(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
În mod normal, prieteni goldiști, trăind în SECURISTAN, așa cum știu că v-am convins cel puțin pe fanii acestei emisiuni, ce am scris, ce am spus în titlu, ar fi suficient pentru scopul de a descrie un mic eveniment iscat de o postare de-a mea de pe Facebook, de alaltăieri, unde ziceam așa:
„SIE devine mai ambițios în ceea ce privește exprimarea publică, după ce n-a avut succes promovându-și acoperiții la prezidențiale, a putut impune doar pildele Voievodului, cu “apă, hrană, energie”, care ajung doar la baza electoratului, mai modestă dpdv intelectual. Acum SIE și-a făcut platformă de exprimare mai ambițioasă, o AGORA de unde acoperiții care n-au putut fi prezidențiabili vânează elita, vor s-o maniPULEze. Mai răsfirați băieți!”
În mod specific, ca să vă explic, este vorba de un proiect editorial, anunțat ca interesant, platforma AGORA, proiect de care mi-a vorbit acum ceva vreme amicul H.D. Hartmann, pe care l-am încurajat, ba chiar i-am spus că îi voi sprijini cum pot, așa, din spirit de solidaritate jurnalistică. Acum, am aflat, însă, că Hartmann nu mai face parte din acest proiect. Mă rog. Într-un fel, chiar îi sprijin, și așa, vorbind despre AGORA, e clar că nu în felul în care și-ar fi dorit ei, și n-aș fi făcut-o, dacă n-aș fi observat la debutul lor un dialog organizat între doi politicieni, un fost PSD-ist și un USR-ist, pe care eu îi clasific la categoria „acoperiți ai SIE”. Că sunt acoperiți sau nu, nu se poate confirma din punct de vedere oficial, dar se poate deduce destul de ușor pentru cineva ca mine, atât de antrenat în a-i recunoaște pe acoperiți, din simplul motiv că mereu în viață a trebuit să mă feresc de capcanele și problemele generate mie de către securiști, prin intermediul acestei specii de acoperiți, ce colcăie în mod puturos absolut la orice nivel socio-profesional din România. Vă aduc aminte că, acum vreo 8-9 ani, când conduceam Realitatea TV, am eliminat, brusc, o parte din garnitura de invitați ai lui Rareș Bogdan, atunci când am sesizat că nu mai putea impune o linie editorială normală emisiunii sale. Acei invitați care erau acoperiți sau agenți de influență ai SRI, în cazul de atunci, veneau cu sarcinile de emisie publică scrise deja din „pădure” și riscam să devenim un fel de SRI TV. Era vorba atunci despre Oana Stănciulescu, Oreste Teodorescu, Sabin Orcan, Grigore Cartianu, Laurențiu Ciocăzanu. Vă închipuiți, așadar, ce deranj am creat, dar și câte înjurături „mi-au umplut frigiderul”, după cum se zice mai nou.
Cam la fel s-a petrecut și acum, în urma postării mele pe care v-am citat-o mai sus, și neascultându-mi sfatul din final, în care le sugeram să stea mai răsfirați, acoperiții au format un grup mai mare de înjurători, unii trimiși la apărarea celorlalți, alții din spirit de solidaritate de acoperiți. E clar, așadar, că reflexul bate rațiunea. Treaba e, însă, utilă, deoarece așa am putut descoperi niște acoperiți noi, despre care nu credeam că ar fi. Polemica mea este și cu ei, vrând, nevrând, dar e mai ales cu șefii lor actuali sau trecuți, care n-au priceput că exact așa s-a distrus democrația românească, anume prin plantarea în exces de acoperiți în politică, justiție, presă, oameni care n-au cum să-și mai respecte astfel menirea și datoria de a fi independenți, ei respectă mereu doar dispozițiile transmise lor prin ofițerii de legătură, care, la rândul lor, n-au nicio treabă cu păzirea democrației, ci doar cu executarea ordinelor. Putem scăpa de așa ceva? Clar că nu. Sistemul din SECURISTAN s-ar prăbuși brusc, dar în mod concomitent și obligatoriu cei puțini care mai suntem liberi e nevoie să semnalăm mereu public aceste aberații; mai atenuăm astfel din efectele cvasi-letale ce pot apărea la modul cotidian.
Mai deunăzi, toată lumea se mira la promovarea știrii, neinfirmate de către SIE, că miliardarul moldovean întemnițat, Vlad Plahotniuc, de bună seamă agent secret multiplu, era și un acoperit al serviciului secret românesc. Nu mai e cazul să descriu cât de grav e așa ceva, în actualul context exploziv în regiunea noastră. De câteva ori în ultimii ani, v-ați delectat cu dezvăluirile despre calitatea de ofițer acoperit SIE al lui Victor Ponta. Nici el n-a negat. A spus doar că a renunțat la statutul de acoperit înainte de a intra în politică, de parcă ar fi posibil așa ceva. Pe vremuri, tot în contextul Realitatea TV, mă amuzam de povestea spusă de către Mihai Tatulici, prin care el i-a dat notorietate pozitivă tânărului procuror Ponta, ce avea atunci sarcini operative pe lângă Carla del Ponte, elvețianca procuror-șef la Tribunalul Penal Internațional. Tatulici l-a invitat pe Ponta la ProTV, așa s-a văzut că Ponta e deștept, apoi s-a reușit mai ușor parașutarea sa în politică. E ca și cum, azi, cineva, spre exemplu un acoperit de la „Insula Iubirii”, ar fi parașutat în politică sau dezbaterea publică, neavând legătură cu domeniile, dar e normal că la început ar fi aplaudat și nu, nu mă refer la celebrul Serghei Mizil.
Cunosc o sumedenie de situații în care acoperiții au acționat cu consecințe dintre cele mai nocive pentru statul român. Știu multe și despre altele în care acoperiții au fost utili, dar în niciun caz atunci când acționau în politică, justiție și presă. Prezența lor în aceste domenii trebuie stârpită. Ei bine, asta încercăm să mai facem aici, la Clubul de Gândire GOLD, expunându-i public pe acoperiți și pe șefii lor, atribuindu-i, astfel, lui Eugen Nedelcu, șeful operativ al SIE, zicerea banală, dar spumoasă, că „fundul maimuței se vede doar atunci când ea se suie în copac… și nu e deloc aspectuos”. Ca să și zâmbiți la final, deși pot vorbi câteva zile în șir, fără să mă repet despre acoperiții și nocivitatea lor în politică, justiție, presă, vă reamintesc singura zicere de duh cu care Mircea Geoană a rămas în memoria publică atunci când, întrebat fiind despre acoperiții din politică, el a răspuns sincer: „Nici noi nu mai știm câți suntem”. Și el într-adevăr este. Și tot la SIE.
