(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
V-ați obișnuit, prieteni goldiști, ca Rusia să fie extrem de discretă legat de planurile sale geopolitice pe termen mediu și lung. De regulă, Putin și ceilalți câțiva lideri care fac declarații se rezumă la a reacționa la alte declarații ale aliaților sau competitorilor geopolitici, fără, însă, a oferi perspective de viitor legate de acțiunile rusești. Ieri, însă, în mod neobișnuit, doi dintre gânditorii ruși ce au acces în mass media, subliniez, Alexander Dughin și Konstantin Malofeev, au publicat scurte analize referitoare la ce ar avea Rusia de făcut acum, în urma summit-ului dintre Putin și Trump, un summit ce a oficializat reintrarea rușilor în circuitul diplomatic internațional și am considerat că este extrem de interesant să vă fac azi rezumat.
Dar cine anume sunt cei doi? Alexander Dughin are 63 de ani, este mai cunoscut publicului din România inclusiv, din păcate, din cauza evenimentului tragic în urma căruia fiica sa, Daria Dughina, a fost ucisă cu cruzime de către forțele speciale ale Ucrainei, posibil asistate de către britanici, imediat după începerea războiului ucrainean. Dughin este cel mai cunoscut geopolitician rus al momentului, poate și cel mai prestigios; este teoreticianul eurasianismului și chiar fondatorul mișcării eurasiatice și, nu în ultimul rând, susținătorul ideii de excepționalism ortodox. Konstantin Malofeev, mai puțin cunoscut în mediul internațional și spre deloc mediatizat în România, dar apreciat și cu mare notorietate în Rusia, este un om de afaceri mai tânăr decât Dughin, are 51 de ani, un miliardar ce sprijină ortodoxia în întreaga lume, prin finanțarea construcției de biserici și mănăstiri, un adept și propagator al țarismului rusesc conservator, desigur, astăzi cu Putin în această postură de țar.
Ce au publicat, ieri, cei doi, atenție, aproape concomitent, pe o platformă rusească de analize, analize care au fost traduse în engleză, deci pricepem de aici, că au fost destinate unui public internațional? Alexander Dughin consemnează în analiza sa marea victorie a lui Putin din Alaska, dar avertizează, în același timp, că dinamica de putere din actualul Occidentul Colectiv va avea ca rezultat tot prelungirea războiului; nu există în viziunea lui altă consecință. Dugihn consideră că prânzul anulat de către Putin, prânz oferit de către Trump a fost o mișcare strategică a rusului care să sugereze seriozitate și determinare. Consideră, de asemenea, că Rusia a ieșit astfel din izolare, cu ajutorul lui Trump, un Trump care a recunoscut din nou statul rus ca fiind în categoria marilor puteri. Dughin zice că dacă Trump se va înțelege cu europenii globaliști, se vor petrece anumite mișcări, însă nu pariază pe această înțelegere. Din punctul de vedere al rusului, rămâne de văzut dacă SUA chiar se va retrage din conflictul ucrainean, de facto, pentru că de iure n-a intrat niciodată. Marea problemă pe care Dughin o subliniază este dacă Trump va dovedi că poate lua decizii în mod independent și suveran sau este și el manipulat de către Deep State. Dughin încheie, considerând că în Occident sunt mai mulți cei care vor să lupte contra Rusiei decât cei care vor pace și la acest capitol bineînțeles că el enumeră Uniunea Europeană, apoi regimul nazist ucrainean, citez: „Partidul Democrat din Statele Unite și, bineînțeles, Deep State-ul american, aproape în întregimea sa”. La acest capitol american, Dughin remarcă și scindarea mișcării MAGA, lucru care îi va da mari probleme lui Donald Trump și, atunci când exemplifică și analizează scindarea MAGA, vorbește despre Tucker Carlson, Elon Musk, Candace Owens, mulți alții care au poziții opuse celor ale lui Donald Trump. Concluzia lui Dughin este că Rusia, în orice caz, nu trebuie să-și facă iluzii de acum înainte, ci să se pregătească de un lung război, ceea ce el consideră că este, de fapt, soarta istorică a Rusiei.
Al doilea analist, Konstantin Malofeev, revine, tot ieri, cu o idee mai veche a sa, conform căreia destinul imperial al Rusiei este unul peren, iar acum el se poate reșapa rapid. Malofeev implică ideea misiunii creștine asimilate celei de-a treia Rome. În plan concret, el amintește gluma lui Putin din timpul negocierilor cu Trump, când liderul rus l-a numit pe Serghei Lavrov drept imperialist, însă Malofeev îi dă acestui lucru o conotație pozitivă, considerând că, de fapt, Lavrov a fost flatat cu un scop precis, tocmai pentru ca să se sugereze acest statut de tip imperial pe care Rusia trebuie să îl recâștige. În ceea ce expune, miliardarul rus deplânge diluarea conceptului de imperiu în secolul XX, aducând în discuție interpretarea greșită a expresiei „imperialist” prin legarea acesteia de construcții nocive, cum ar fi colonialismul sau imperiile corporatiste, menționând aici precis și imperiul Rothschild, detaliu foarte important. Malofeev consideră că doar un nou imperiu (și de bună seamă că cel rusesc în viziunea sa) poate readuce meritocrația în organizarea statală, cu consecința imediată a prosperității și a normalității, deci conducerea să revină în acest nou imperiu rusesc celor ce sunt capabili și merită. În final, Malofeev consideră că lumea occidentală a derapat, deoarece a renunțat la creștinism, în special la creștinismul ortodox, și reafirmă misiunea expresă a conducerii actuale a Rusiei de a restabili acest imperiu, de a-l refonda pe precepte ortodoxe și o meritocrație ce să decidă viitorii lideri.
Am făcut acest rezumat, concluziile sunt ale voastre. Eu spun că sunt de acord cu unele dintre idei; altele, însă, îmi apar ca vetuste sau inaplicabile. Nu asta contează pentru scopul expunerii mele de astăzi. Contează să rețineți doar că cel puțin doi dintre cei mai influenți vectori publici din Rusia au simțit nevoia să se exprime imediat după întâlnirea Trump-Putin din Alaska, urmată de întâlnirea dintre Trump și liderii Uniunii Europene și au făcut-o exact în acest mod pe care vi l-am expus. Nu este întâmplător și nici lipsit de consecințe. Noi, românii, putem pricepe minimum faptul că Putin și ai săi au fost de acord cu vehicularea acestor idei, într-un asemenea moment de inflexiune geopolitică.
