În emisiunea „Sub semnul întrebării”, moderată de Robert Turcescu la Metropola TV, Cozmin Gușă a vorbit despre degringolada din partidele de guvernământ, anume PSD și PNL, ale căror lideri sunt direct controlați și manevrați de Klaus Iohannis spre împlinirea propriilor interese ale acestuia.
„Din ultimele informații pe care le am, agitați probabil de candidatura mea și probabil de cea a lui Geoană, dar și din lipsa lor de candidați, PSD și PNL ar vrea să mute din nou alegerile prezidențiale în decembrie. S-ar putea să fie vorba și despre eșecul organizării lor, pentru că ei nu au eșuat numai la București. Ei ne arată că sunt o coaliție încropită, fac treburi la voia întâmplării sau la presiunile unei ‘mâini nevăzute’. Klaus Iohannis reprezintă ‘mâna nevăzută’. Nu e numai el, dar e clar că el o manipulează din spiritul lui de conservare – Iohannis este foarte preocupat să-și conserve propria libertate – și îi mută pe ăștia cum vrea el. Le-a impus-o pe candidata Ramona Chiriac, care n-a ieșit bine în sondaje. Apoi l-au luat pe Cîrstoiu, pe o combinație inițiată de Pahonțu, într-adevăr, dar preluată de Ciolacu foarte încântat. Pahonțu avea o relație veche cu Cîrstoiu. Pahonțu a ajuns să fie atât de puternic în jocul de putere din România tocmai pentru că ceilalți au ajuns să fie foarte slabi. El a trăit decăderea lui Băsescu din ultimii ani, din al doilea mandat, iar lecția a învățat-o Iohannis, care i-a cerut lui Pahonțu să facă treburi diferite față de cele pe care nu a reușit să le facă în vremea lui Băsescu. Pahonțu, beneficiind de retragerea de pe teren, acum 7 ani de zile, a lui Coldea (care e un soi de tovarăș cu el), și de retragerea lui Hellvig, a rămas un jucător puternic pe partea internă, având la dispoziție și serviciul secret al armatei. SRI-ul încapsulat i-a făcut o gardă pretoriană lui Iohannis și a ajuns să joace foarte bine.
Unde n-a putut el să controleze? N-a putut să controleze la nivelul calității propunerilor politice pe care le înaintează. Iohannis și l-a asumat pe Cătălin Cîrstoiu, la propunerea lui Pahonțu. Ciolacu a fost foarte bucuros să-l anunțe pe Cîrstoiu, pentru că a fost încurajat de către un prieten de-al lui, un mare constructor, Rotaru se numește. După aceea, din motive care mie îmi scapă, a ajuns să-l abandoneze, să-l batjocorească, tot tacâmul de bucătărie internă de partid, care, sigur că l-a prăbușit pe Cîrstoiu, dar nici el nu avea așa mari ambiții politice, n-ar fi ajuns la prezidențiale. Garda pretoriană pe care Pahonțu a făcut-o în jurul lui Iohannis este ceva fără precedent în istoria României, în sensul că au fost aleși ofițeri cu ceva autoritate din toate serviciile secrete, care-l deservesc pe președinte prin intermediul lui Pahonțu. Și atunci, ei având acces, probabil legalizat, la informații, le-aduc într-un borcan și aici este un control. S-a descurcat Iohannis din instinctul de conservare de a nu păți ca Băsescu, de a nu ajunge ‘pieton’ în ultimul an de mandat; dovadă că îi domină pe cei din politică.
Marcel Ciolacu este vicleanul șef din politica românească. Ciucă nu are niciun joc, face doar jocurile lui Iohannis. Dar nu ajunge viclenia și se vede acum. Viclenia înseamnă să vrei să păcălești în folos personal, e o definiție simplă. Dacă este doar viclenie și nu ai în spate ceva care să te eleveze, să poți păcăli pe mai mulți, rămâi la același nivel. Asta a făcut Ciolacu și s-a încurcat în acest gen de viclenii, pornind de la conflictele mocnite din partid, celelalte, cu liberalii sau cu alte forțe, plecarea lui Hellvig (care este autorul aducerii în funcția de prim-ministru a lui Ciolacu; numai că Ciolacu s-a reorientat și vreo 4-5 luni nu i-a mai răspuns deloc la telefon lui Hellvig). PSD-ul va face scorul politic, e adevărat, numai că felul în care a ajuns aici l-a arătat ca pe un partid destul de demolat în interior. Se vor mai întâmpla lucruri, pentru că acest șuierat al coloanei prezidențiale (pe care am văzut-o venind spre emisiune), ’a trecut acceleratul’, ca să facem o figură de stil, anunță tocmai faptul că vom mai avea parte de surprize, pentru că ele nu sunt conforme cu interesele lui Iohannis, legate de instinctul său de conservare a propriei libertăți. Felul în care se reașază treburile îl deranjează. Pe mine, din postura de candidat, nu mă deranjează faptul că PSD-ul iese mai slăbit, că Gabi Firea iese mai întărită și-i face niște probleme lui Ciolacu, faptul că PNL-ul va ieși foarte prost din campania de la București (Burduja nu are șanse, nu este favoritul nimănui)”
