Gușă: Friedrich Merz, interpusul familiei Rothschild, vrea război cu Rusia, în timp ce Germania se prăbușește economic. Se bazează pe noul proxy, ROMÂNIA!

(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă

Prieteni goldiști, mulți dintre voi, dar foarte multe dintre cunoștințele mele, am sesizat că voi cu toții sunteți îngrijorați legat de perspectiva unui război de tip UE-Rusia, război în care România să devină următorul proxy, pe modelul tragic și fatal al Ucrainei. Aș fi vrut să nu am motive să comentez acest lucru. Până acum nu au apărut foarte clar. Însă, ieri, în urma unui șir de evenimente, pe care o să le comentăm în zilele următoare, Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, a ieșit la rampă și, într-adevăr, mi-a dat argumente ca să nu mai răspund la întrebările legate de posibilitatea unui război în care să fie implicată România, unui război UE-Rusia, în care România să fie proxy, să nu mai răspund negativ, ci să spun că este posibil și, desigur, era probabil. Ce declară Merz? „ Aliații occidentali nu mai impun restricții pentru utilizarea armelor cu rază lungă de acțiune livrate Ucrainei împotriva obiectivelor militare rusești.” Declarația asta, de fapt, o făcuse chiar înainte cu două zile, a participat la un soi de forum în Finlanda când a făcut declarația, care a fost mediatizată mai tare ieri, pentru că așa a ieșit la suprafață. Merz a subliniat că restricțiile astea au fost ridicate nu numai pentru armele germane, ci și pentru armele livrate din partea Marii Britanii, din partea Franței și a mai spus că nu există restricții de folosire a acestor arme cu rază lungă de acțiune nici din partea SUA. O bombă! Pentru că asta înseamnă că a ridicat în alertă toată Rusia asta super-militarizată, care aude că de pe teritoriul Ucrainei se va trage către Rusia cu arme cu rază lungă de acțiune.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a afirmat, tot ieri, că această decizie de a ridica restricțiile privind utilizarea armelor cu rază lungă de acțiune, a rachetelor furnizate Ucrainei, „contravine tentativelor de a ajunge la o înțelegere pașnică. Dacă astfel de decizii au fost luate într-adevăr, atunci ele contravin în mod fezabil aspirațiilor noastre de a ajunge la o reglementare politică”. Prieteni, această afirmație a lui Peskov să știți că nu ascunde deloc perspectiva războiului, ci dimpotrivă, o prezintă; nu arată deloc frica Rusiei, dimpotrivă. Peskov știe foarte bine ceea ce și eu știu, și alți specialiști știm: potențialul militar, nu vorbesc de cel nuclear, ăla este net superior, dar potențialul militar al Rusiei, față de cel al Uniunii Europene cuplat cu al Ucrainei, este de câteva ori mai mare. Nici nu suportă comparație. Și predicția mea este că, dacă se va gândi Ucraina să apese pe butonul rachetelor cu rază lungă de acțiune, în mod concomitent, fără armament nuclear, orașele importante ale Ucrainei vor fi rase de pe suprafața Pământului, consolidate fiind, dar probabil că și capitalele implicate în acest demers, dacă ne referim aici la Berlin, sau la Paris, sau la Londra, ar putea să fie afectate. Conform unei analize americane prezentate public chiar de către Donald Trump, rachetele ne-nucleare ale Rusiei au astăzi potențialul să distrugă cu o singură încărcătură aproape în totalitate aceste capitale, ajungând în 9 minute la Berlin, în 12 minute, se pare, la Paris și cred că în 14 sau 15 la Londra. Vă dați seama despre ce vorbim. Ce m-ai zis Merz? Ca să vedeți că omul, vorba aia, e dus cu pluta. „De-a lungul istoriei, conflictele s-au încheiat de obicei atunci când una sau ambele părți au ajuns la epuizare, fie militară, fie economică. Evident, suntem încă departe de asta în acest război.” Vă dați seama ce amberații vorbește ăsta. Deci, pe fondul războiului de trei ani, domnule Fridrich Merz, cine a căzut la Pământ? UE! Cine e aproape de epuizare? Ucraina și UE! Ce a făcut Rusia? A crescut economic. Rusia este cea care v-a epuizat. Cine a spălat putina? America! Pentru că și-a dat seama că nu e suficient de bine pregătită și că nu poate învinge Rusia pe câmpul de luptă, după cum Donald Trump a recunoscut de mai multe ori. Cu ce scenariu vii matale, domnu´ Merz?

