(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Klaus Iohannis a tras o mare păcăleală nu doar tuturor profesorilor din România, colegii săi, pentru că el este profesor, ci și tuturor românilor care își puneau speranța în sistemul de învățământ pentru un viitor mai bun al țării, de la formarea unor tineri care vor deveni adulți mai competenți pentru ca să conducă treburile, până la o treabă stringentă pentru fiecare familie: buna educație a copiilor. Omul ăsta nu a făcut nimic. A mințit și a mințit și iar a mințit. Am spus de trei ori pentru că Nicolae Ceaușescu pe vremuri avea o lozincă de-asta care era pe pereții școlilor noastre: „Învățați, învățați, și iar învățați!”. Legat de învățătură, Klaus Iohannis a mințit, a mințit și iar a mințit.
Și așa, cu atât mai mult cu cât se puseseră bazele în timpul lui Băsescu, care, vă amintiți, considera că este o virtute să fi rămas corigent în școală numai pentru că i s-a întâmplat lui și lui Călin Popescu Tăriceanu, această lipsă de preocupare din perioada lui Băsescu s-a deplasat în perioada lui Iohannis și a generat un marasm. Poate nu sunteți la curent cu toții, dar ferească Dumnezeu de ce puteți vedea în multe dintre școlile noastre, de la drogangeală, la vulgarități, la bătăi, la prostie, la violență verbală și fizică, la foarte multe derapaje de tip sexual ale elevilor sau ale profesorilor sau ale elevilor și profesorilor la un loc, că știți bine despre ce vorbim. Cred că dacă televiziunile ar fi corecte și s-ar pune să prezinte țării atmosfera reală din școlile românești, v-ați speria cu toții și poate n-ați mai accepta să vă trimiteți copiii la școli. Ăsta este rezultatul învățământului din România, din păcate.
Peste toate astea, situația economică este una foarte gravă, neraportată ca fiind așa. Suntem într-o menghină a urgențelor de plăți pentru achitarea datoriei, a ratelor și a dobânzilor la sistemul bancar internațional, pe de altă parte pentru achitarea facturilor americanilor pe armamentul pe care ni-l livrează și au intrat pe scenă și francezii și vor intra și Israelul și poate și Turcia. În această situație am văzut poziția liderilor sindicali, niște lideri sindicali, să mă scuze unii dintre ei care nu sunt în această categorie, dar marea majoritate buni de nimic n-au luptat în niciun fel, nici în vremurile lui Băsescu, nici în vremurile lui Iohannis, pentru o mai bună reprezentare și salarizare a profesiei de învățător și profesor. Deloc! Nimic! În schimb, averile lor au crescut amețitor și, într-o anchetă a EVZ am văzut prezentate veniturile acestor liber sindical de la vârf, care lideri sindicali de la vârf, de la Anton Hadăr, până la Marius Nistor, Simion Hăncescu, fraților, niciunul nu pleacă acasă cu mai puțin de 5000 de euro NET în fiecare lună, de atâția ani, domnul Hadăr având chiar peste 10.000 de euro NET de atâția ani. Niște lideri îmbuibați, niște lideri îmbogățiți, puși să tacă, să fie muți precum Iohannis și să nu zică nimic, să nu critice, în fruntea mării de profesori și învățători nemulțumiți și care mulți dintre ei trăiesc în sărăcie.
V-am explicat că mulți dintre acești lideri au fost recrutați de către serviciile secrete, cei care nu s-au lăsat recrutați, au ajuns prin pușcării sau au murit, fie prin pușcărie, fie în urma îmbolnăvirilor, dar restul sunt manipulați în orb, cei care nu se lasă manipulați voluntar, și ne-au adus în această situație. Am pus întrebarea retorică: „ce vor acești lideri sindicali în acest moment cu această situație pe care v-am prezentat-o?”. Vă spun eu ce vor: să ne scufundăm cu toții! Pentru că măsurile pe care ei le cer sunt măsuri care în condițiile actuale ne vor scufunda pe toți împreună, adică vom muri cu profesorii de gât. Dacă acești lideri de sindicat veneau și spuneau „dom’le, nu plecăm din stradă până nu dați afară tot personalul excedentar și supraplătit din sistemul de stat, până când nu faceți din 3.000 de primării 1.200 de primării, ca să scădeți cu câteva sute de mii personalul, pentru că se poate, până când nu rămâneți cu 40 de secretari de stat în loc de 200 câți aveți acum, până când nu scoateți din Consiliile de Administrație căpușele care sunt rudele și amantele și prietenii voștri și apoi vom discuta despre salariile din învățământ”, asta era opoziție responsabilă a liderilor de sindicat, pentru că dacă nu se face curățenie, reduceri de personal și economii, cererea lor de mărire a salariilor este o cerere de tip sinucigaș, care însă ni se va adresa tuturor.
