(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Sunteți la curent, pentru că le-am analizat in extenso, cu acțiunile de provocare pe care Donald Trump le-a realizat în aceste luni din al doilea său mandat. Nici măcar nu a trecut un an și am fost bombardați în fiecare zi cu acțiunile lui Trump, acțiuni care toate au fost de genul furtunilor într-un pahar cu apă, adică multă agitație pentru nimic, în final, dar desigur că cei care sunt vizați de aceste șarje trumpiste sunt în continuare îngrijorați. Este, totuși, președintele țării care a fost cea mai puternică din lume și a ajuns să fie una dintre cele mai puternice din lume, dar tot nu este puțin lucru.
Trump a încercat, printre altele (nu mai reiau aspectele cu tarifele, mă rezum doar la cele de tip militar, cu caracter de agresiune), să destabilizeze Venezuela. A făcut-o sub pretextul blocării sau curmării traficului de droguri. A fost, însă, un pretext care n-a fost crezut de către presa și diplomația internaționale, deoarece este necredibil. Cu totul alte țări sunt plăcile turnante ale traficului de droguri din America de Sud către Statele Unite ale Americii. Amenințările sale la adresa lui Maduro și a Venezuelei au fost privite doar ca o încercare de a impune o altă conducere Venezuelei, o conducere care să garanteze Statelor Unite accesul la resurse – Venezuela este o țară foarte bogată în resurse, mai ales energetice – și, bineînțeles, care să comande cât mai mult armament de la Complexul Militaro-Industrial american. Acest complex a fost deservit și el prin aceste amenințări cu războiul ale lui Trump, pentru că orice amenințare cu război din partea Americii generează comenzi în plus de la Pentagon pentru companiile din armament. Deci, la Venezuela a fost vorba despre resurse, armament și, în plus, de supunere din partea unei viitoare puteri venezuelene.
În Nigeria, treburile nu sunt diferite cu mult. În urmă cu mai puțin de două săptămâni, Trump a proferat și la adresa Nigeriei amenințări cu războiul, sub pretextul faptului că, din punctul american de vedere, creștinismul în Nigeria se confruntă cu o amenințare existențială (așa a zis Trump), spunând că, dacă nu se va pune capăt masacrelor împotriva creștinilor, SUA vor ataca această țară într-un mod rapid, violent și eficient. Numai că treburile nu sunt de glumă. Nigeria este cea mai populată țară din Africa, are vreo 250 de milioane de locuitori, poate mai puțin, dar cam atât și acești locuitori sunt împărțiți în două: în sud, sunt predominant creștini, iar, în nord, sunt predominant musulmani. Sigur că Nigeria este scena multor conflicte în care sunt uciși atât creștini, dar și musulmani. Deci, și amenințarea lui Trump legată de Nigeria a fost tot despre resurse și armament, după cum am explicat la primul punct, cu Venezuela.
A venit rândul Mexicului! Într-o declarație de ieri, care a lăsat toată audiența cu gura căscată, Donald Trump a spus: „Voi lansa atacuri în Mexic, pentru a pune capăt traficului de droguri! Asta nu îmi pune nicio problemă”. Declarația a făcut-o în Biroul Oval și bineînțeles că, ținând cont de întinsa graniță dintre Statele Unite și Mexic, este de departe cea mai gravă declarație din șirul acestor trei, respectiv adăugând Venezuela și Nigeria. În cazul Mexicului, este vorba în primul rând despre comerț, pe care SUA ar vrea să îl domine, să exploateze atât producția, cât și piața mexicană. Este vorba și despre supunerea Mexicului, ca și în cazul Venezuelei, dar mai ales este vorba de comenzi însemnate de armament, pentru că deja în momentul în care președintele vorbește despre atacuri în Mexic, într-o țară vecină și asta cu peste 150 de milioane de locuitori, vă dați seama că mașina de război începe să producă din nou, pe banii contribuabilului american.
De ce face Trump toate aceste giumbușlucuri, care nu sunt materializate decât așa cum v-am spus? Pentru că situația lui este una extrem de dificilă. El este prizonierul grupurilor de interese din Statele Unite ale Americii și tocmai în Noua Ordine Mondială, care a fost negociată și împreună cu el, în triunghiul geopolitic Moscova-Beijing-Washington, NOM apare cu America văduvită de influența în Europa de Est, spre exemplu, dar și în zona asiatică, acea zonă de dominație geopolitică chineză și în alte câteva. Oricum, concluzia evidentă este că, în spiritul noii organizări, americanii vor avea acces la piețe mai puține, comenzile vor fi reduse pentru Complexul Industrial-Militar și, pe cale de consecință, cei pe care îi pomeneam mai devreme, grupurile de interese de toate felurile, au pus deja presiuni uriașe pentru Trump. Practic, toți magnații americani care i-au finanțat campania îi bat acum la ușă și își așteaptă răsplata. Așa să vă explicați de ce Trump acum își încearcă norocul, atacând prin declarații disperate, dar și periculoase, țări ce n-au fost prinse în pachetul de negociere cu Putin și Xi. Situația lui este complicată în plus, deoarece chiar dacă luăm doar aceste trei exemple pe care vi le-am dat, Venezuela, Nigeria și Mexicul, dacă ele nu se predau de bună voie, posibilitatea războiului cu fiecare dintre aceste trei țări, practic, este iluzorie, deoarece toate au parteneriate solide fie cu Rusia, fie cu China, fie și cu Rusia, și cu China.
Așa îl vedem pe Donald Trump în postura „președintelui cu chibrituri”, care, bineînțeles că din partea mea este o parafrază după titlul basmului scriitorului danez Hans Christian Andersen, „Fetița cu chibrituri”. Cunoașteți povestea, o rezum: într-o noapte friguroasă de Anul Nou, o fetiță, care era săracă și desculță, ca să facă bani încerca să vândă chibrituri pe stradă. Nimeni nu cumpăra chibrituri de la ea și, înfricoșată să se întoarcă acasă, deoarece tatăl ei ar fi bătut-o pentru că n-a vândut chibrituri, s-a pitit pe o alee îngustă și a început să aprindă chibriturile pe care trebuia să le vândă, pentru ca să se încălzească. Nici atunci, trecătorii nu i-au cumpărat chibriturile, lăsând-o să sufere în frig, cu acel final trist. Este un basm la care toți copiii plâng. Ei bine, comparația stă în picioare: Donald Trump umblă cu aceste chibrituri aprinse pe lângă niște butoaie cu pulbere. Nu va reuși să facă mare lucru, dar se află în poziția să se autodistrugă, dacă insistă mult să aprindă aceste chibrituri pentru ca să își încălzească starea prezidențială.
