(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
În Gaza are loc un genocid groaznic! În ultimele 10 luni, zeci de mii de copii și femei, multe mame, au fost uciși. Comunitatea internațională a fost polarizată în conflicte insipide, iar opinia publică a protestat vehement peste tot pe planetă. În ce mă privește, nu sunt un susținător fervent al cauzei palestiniene. Îi consider, însă, pe aceștia niște oropsiți ai sorții, îi compătimesc, pentru că sunt pradă a jocurilor geopolitice cinice în care au fost angrenați chiar și frații lor arabi din țările bogate din zonă, care au participat cu vârf și îndesat la drama palestiniană. De asemenea, am manifestat mereu compasiune pentru suferințele istorice ale poporului evreu, nefiind însă niciodată de acord cu excesele de discurs public și de comportament impuse planetei în mod samavolnic pe aceste teme, impuse tot din calcule geopolitice cinice.
Ei bine, în această stare de spirit și în acest context, am urmărit cu mult interes discursul de aseară al premierului Netanyahu din Congresul american, sperând că se va degaja, nu-i așa, în cel mai influent for parlamentar mondial, vreo soluție istorică ce ar putea curma anormalitatea și ororile curente aflate în desfășurare în Gaza. E bine că am urmărit, e foarte rău ce am văzut. De ce? Ei bine, am văzut un discurs de 52 de minute al lui Netanyahu, întrerupt, atenție, de 58 de reprize de aplauze în picioare, în condițiile în care Bibi n-a vorbit deloc despre victime sau măcar despre încetarea focului, ba chiar a amenințat că va recurge la cele mai letale arme din lume în acest moment, pe care Israelul le dezvoltă împreună cu SUA. Congresmenii americani s-au comportat ca niște aplaudaci penibili și așa mi-am dat seama, prieteni goldiști, că boala lui Biden și rămânerea sa în funcția de președinte nu sunt cele mai grave semne ale decăderii democrației americane, ci acest gen de comportament al parlamentarilor americani ne spune mult mai bine cât de gravă este situația politică în SUA și la ce orori ne putem aștepta în lume.
Despre conținutul discursului aș putea să mai vorbesc multe, dar nu o fac acum. Amintesc doar faptul că Bibi Netanyahu i-a dedicat mesaje de tip odă lui Trump, de la tribună, beneficiind și de faptul că Kamala Harris, care trebuia să conducă ședința, a boicotat-o, dar chiar asta ne indică faptul că ne vom îngloda într-un viitor de război total, chiar și în varianta dorită a ajungerii la Casa Albă a lui Donald Trump. Pe scurt și în concluzie, după evoluția lui Netanyahu și atitudinea aleșilor americani, sentimentul meu este de scârbă, combinată cu spaimă, legat de felul în care se vor administra treburile planetare în viitorul imediat.
La noi toți ăia cu claritatea morală tac rușinos in fața genocidului din Gaza cu 15.000 de copii uciși de o armată ce nu respectă nici o regulă și distruge un bloc intreg dacă li se pare lor că s-a ascuns un hamas pe acolo. sau distrug spitale cu doctori ONU in ele pe ipoteza că ar fi Hamas in beciuri – de altfel Hamas scapă. e tot ai clar că scopul e purificarea etnică.
Andrei Cornea a zis: că nu e nici un genocid, circulați și uitati-vă in altă parte.