Autor: Cozmin Gușă
Azi, vă explic contextul geopolitic din regiunea noastră, ce va deveni unul exploziv în această toamnă, tocmai pentru ca să pricepeți la ce fel de presiuni asimetrice va fi supusă România, ce a devenit o țară despre care azi se știe nu doar că nu mai este condusă autonom sau legitim, dar și că la noi se așteaptă doar detaliile deciziei granzilor geopolitici, ce vor hotărî cine și cum anume va coordona politic, economic, militar, la nivel de intelligence, România.
Polonia a exagerat la maximum, prin mediatizare și poziționare, atacul cu drone rusești, dar fără ca să se prezinte dovezi clare că chiar rușii ar fi atacat. UE s-a isterizat fără finalizare, ca de obicei. Trump a minimalizat evenimentul, spunând că rușii probabil că au greșit, dar i-a asigurat pe polonezi, strict prin intermediul președintelui lor suveranist, că America este total alături de ei, iar, la rândul lor, rușii au negat că ar fi atacat, dar nu prea decis; adică atâta cât să lase să planeze în continuare ipoteza unui atac minor asupra Poloniei, dar fără victime, deci nepericulos. „Și chiar așa…”, s-ar întreba polonezii de rând, „…la ce bun un astfel de atac, având în vedere potențialul și armamentul înfricoșătoare ale Rusiei, decât pe post de avertisment, eventual experiment pentru deducerea contrareacțiilor?”, dar, de fapt, în ipoteza mea, o acțiune care să-i convingă și mai tare pe polonezi că anume, confruntați cu pericolul, dar și cu nevolnicia euroatlanticilor europeni, nu-și pot găsi protecția decât din partea SUA, pe care protecție le-a acordat-o Trump în mod operativ și generos. Totodată, Trump le-a arătat că acest sprijin va veni doar prin intermediarul agreat de către SUA, care este Karol Nawrocki, președintele suveranist nou ales, și deloc guvernul condus încă de către progresistul Tusk. Aceste mișcări sunt, de fapt, germenii unor viitoare crize interne în Polonia, germeni semănați în scopul invalidării actualui guvern bruxellizat și a unor alegeri parlamentare anticipate, ce s-aducă la putere, în Polonia, din nou suveraniștii.
Serbia: a trecut mai puțin de o lună de la săptămâna de manifestații cotidiene și dure contra regimului președintelui Vucic, în urma cărora manifestanții, majoritar tineri, au fost bătuți și arestați. Avem un an, însă, de când asistăm, în Serbia, la proteste contra guvernului, iar, în urma acestora, a crescut un mare val de antipatie populară, dar a crescut și cantitatea de dovezi legate de corupția regimului Vucic. Până în urmă cu câteva luni, Vucic și ai săi au putut da vina pe manipulările occidentale. Însă, favorabilitatea față de Vucic a Americii lui Trump, pigmentată cu vizite repetate la Belgrad ale fiilor acestuia, ce sunt în căutare de afaceri bănoase pentru familia lor, au făcut ca narațiunea cu Occidentul ce i-ar manipula pe tineri să nu mai fie credibilă.
