Autor: Cozmin Gușă
După ce s-a speculat, la sugestia lui Vladimir Putin, că întâlnirea sa cu Donald Trump ar putea avea loc în Emiratele Arabe Unite, zonă supra-caniculară în această perioadă a anului, azi-noapte s-a anunțat că locația va fi, de fapt, marele stat Alaska, considerat polul frigului în SUA. Alaska a aparținut rușilor până acum 158 de ani, atunci când, cu contribuția elogiată a unui american de origine româno-maghiară, Generalul George Pomuț, înmormântat în legendarul cimitir al eroilor americani, la Arlington (l-am vizitat), teritoriul a fost vândut SUA, aceasta fiind cea mai profitabilă tranzacție teritorială din istoria Americii. Alaska are o suprafață de aproximativ șase ori mai mare decât a României, dar o populație de circa 700.000 de locuitori, cam cât județul Cluj la noi; e foarte bogată în resurse de aur și multe alte minerale și a fost vândută cu 7,2 milioane de dolari, cam 5 dolari pentru un kilometru pătrat. Prin două localități insulare, Micul Diomede (SUA) și Marele Diomede (Rusia), americanii și rușii se află, de fapt, la doar 3 kilometri distanță unii de alții. Și astfel avem prima explicație pentru alegerea Alaskăi pentru întâlnire, fiind cel mai apropiat punct geografic dintre SUA și Rusia, deci sugerează vecinătatea și apropierea, posibil o viitoare comuniune de interese. Pentru Trump, locul e convenabil – poate afirma cu orgoliu că a reușit să-l aducă pe Putin pe teritoriul SUA pentru negocieri, iar Putin, la rândul său, se poate mândri în Rusia cu curajul său de a merge pe teritoriul adversarului. În afară de istoria comună ruso-americană a Alaskăi, în Rusia se va reactiva, în același timp, dezbaterea despre posibilitatea revenirii teritoriului în spațiul rusesc. Chiar anul trecut, de altfel, Putin a semnat un decret ce prevede recuperarea tuturor teritoriilor rusești din lume și presa americană a speculat că e vizată, de fapt, Alaska. Subiectul a fost comentat și la Casa Albă. În fine, e limpede că locația aleasă va repune pe tapet complicatul subiect al împărțirii influenței în spațiul arctic, între Rusia și America. Acela este noul El Dorado al exploatării de resurse, dar și al noilor trasee navale strategice pe care, deocamdată, le domină doar Rusia. Pot spune, așadar, că locația convenită de Trump și Putin deschide, de fapt, în afara negocierii legate de Ucraina, un nou capitol geopolitic legat de împărțirea puterii în Noua Ordine Mondială.
Voi analiza în detaliu în următoarele zile cum anume decurg aranjamentele întâlnirii și ce anume va putea obține fiecare actor. Azi fac doar o sumară sinteză a mizelor și consecințelor realiste a ceea ce se află în joc. Rusia nu va concepe să nu rămână cu teritoriile cucerite deja din Ucraina. Probabil că Putin se va concentra doar pe negocierea viitorului rol al unor țări NATO pe teritoriul Ucrainei, repunând pe tapet faptul că situația este de fapt de competența Organizației Națiunilor Unite (ONU). În numele Ucrainei, Trump va cere, în primul rând, de la ruși bani necesari efortului de reconstrucție a Ucrainei, dar și garanții că restul teritoriului ucrainean va rămâne intact. Fără a fi raportat public, e limpede, însă, că mare parte din discuții se va concentra asupra împărțirii contractelor din operațiunea de reconstrucție. E limpede că vorbim, de fapt, despre trilioane de dolari. La acest capitol, americanul e mandatat să susțină și interesele UE, care a participat la efortul de război, iar acum a fost eliminată de la negocieri. Pe de altă parte, Putin va susține și interesele Chinei, aceasta având concesionat, până în 2063, circa o treime din teritoriul agricol al Ucrainei și are nevoie, astfel, de acces privilegiat la portul Odessa pentru a-și transporta produsele, același interes avându-l și marile companii americane, ce au cumpărat încă și mai mult pământ ucrainean prin decretele semnate de Zelenski. Viitorul statut internațional al Ucrainei este foarte important de stabilit, dar mai puțin importantă devine soarta lui Zelenski, căruia probabil că i se va garanta maximum libertatea, poate și viața, și subliniez, poate.
Rezum pentru moment așa: Rusia și China pare că își vor putea atinge scopurile geopolitice majore pentru care s-au și aliat atât de strâns în ultima perioadă, iar America va reuși să-și recupereze banii cheltuiți în războiul ucrainean, desigur că și cu multe câștiguri în plus din tranzacțiile viitoare, că așa sunt americanii. UE și Ucraina vor fi marile perdante pe termen scurt, cu posibilități reduse de a fi compensate în viitor la modul real. Și desigur, Trump își va consolida statutul de favorit la Nobelul pentru Pace, un premiu important pentru el ca să egaleze prestigiul altor foști președinți americani, dar un premiu total inutil pentru SUA; acest premiu îi va ține de cald americanului doar cam până la finalul acestui an, atunci când Trump va fi lovit de situația complicată a Americii în plan mondial, geopolitic, a crizelor interne de sorginte economică de pe teritoriul SUA, dar mai ales de luptele pe care democrații le vor declanșa împotriva lui Trump în perspectiva alegerilor din 2028.
Prevăd cel puțin încă o rundă de discuții Trump-Putin, rundă vestită deja de către ruși, dar pe teritoriul rusesc de această dată. Bănuiesc, așadar, că Zelenski și susținătorii săi din Marea Finanță internațională vor fi introduși efectiv în negocieri doar mai târziu, în toamnă. Merită să urmăriți foarte atent ceea ce se va petrece în negocierile Trump-Putin, nu doar pentru că se va decide inclusiv influența la Marea Neagră, deci și în România, dar mai ales pentru că sunt cele mai importante negocieri geopolitice din ultimii 80 de ani, după finalizarea celor de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și, cu tot necazul că noi, românii, suntem din nou în tabăra greșită, puteți avea satisfacția că asistați la un mare eveniment de schimbare a ordinii mondiale.
@cozmingusa_Gușă: De ce anume Trump și Putin se întâlnesc în Alaska. Mizele și probabilele consecințe pentru Rusia și Ucraina, respectiv pentru SUA, UE, China.
