzău, chiar de azi se atentează la blocarea tranzacțiilor cu bani cash, în condițiile în care 40% dintre români nu au carduri, tocmai pentru a spori profitul băncilor ce ne taxează la fiecare tranzacție. Nu mai continui. E limpede că, având această situație gravă, consilierii bruxellezi ai premierului nostru l-au păcălit să vină să se împăuneze în public cu o realizare istorică, ce apare de fapt ca un mare eșec. Desigur, pricep asta, că Ciolacu moștenește ce au configurat guvernările ageamii și trădătoare ale oamenilor lui Iohannis, numiții Orban, Cîțu, Ciucă, dar tocmai din acest motiv Ciolacu ar fi trebuit să facă un bilanț realist, să ni-l comunice, arătând cât de gravă e treaba, apoi să ne ceară să fim solidari cu guvernul pentru asanarea situației, care acțiune ar fi trebuit făcută oricum cu măsurile potrivite situației și nu escamotată și pansată cu alte non-măsuri și propagandă de doi bani.
Nu-mi pare bine deloc să o spun, dar realitatea crizei românești îl va copleși în scurt timp pe Marcel Ciolacu, care va fi nevoit să apeleze urgent la populație pentru solidarizare națională, însă îl anunț de pe acum că va fi tardiv pentru el, dar și pentru economia națională, deoarece între timp Marcel Ciolacu își va pierde credibilitatea publică de care s-a bucurat la preluarea funcției de prim-ministru.