Lovitura de baros în cap le-a venit, însă, lui Vucic și alor săi din partea marelui Novak Djokovic, care, excedat și el de excesele și corupția din Serbia, a început, acum vreo șase luni, să le ia partea studenților, în mod asumat și public, iar Nole nu e doar un mare campion, cel mai prestigios sportiv în activitate, GOAT în tenis (greatest of all time, adică cel mai bun din toate timpurile), este practic statuia sportivă a sârbilor, dar el este și personalitatea mondială unghiulară ce luptă pentru drepturi și normalitate; încă din plandemie, a fost puternic, curajos, consecvent și a avut și de suferit. Ei bine, pe ai lui Vucic i-au lăsat nervii și, zilele trecute, au exprimat public blasfemia pe care o repetau oricum prin birouri, anume că Djokovic este un trădător, deoarece alege să le ia partea manifestanților sătui de corupția regimului. Nole n-a stat pe gânduri sau să se certe public cu politrucii; a mutat rapid și s-a mutat, la propriu, cu domiciliul în Grecia, deci într-o țară vecină, dar atenție, ortodoxă. S-a autoexilat, procedură dureroasă pentru el și familia lui, dar de-a dreptul sfâșietoare pentru poporul sârb, greu încercat în ultimele decenii, dar care-și lua porția de orgoliu național și demnitate la fiecare victorie a lui Djokovic, savurând apariția pe ecranele întregii lumi a drapelului Serbiei, a cuvintelor sârbești exprimate de către Nole la mulțumiri, dar, mai ales, a crucii ortodoxe pe care campionul lor și-o face în mod profund ritualic la fiecare meci. Pricepeți acum că treaba cu Novak Djokovic și mutarea sa în Grecia, fiind jignit de regim, este exact scânteia ce va aprinde Serbia la propriu, în curând, și nu l-am văzut pe Vucic preocupat să-și ceară scuze, ba, dimpotrivă, goarnele guvernamentale au reluat placa cu trădarea marelui campion. Pe cei mai în vârstă, spre comparație, îi invit să-și amintească ce au simțit atunci când Nadia Comăneci a fugit din țară, spre finalul regimului Ceaușescu; le va fi și mai clar ce a declanșat Nole în Serbia. Iar ce speră încă Vucic, anume că va reuși să înnăbușe protestele prin deversarea de capital investițional chinez, plus o mai degrabă iluzorie proptea din partea cuplului Putin-Trump, ei bine, acestea nu vor avea efecte pentru stingerea revoltei naționale, deoarece sunt pe alte coordonate decât cele sufletești, or acestea sunt cele care contează pentru sârbi, în primul rând. La Belgrad vom avea parte de o toamnă sângeroasă.
În fine, Moldova, pe scurt azi, deoarece e un subiect pe care îl voi aborda cu precădere în următoarele două săptămâni, până la parlamentarele din 28 septembrie. Maia Sandu bate cu disperare căile Europei, merge peste tot unde e bine primită, mai puțin în România, unde are doar suportul puterii politice actuale, dar majoritatea românilor o detestă, drept consecință a comportamentului ei anti-românesc (și este totuși și cetățean român); e blamată masiv și din cauza faptului că este, totuși, exponenta fidelă a soroșismului. PAS, partidul cu care ea guvernează, a intrat pe pantă descendentă, chiar înaintea campaniei electorale, iar acest fapt este consemnat inclusiv de către institutele de sondare fidele puterii, ce dau pe primul loc și potențial câștigător al alegerilor blocul pro-rusesc, condus de către Igor Dodon și Vladimir Voronin. Desigur că e un dezastru pentru Moldova, o întoarcere în timp clară, dar s-a ajuns aici din cauza faptului că regimul Maia Sandu nu doar că a guvernat dezastruos, dar a interzis absolut orice formațiune politică cu potențial reformist. Cu alte cuvinte, Maia și ai săi s-au ferit de dracu și au dat de tac-su. Scorul PAS-ului la parlamentare va fi, așadar, foarte slab; eu prevăd mult sub 30%, deci și fraudarea, ce s-a practicat la prezidențialele de anul trecut, când Maia Sandu a câștigat la limită cu diaspora, va fi insuficientă, deci ineficientă. Pentru mine, analizând mesajele și pregătirea, e limpede că se va recurge la anularea alegerilor din 28 septembrie, Maia Sandu mizând, ca și regimul de la București, pe sprijinul Bruxellesului pentru consimțământ la viitoarea anulare ilegală. Ce va ieși de aici e greu de prevăzut azi. Un lucru este, însă, cert, anume că Trump se va poziționa referitor la Moldova doar în acord și conform înțelegerilor sale cu Putin referitor la zona Mării Negre, iar, în plus, așa cum eu tot zic, știe și Trump că Moldova, sub conducerea Maiei Sandu, este, de fapt, Republica Soros.
Acesta este, așadar, contextul real din vecinătatea României. Acum, știți ce jocuri și presiuni politice asimetrice se vor genera. E clar că vom resimți major undele de șoc, dar e limpede și că noi suntem cel mai puțin pregătiți din regiune spre a face față oricăror zguduieli. De ce? Pentru că noi, România, ca țară, am ajuns la instabilitatea unei șandramale.
@cozmingusa_Gușă: Mișcări geopolitice în regiune. Polonia, alocată sub influența SUA printr-o mișcare strategică rusească, Serbia, înaintea unei explozii societale, cu marele Djokovic ”la serviciu”, Moldova, pregătită de anularea parlamentarelor, deoarece fraudarea nu mai e suficientă!♬ sunet original – cozmingusa_
