(transcriere a editorialului vorbit din emisiunea Ce-i în Gușă și-n căpușă cu Cozmin Gușă la Gold FM)
Presa mainstream din Occident titrează de zor, de vreo două zile, faptul că în Moldova au loc duminică alegeri de tipul „UE contra Rusia”. O asemenea abordare este greșită din mai multe puncte de vedere și voi lămuri pe scurt de ce, deoarece este important. În primul rând, Moldova nu este o țară membră a Uniunii Europene, ci doar un stat candidat, care poate avea speranțe reale de accedere pe termen scurt în UE doar și doar alături de România, fie prin crearea unui binom statal România-Moldova de tip confederativ, fie prin reunirea directă a celor două țări, conform proiectului „România plus Moldova egal România”.
Ambele proiecte sunt posibile doar în urma unei decizii comune, nu doar a celor două state implicate, ci mai ales printr-un acord geopolitic arbitrat de marile puteri interesate de regiunea noastră. Știți care sunt acestea, nu mai insist. Așadar, UE nu are cum, deocamdată, să fie parte implicată oficial în alegerile moldovenești.
Demersurile Ursulei von der Leyen & Co în Moldova sunt doar rezultatul unei foi de parcurs stabilite de către șeful subteran și ilegitim al UE, care este, în esență, noul URSS, adică marea finanță occidentală. Pe de altă parte, Rusia este implicată doar prin afilierea voluntară către Moscova a comuniștilor rusofili.
Nu există niciun proiect de viitor propus de către Kremlin pentru Moldova și nicio obligație asumată din partea rușilor. Din acest punct de vedere, comuniștii conduși de cei doi foști președinți ai Moldovei, Igor Dodon și Vladimir Voronin, pedalează absolut în gol, cum se spune, vând pielea ursului din pădure, și o fac într-un mod chiar mai puțin argumentat decât o fac cleptocrații Maiei Sandu, cei de la PAS, când vine vorba despre UE.
Și, ca să rezum, UE, fără consultarea statelor membre, și-a asumat niște obligații de viitor față de Moldova, care pot fi aprobate sau nu. Pe când rușii nu acționează deloc concret pe teren în Moldova. Există doar dorințele unor oligarhi de tip Ilan Șor, care vor să capete putere sau influență în Parlamentul de la Chișinău, invocând Rusia și speculând astfel rusofilia moldovenilor de peste Prut.
În paranteză fie spus: o rusofilie neîmpărtășită, însă, printr-o moldofilie din partea puterii de la Moscova. Închid paranteza. Așadar, este clar că sintagma „UE versus Rusia” în alegerile din Moldova este total neacoperită de realitate. Însă, bineînțeles, aduce un avantaj de imagine regimului lui Putin. De ce? Pentru că acest regim, fără a cheltui nimic și fără a mobiliza resurse, poate primi pe tavă o victorie electorală de prestigiu în fața blocului UE.
Această victorie, să știți, deja se conturează. V-am prezentat în urmă cu șase zile scorurile preconizate pentru aceste alegeri, care, sintetic, îi arată pe comuniști la un procent de peste 35%, cu trend crescător, iar PAS-ul Maiei Sandu sub 25%, cu trend descrescător. Profesioniștii înțeleg, astfel, că jocurile sunt deja făcute în Moldova.
Însă, cu toții știm că se mizează de fapt pe fraude masive în favoarea puterii de la Chișinău. Acesta este motivul pentru care, atenție, nu este permis niciun exit poll duminică. Nu veți afla nimic la ora 21:00. De asemenea, se mizează pe un plus de aproximativ 10% pe care PAS – partidul Maiei Sandu – ar urma să-l obțină din diaspora moldovenească, care este formată, în mare parte, din cetățeni români.
Și da, în Occident am informații clare că se fac presiuni mari din partea autorităților țărilor gazdă pentru ca această diasporă să voteze pro Maia Sandu. Însă eu prevăd că mulți moldoveni din diaspora vor spune „PAS”-ului „pas” – ca să fac un joc de cuvinte. Din acest punct de vedere, ei seamănă cu românii și se vor opune impunerilor exact în cabina de vot.
