(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Gică Hagi este regele nostru, a dovedit-o din nou în acest campionat și aseară, când echipa lui, Farul Constanța, a învins în meciul decisiv FCSB-ul lui Gigi Becali și al multor români. M-am bucurat și eu, v-ați bucurat și mulți dintre voi, în afară de cei care țineți cu FCSB, bineînțeles. Bucuria asta a lui Hagi, însă a venit după o perioadă lungă de încordare, pe care a și arătat-o inclusiv în timpul meciului de aseară, după mulți nervi, după multe nedreptăți care i s-au făcut, de fapt după nedreptățile care caracterizează fotbalul românesc în ultima vreme. După încordarea din timpul meciului, Gică Hagi s-a bucurat ca un copil, a dansat împreună cu elevii săi într-un club, a făcut-o pe DJ-ul, și-a prezentat soția căreia i-a dedicat, printre ceilalți, victoria, spunând că a avut liniște acasă și i s-a permis să cheltuie banii familiei pentru fotbal, a mulțumit și copiilor săi și prietenilor adevărați. A procedat ca orice român la bucurie și da, Gică Hagi este un mare român!
Am văzut și emoțiile lui, am văzut și emoțiile celuilalt Gică, Gică Popescu, un alt lider al generației de aur a fotbalului românesc, care a fost batjocura Statului Paralel, iar victoria Farului, unde el este președintele clubului, a venit ca o revanșă și pentru Gică Popescu și ca o palmă primită de către Federația Română de Fotbal și Statul Paralel din partea celor doi Gică, care „s-au bucurat” de atenția acestor oameni din subteranele României.
Am mai văzut însă un lucru. M-am uitat la postările Florianei Jucan sau ale lui Marian Olaianos și am văzut imagini de pe terasele Bucureștiului sau cele din Constanța sau din România unde românii se uitau la meci și își manifestau bucuria că a câștigat Farul, de fapt au câștigat Gică Hagi și Gică Popescu. Marian Olaianos a postat imagini din club, văzând-l pe Hagi așa cum eu îl cunosc, dar românii nu-l cunosc, ca un tip extrem de vesel și de petrecăreț.
Românii s-au bucurat atât de tare pentru că cel ce a câștigat este cel care ne-a făcut mândri și în trecut de multe ori în perioada cea mai bună a fotbalului românesc poate din istorie, iar echipa lui a dovedit că este o echipă românească ultra-majoritar, ceva brazilieni pe acolo și atât, cu niște băieți tineri, foarte tineri, niște băieți cărora putem să le spunem și copii, sunt adolescenți de fapt, un mare pariu câștigat. Încă avem rezerve mari, prieteni, de a ne entuziasma în mod autentic, dar aseară am reușit s-o facem, am arătat că avem și spirit solidar, avem ceva rezerve și pentru asta pricepem acest lucru doar în astfel de momente, pricepem că am pierdut prea mult timp cu soluții slabe, am promovat lideri care au venit cu planuri false, din import și aseară am primit o mare lecție, din nou, noi, românii, prin această victorie simbolică a lui Hagi. Am și amintiri când vorbesc despre asta, știu cu precizie și nu suntem mulți care știm, cât a pătimit Hagi până i s-a dat terenul de la Ovidiu pentru ca să facă baza asta, cât de demonizați au fost cei doi Gică, Gică Hagi și Gică Popescu, de-a lungul vremurilor, nu mai vorbesc despre pușcăria lui Gică Popescu.
Îmi amintesc cum acum 20 de ani, i-am invitat pe Gică Hagi și pe Gică Popescu și am încercat o lovitură de palat, vrând să-l înlocuiesc, aveam funcție politică în vremurile alea, pe Mircea Sandu la Federația Română de Fotbal cu Gică Hagi și pe Mitică Dragomir cu Gică Popescu; pot povesti și Mitică Dragomir și Mircea Sandu aceste reprize. N-am reușit pentru că n-am avut loc de Hrebenciuci și Adrian Năstase și mulți alții care au vrut să meargă cu generația veche care a îngropat fotbalul românesc. Mai țin minte și că am vrut o generație de aur care să preia o echipă, echipa AEK București, care a devenit Poli Timișoara, dar care trebuia să fie echipa generației de aur care să joace la Constanța. Și atunci, împreună cu Toni Doboș, am vrut să-i cooptăm printre acționarii principali și pe Gică Hagi, și pe Gică Popescu, și pe Dan Petrescu, și pe Neluțu Sabău, și pe Didi Prodan. Cu ocazia asta să nu-l uităm pe Ciprian Marica, care a venit cu numele de „Farul” alături de „Viitorul” ca să se reconstruiască un brand de tradiție în fotbalul românesc care, uite, de la primul campionat își justifică eforturile.
Să ne bucurăm, prieteni, de acest succes! Nu-i mult, dar e consistent și românesc. Ce bine e, măi fraților, când mai mergem și pe mâna unor Gică contra, cum sunt cei doi Gică, Hagi și Popescu, dar cu condiția să fie deștepți și patrioți. Ăștia doi chiar așa sunt.
