Autor: Cozmin Gușă
Toată suflarea fotbalistică a României este azi tristă și revoltată, în plus față de restul românilor, care sunt dominați de aceleași sentimente de când au priceput limpede că am rămas fără democrație, iar țara este scoasă la mezat. Dar da, azi mă refer la meciul de fotbal din Bosnia, de aseară, unde dacă echipa noastră națională învingea, am fi avut un traseu de calificare la Mondiale prin meciuri de baraj mai accesibile. Am condus cu 1-0 la pauză, am pierdut cu 3-1 la final. A fost un coșmar din toate punctele de vedere. În afara terenului de joc, autoritățile bosniace au blocat inițial accesul pe stadion al suporterilor români, deoarece o parte dintre ei se pozaseră la Belgrad cu niște sârbi, afișând mesaje pro-ortodoxe și expunându-l pe Ratko Mladić, generalul erou al populației sârbe bosniace. În tribune, românii au fost jigniți și intimidați din nou. Au fost aduși chiar câini fioroși de pază în sectorul românesc. Unul dintre acești câini a sărit să-l muște pe Mihai Stoichiță, directorul tehnic al FRF. E limpede că animalul a fost asmuțit. Imnul nostru nu s-a auzit pe stadion, toți bosniacii au huiduit și au fluierat, după care s-au apucat să scandeze „țiganii, țiganii!” la adresa românilor, jucători sau suporteri, și au dus-o așa tot meciul. Deși mesajele rasiste sunt interzise pe stadioanele de fotbal, arbitrul englez Michael Oliver nu s-a sinchisit deloc, le-a permis bosniacilor să ne batjocorească tot meciul. Tot englezul Oliver a fost cel care, în loc să elimine un jucător bosniac pentru o intervenție dură ce i-a rupt urechea lui Marius Marin al nostru, cu mult sânge vizibil pe teren, câteva minute mai târziu l-a eliminat pe Denis Drăguș pentru un fault involuntar la care un bosniac a simulat o durere inexistentă.
Pe teren, echipa lui Mircea Lucescu a arătat, însă, că e net superioară celei bosniace, dar doar în prima repriză; de-aia am și condus cu 1-0 la pauză. Huiduielile, jignirile, jocul extrem de dur și tolerat al gazdelor, englezoiul cu arbitrajul lui contra alor noștri, toate acestea și multe altele au dus, la final, la o înfrângere prin intimidare a românilor, înfrângere care e cu atât mai dureroasă cu cât s-a petrecut în asemenea context și condiții. Știți sau nu, Răzvan Burleanu, șeful FRF, este un personaj ce apare ca bine prizat printre mahării fotbalului european. Acest lucru a fost deseori un avantaj, dar doar până ieri, când a fost limpede că, de fapt, nu contează. Să nu vă închipuiți că mesajele rasiste și duritățile contra alor noștri au fost tolerate de către arbitrul englez așa, din capul lui. În administrarea fotbalului, absolut nimic de întâmplător; de fapt i s-a impus lui Michael Oliver să procedeze așa. Sinteza strategiei bosniacilor poate fi prezentată cam așa: „Luați-i tare! Sunt doar niște amărâți de țigani”. Și exact așa au procedat, dar, din păcate, nu asta este explicația înfrângerii. Aceasta ține tot de spiritul defetist românesc, ce a fost vizibil, ieri, printre jucătorii români, care ar fi putut câștiga destul de lejer, tranșând meciul încă din prima repriză.
Toți cei ce s-au culcat aseară furioși sau triști au priceput, din nou, despre noi, românii, că avem, dar nu avem, putem, dar nu putem, că suntem în stare, dar de fapt nu suntem. A fost un meci de fotbal care ne indică precis actualul statut de țară. Nu sună bine deloc, știu, dar e adevărat. Iar adevărul e cel mai bun tratament. Când o să conștientizăm asta, ne putem apuca de vreo reconstrucție națională, dar e limpede că atunci va fi prea târziu pentru mulți dintre noi. Ce declarase, ieri, șeful Federației bosniace, Vico Zeljković: „În ajunul meciului cu România, m-am întâlnit cu președintele Federației Române de Fotbal, domnul Răzvan Burleanu. Într-o conversație corectă și prietenoasă, am făcut schimb de opinii cu privire la viitoarea întâlnire, precum și cu privire la provocările și proiectele comune cu care ne confruntăm. Cu această ocazie, am făcut schimb și de cadouri simbolice, în spiritul respectului sportiv și al relațiilor de parteneriat pe care le-am hrănit de mulți ani”. Ați văzut că n-a fost așa. Din partea bosniacilor a fost cu „Luați-i tare! Sunt doar niște amărâți de țigani”. Ca și în cazul lui Burleanu, gândiți-vă că, în plan geopolitic, se procedează la fel cu alde Nicușor Dan sau Ilie Bolojan, ca să mă refer doar la actualii lideri, iar în locul lui Zeljković ar fi oricare dintre Macron, Merz, Ursula sau orice alt șmecheraș politic, care premeditează o repriză de laude înainte de a ne batjocori și/sau de a-și îndesa mâna adânc în buzunarele noastre de români. Că doar cei ca ei au inventat schema cu „Luați-i tare pe români! Sunt doar niște amărâți de țigani”. Cu acordul arbitrului englezoi, bosniacii n-au făcut altceva decât să o repete și să o aplice ca la carte. Toți știu demult că România e țara lui „Merge bre!”.