Astăzi, la Chișinău, a fost adus încătușat miliardarul Vlad Plahotniuc, după un model românesc deja cunoscut, precum cel din 2009, când a fost adus la București șeful FNI din Thailanda, pe mâna Laurei Codruța Kövesi, cu banii lui Sebastian Ghiță. Iar la Chișinău, acum, prin aducerea lui Plahotniuc, se dorește crearea unui moment electoral favorabil PAS-ului.
Părerea mea este că la scrierea acestei regii a contribuit tot Laura Codruța Kövesi. Dar, dragă Codruța, va fi un act ratat, pentru că este prea târziu și prea puțin pentru a mai reuși inversarea trendurilor electorale. Ciudat este că oligarhul Plahotniuc a făcut tot ce i-a stat în putință să ajungă încătușat în Moldova, oferindu-i astfel Maiei Sandu această posibilitate. Iar moldovenii și-au amintit vechile colaborări dintre Plahotniuc și Dorin Recean, actualul premier al Maiei Sandu.
Cel mai ciudat, însă, este fenomenul de isterizare care a cuprins puterea politică de la București și presa de sistem în ultimele două zile, legat de alegerile din Moldova. Alegeri în urma cărora chiar nu se întrevede ce am avea noi, românii, de câștigat. Dimpotrivă, cetățenii români încep să înțeleagă că Moldova reprezintă pentru noi doar o povară financiară pe care nu o mai putem susține mult timp.
Mai mult, probabil afectați de propagandă, mulți dintre conaționalii noștri ar prefera ca Moldova să ajungă în grija Rusiei după alegeri, astfel încât să nu mai fim obligați să cedăm moldovenilor bani și resurse de toate felurile. Așadar, de ce atâta agitație la București?
Vă răspund tot eu: pentru că, în mod evident, liderii politici români – de la Nicușor Dan la Ilie Bolojan și mulți alții – au fost însărcinați de către puterea subterană de la Bruxelles să militeze pro regimul Maia Sandu, să facă tot ceea ce pot, inclusiv cu serviciile secrete românești detașate la Chișinău de câteva luni și cu alte ajutoare, pentru ca aceasta să câștige. Iar în cazul unei înfrângeri, previzibilă deja, acești lideri vor fi responsabilizați.
Prieteni goldiști, de aceea urlă propaganda la televiziunile de sistem. De aceea se inventează, de la o zi la alta, „putiniști” noi în România. Numai că situația este dezechilibrată clar. De ce? Pentru că moldovenii-români sunt circa 1 milion, iar aceștia l-au votat disciplinat pe Nicușor Dan la alegerile românești, la solicitarea Maiei Sandu. Însă, invers, românii get-beget, care să fie și cetățeni moldoveni și să poată vota în Moldova, sunt foarte puțini – cel mult câteva mii –, deci nu contează.
Așteptăm, așadar, alegerile de duminică. Însă sunt convins că adevăratul tărăboi va începe abia după aceste alegeri. În ce mă privește, sunt atent și la cele câteva zeci – sau mai precis câteva sute – de militari francezi detașați recent în Moldova, despre care am confirmarea, din mai multe surse, că mișună pe străzile și prin restaurantele din Chișinău.
Ce fac ei acolo? Se pregătesc pentru noaptea de duminică spre luni. Sunt forțe de represiune importate – foști legionari francezi care au fost în Africa și acum, fără altceva de făcut, sunt trimiși de Macron la Chișinău pentru a o sprijini pe Maia Sandu. Dacă moldovenii vor ieși în stradă, nu știm. Vom vedea.
Pronosticul meu pentru alegeri este că vor fi câștigate de comuniștii rusofili, apoi anulate, după modelul de la București, de către cleptocrații Maiei Sandu, sub motivația implicării rusești.
