(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Mă uitam ieri scârbit cum decanul de la SNSPA, Cristian Pârvulescu, un contorsionist al tuturor regimurilor politice, dădea, rânjind, declarații după ce a fost audiat la Parchet în speța prăduitorilor sexuali în chip de profesori, subalternii lui, colegii lui. Zicea că n-au existat fapte reclamate, că n-a fost nimic grav. Cumva a visat presa că la SNSPA studentele sunt abuzate de peste un deceniu. E limpede că nu contează nici memoriul celor câteva sute de domnișoare excedate și oripilate de condiționarea notelor la examene de prestații cu conținut sexual. Cam asta zicea, repet, rânjind în fața jurnaliștilor, acest Pârvulescu, care, rețineți, este șeful profesorilor ce pregătesc viitorii politicieni ai României. Că el prestează în mod nesimțit, știind că e protejat de servicii, e una, dar faptul că nicio autoritate politică din statul român nu se revoltă și nici nu cere socoteală indică un simptom grav în țara lui „merge, bre”, acest Securistan care a devenit România. Și mai grav, însă, este că este că părinții și studenții din toată țara, ce ar putea fi sau sunt deja vizați de un tratament similar, tac! Nu s-au organizat în niciun fel ca să protesteze. O masă amorfă de mămăligă!
Tot la fel și tot ieri, în urma eliberării din arest a doctorițelor de la Pantelimon, spitalul morții, am observat pregnant doar satisfacția unor analiști sau jurnaliști care își dădeau dreptate reciproc, considerând că gata, s-a dovedit că nimeni dintre doctori nu e vinovat și că, aleluia, marii specialiști medici ai României au scăpat astfel de un oprobriu public nemeritat. Niciunul dintre aceștia, prieteni, nu bagă în seamă faptul că au fost omorâți oameni, ba chiar informația, care se verifică în aceste zile, că aceștia au fost omorâți pentru trafic de organe, integrat unor sume de sute de mii de euro per cap de mort (scuze pentru imaginea creată în acest moment). Asta se întâmplă, prieteni goldiști, într-o țară în care spitalele sunt în felul următor: se moare cu zile și pe bandă rulantă; cea mai mare frică a oamenilor, vă spun din experiență, a devenit îmbolnăvirea și nevoia de a fi spitalizat. Exemplul documentat de la Pantelimon, cu toate înregistrările și documentele aferente, ar fi trebuit să fie declanșatorul unei mari revolte publice ce să pună presiune pentru remediere și responsabilizare. Nimic din toate acestea. Doar răzleț, ici și colo în presă, s-au mai prezentat ororile, dar aproape niciunde n-au fost crucificați mediatic responsabilii, că doar aceștia sunt politicieni, cu alură iresponsabilă, adică una de tip Rafila, iar în campania electorală, după cum bine știți, domină bugetele de campanie ce sunt îndesate în buzunarele patronilor de presă, deci sau pe mucles, sau selectiv.
S-a discutat ieri în schimb, în exces, despre recalcularea defectuoasă a pensiilor, treabă foarte importantă, dar administrată într-un mod total haotic, ce a pus astfel pe jar milioanele de pensionari, ce-și duc oricum viețile de pe o zi pe alta, amărâți de boli și necazuri materiale. Dar nici în acest caz nu se discută esențialul, anume faptul că bugetul nostru este praf și pulbere, cu un deficit uriaș, ce va ajunge la 8% în 2024, cu datorii pe care încă le plătim cu alte împrumuturi la cele mai mari dobânzi din spațiul euroatlantic, adică, oameni buni, putem fi loviți în orice zi de o criză ce va face imposibilă plata pensiilor (PLATA pensiilor, nu recalcularea lor), iar noi vorbim public și nedocumentat peste tot de această recalculare greșită.
Care sunt concluziile la zi? Nu mai sperați la un viitor mai bun, dacă și atunci când se oferă motive clare de revoltă publică, dezbătându-se public orori ca cele de mai sus, românii se limitează să manevreze nervoși telecomanda TV-ului, sau potențiometrul radioului, sau tastatura telefonului sau a computerului. Să fiți convinși că, exact pe fondul acestor scandaluri odioase, păpușarii Statului Paralel, beneficiind de această gălăgie publică, pregătesc noi și noi tunuri financiare la bugetele de stat, că așa-i în Securistan.