Dar cine este domnul Merz? Domnul Merz are vreo 70 de ani, a fost politician până prin 2009, când a părăsit complet politica și a urmat o carieră de succes, atenție, după 50 de ani, cum ar veni, în domeniile juridic și financiar. Unde a lucrat el? Vreți să știți? Vă spun eu: în consiliile de administrație ale unor companii majore, mai ales într-o poziție de mare prestigiu la BlackRock. BlackRock este cea mai mare companie din lume, cea mandatată de guvernul Biden să reconstruiască Ucraina (Mă, ce coincidență!), care aparține, prin fel de fel de acționari, de fapt, celei mai bogate familii din lume, familia Rothschild. De-aia am spus că și Merz, asemeni lui Emmanuel Macron, este un interpus politic al familiei Rothschild. De-a lungul carierei sale, a căpătat reputația unui om de afaceri abil, dar și acuzații din partea criticilor că ar fi un elitist deconectat de problemele cetățenilor obișnuiți. Asta se și vede. Ăsta vrea să meargă la război, distrugându-și eventual țara sau capitala sau cine știe ce, în condițiile în care Germania este praf astăzi din punct de vedere economic, de-abia mai răsuflă, cum se zice în popor, „mai răsuflă cu o nară”. Merz a revenit în politică doar în 2018, după ce influența adversarei sale, Angela Merkel, asupra CDU, a început să slăbească și a încercat Merz să obțină președinția partidului și în 2018 și în 2021, dar n-a reușit. Totuși, a treia încercare a fost cu noroc și la doi ani de zile și ceva a devenit președintele CDU și de acolo, ați văzut, a devenit noul cancelar al Germaniei.

Concluzii și explicații, prieteni. Cunoașteți că s-a parafat o înțelegere între Rusia și SUA, între Putin și Trump, care aranjează treburile în regiunea noastră, din punct de vedere geo-militar, sub, să zicem așa, jurisdicția Rusiei. De ce? Pentru că Americii îi este foarte frică de dedolarizare, se prăbușește, practic, din punct de vedere economic, dacă Rusia și China impun dedolarizarea prin intermediul țărilor din BRICS+. Atunci Trump a cedat. El le-a zis celor care îl asistă: „Dom’le, i-am dat lui Putin tot accesul la Marea Neagră, că și el mi-a dat accesul la Groenlanda și este un deal corect. El o să ia România, Bulgaria, Moldova, Ucraina, ce mai e pe acolo prin jur, nu Polonia, atenție. Și noi luăm Groenlanda, că ne lasă el”. Ce se întâmplă acum? UE a fost eliminată de la această masă de negociere și, desigur, și BlackRock își vede slăbit potențialul de reconstrucție a Ucrainei, pe care îl căpătase sub semnătura lui Zelenski și a Casei Albe, reprezentată atunci de Joe Biden. Atunci contraatacă cu omul lor, numit Friedrich Merz. Deci BlackRock intervine în războiul geopolitic pe filiera UE și îl pune pe nefericitul ăsta de Merz să facă declarații vitejești de război ale Uniunii Europene cu Ucraina, care o vor susține… Ce să faceți voi, mă? Dacă americanii s-au retras, că n-au fost în stare, ce să faceți voi, UE? Aveți o singură forță nucleară în interiorul UE, care este Franța, și care are un potențial nuclear cred că de o sută de ori, cel puțin de o sută de ori, dacă nu mai mult, mai slab decât cel al Rusiei. Ei bine, să mergem la război. Ucraina este praf. Acolo nu mai sunt oameni care să fie înrolați. Acolo infrastructura este praf. Și ce se gândesc acești europeni deștepți? Că e nevoie de România ca proxy. Vă garantez că România a intrat în calculele lor, inclusiv atunci când s-au chinuit să-l impună pe Nicușor Dan ca președinte, un președinte belicos, cum se spune, apropo de faptul că el vrea să meargă la război, că nu neagă, la fel ca și interimarul Bolojan, că este în siajul decizional al Ursulei von der Leyen. Ne paște acest pericol, prieteni. Și ne paște cu atât mai mult, cu cât Trump se află în dificultate. N-a reușit să aducă pacea în 24 de ore, așa cum s-a lăudat. Infatuatul Trump a fost prins pe picior greșit, se zbârlește acum la Putin, doar așa, de paradă. Putin îl lasă. Îi răspunde prin Peskov sau prin Medvedev. Îl lasă în pace. Dar este evident că forța este în altă parte, anume la binomul Rusia-China. Ce vom face noi? Ca de obicei prostii. Ce sper să facem noi? Să fim echilibrați și să deschidem canalele de discuție atât cu Rusia, cât și cu China. Pentru că altfel, țineți minte, vom deveni un proxy cu destin tragic, așa cum a fost Ucraina în ultimii trei ani.