(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ați aflat din știri (ce-i drept aproape deloc dezbătute în România) despre faptul că America își retrage trupele militare și din celelalte state postcomuniste: Bulgaria, Ungaria, Slovacia și o face chiar din această lună. Toate aceste știri au venit în cascadă, după dezbaterea aprinsă care a fost centrată doar pe România, dar tot de la noi, de la Gold FM, ați aflat că vor fi urmat și celelalte state postcomuniste, iar, în acest weekend, acest lucru s-a confirmat. Dar de ce nu se mediatizează? Ca să înțelegeți mai bine, e nevoie să mergem cu circa 3 ani în urmă, atunci când, dacă vă amintiți că tot aici la noi ați auzit sau ați citit în alte părți prin presă, că Putin și oamenii tăi, în mesajele imediat după începerea războiului ucrainean au spus că unul dintre scopurile geopolitice ale acestui război, atunci când va ajunge la final, este ca NATO să plece din țările postcomuniste, unde a adăstat, încălcând înțelegerile vechi realizate cu și mai mult timp în urmă, mai precis în urmă cu 36 de ani, la Malta, între George Bush tatăl, atunci președinte al Statelor Unite, și Mihail Gorbaciov, președintele URSS. Acele înțelegeri de la Malta prevedeau implozia controlată a regimului comunist, care includea și partea sovietică, dar și partea grupată sub Tratatul de la Varșovia, condițiile reciproc asumate fiind că Statele Unite ale Americii nu se vor extinde militar în aceste țări, repet, postcomuniste, care erau reunite în tratatul de la Varșovia. Acea condiție impusă atunci de un Gorbaciov prea slab în fața unui George Bush ultra-puternic nu a mai fost acceptată de către succesorii lui George Bush tatăl, vă aduceți aminte, Bill Clinton și restul președinților, adică americanii nu s-au mai ținut de cuvânt și, la drept vorbind, nici nu prea aveau de ce să se țină de cuvânt, deoarece URSS se prăbușise, Rusia în timpurile lui Gorbaciov, până în anul 2000, era într-o uriașă derivă, nu se mai putea apăra pe sine, darămite să-și apere foștii aliați.
Ei bine, a fost nevoie de 25 de ani de regim Putin pentru ca Rusia să poată emite din nou pretenții, reiterându-le pe cele aflate pe masa de lucru între Bush și Gorbaciov, anume ca americanii să nu fie prezenți militar în fostele state comuniste. Putin și ai săi au folosit pentru această cerere pretextul iscat din strategia greșită a regimului Biden de a da drumul, a amorsa, a dezvolta războiul ucrainean, care, însă, nu le-a adus succesul, ci a adus, pe lângă implozia Occidentului, vizualizarea faptului că America nu mai este hegemon. Și așa a reușit Putin să-și formalizeze cererile de retragere militară a Americii din zonă, abia atunci când Trump a revenit la Casa Albă, acesta pricepând situația grea în care se află acum America. Asta știe bine și Putin, așa că să n-aveți nicio îndoială că, în cadrul înțelegerilor Putin-Trump (așa cum le denumesc eu), pe lângă controlul militar al Mării Negre, pe care vi l-am tot explicat și acum îl vedeți obiectivat, rusul a introdus pe listă și retragerea militară americană din statele foste comuniste, cum sunt cele patru vizate deocamdată. Cei doi, americanul și rusul, Trump și Putin, știu bine ceea ce fac; jocul convenit între ei se desfășoară, însă, în etape. Nici n-are cum să fie implementat altcumva presiunile fiind uriașe.
În concluzie, ca să poată fi pace și înțelegere între SUA și Rusia, negocierea dintre Bush și Gorbaciov va fi astfel reșapată, însă, surpriză, ca să țineți cont, chiar China este cea care susține acest demers. De ce? Deoarece marele proiect mondial chinezesc, OBOR, One Belt, One Road, are pe traseu exact zona țărilor post-comuniste, ce vor fi părăsite de America din punct de vedere militar.
