Autor: Cozmin Gușă
Fiecare națiune este preocupată în a se defini, iar deștepții fiecărei nații au fost chemați mereu să stabilească un cadru identitar în care s-ar încadra conaționalii. E limpede că, pornind de la asta, în mediul internațional, fiecare națiune mai capătă o nouă definire, una în plus, cea prin care este văzută de către alții, de străini, în baza relaționărilor sau experiențelor comune, bilaterale sau de grup, ori a intereselor de moment. Rareori și doar cu caracter de excepție, autodefinirile naționale sunt congruente cu raportările străinilor la respectiva națiune, fapt care a generat, de-a lungul istoriei, conflicte serioase, bătălii duse pe teren cultural sau mediatic; unele, ca cele dintre francezi și englezi, ori dintre spanioli și portughezi, durează de secole și nimeni nu obosește. De ce nu obosește? Pentru că națiunile cu fibră identitară puternică au priceput că e nevoie să lupte din greu pentru imaginea lor – în plan intern, asta asigură un liant social solid, iar, în relaționarea internațională, este chiar baza de unde începe orice negociere. (Despre disputa istorică dintre unguri și români n-am ce spune decât că noi am pierdut-o, în ultimele decade, tocmai prin neprezentare)
La acest capitol al definirii identitare, noi, românii, stăm prost, ba chiar foarte prost. Pur și simplu, intelectualii calificați și preocupați de această treabă serioasă au dispărut din circuitul mediatic, vocile lor nu se mai aud, e drept că au și rămas puțini. La noi a devenit prizabilă de către public doar analiza de tip „cancel culture” (anularea culturii). Dezbaterile sunt orientate negativ și expun doar defectele și greșelile, conjuncturale ori istorice, rezultatul fiind unul bulversant. Am căpătat, astfel, un mediu societal de speriat, în interiorul căruia aproape niciun român, tânăr, matur sau bătrân, nu mai știe să definească națiunea română, nici măcar atunci când ar fi întrebat de vreun străin. Desigur că tentația fiecăruia, confruntat cu această belea, este să indice mereu vinovații, e clar că doar la nivelul clasei politice sau a securiștilor, iar asta este o prostie, de care nu mă voi ocupa azi, spun doar că la acest capitol vina le revine intelectualilor români, cu accent pe cei din mediul înalt universitar, dar desigur că nu exclud nici BOR, ce să mai vorbesc despre Academia Română. Nu știu dacă, pe durata vieții mele, se va putea reporni o dezbatere națională referitoare la cine suntem noi, românii sau cine am ajuns să fim; în ce mă privește am încercat de mai multe ori, fără succes, e clar însă că voi mai încerca. Probabil că pe mulți v-am pus pe gânduri sau v-am enervat. Asta am și intenționat, de fapt, dar, ca să rămâneți și cu ceva concret, colorez puțin schița din titlu.
UE. Se spune că, de la nivelul Bruxelles-ului, s-a decis ca românii să fie subiecții unor experimente globale, iar în funcție de rezultatul acestor experimente, ele se vor implementa sau nu și asupra altor națiuni. Fals. Nu există atâta sofisticare la nivelul UE. Ceea ce ni se întâmplă în mod aberant, abuzarea la care suntem supuși, toate provin din interese strict materiale, mercantile. Se consideră că românii sunt prea bogați comparativ cu restul europenilor, mai întâi la nivelul potențialului natural al țării, deci România e bună de exploatat în beneficiul altora, agricol, energetic, cu mixul de petrol, gaze, apă, adăugați aici chiar și aurul și metalele rare, din toate avem din plin. În al doilea rând, românii sunt considerați prea bogați, deoarece își dețin locuințele, mulți au și pământ ce le asigură subzistența. În mod consecutiv, spre deosebire de occidentali, deși țara a ajuns să fie îndatorată excesiv (iar ăsta a fost un scop explicit al mandatelor Iohannis), românii de rând refuză să recurgă la credite bancare și, mai rău, din punctul de vedere al intereselor Marii Finanțe Occidentale, românii au economii ținute la saltea de ordinul sutelor de miliarde de euro. În baza acestor date, s-a decis că suntem numai buni ca să fim sărăciți treptat, prin scumpiri excesive sau importuri nejustificate de potențialul intern. Așa am ajuns să devenim și finanțatorii ucrainenilor și ai moldovenilor. În plus, faptul că suntem ultramajoritar ortodocși arată prost pe harta de interese ale Bruxelles-ului. Ne face cumva incompatibili cu mediul occidental, acolo unde creștinismul a apus. Dar BOR, nefiind chiar un parlament, nu poate fi introdus într-un format decizional de tip dictatorial, ca cel din capitala UE, noul URSS.
Despre americani și modul în care se raportează la români n-am multe de spus, deși cunosc bine speța, am petrecut mult timp peste ocean. Aceștia ne ignoră, tocmai pentru că nu reprezentăm pentru ei altceva decât o mult prea îndepărtată pârghie la Marea Neagră, un posibil viitor proxy prin care să le facă necazuri rușilor, dar, acum, având certitudinea înțelegerilor Trump-Putin referitoare la regiunea noastră, pică și asta. Deci americanii ne ignoră, doar naivii mai pot crede altceva, cei care sperau, spre exemplu, ca Trump să afle că Alaska, locul unde a negociat cu Putin, a fost obținută de americani prin aportul generalului român Pomuț; dacă Trump a aflat cumva despre Pomuț, probabil că acum crede că e ungur. Așa i-o fi spus prietenul său, Viktor Orban.
Cu rușii și raportarea lor la români, analiza ar fi mult mai complexă, dar promit să o fac în viitor. Deocamdată, luați de bun ceea ce a exprimat fostul președinte Dmitri Medvedev, anul trecut, despre români, atunci când UE a cerut prin rezoluție înapoierea tezaurului României. A zis Medvedev: „Românii nu sunt o națiune, ci doar o stare de spirit”. Puteți reține și ce e rău, și ce e bine referitor la această raportare, dar să știți că mai mult decât atât nu există deocamdată din partea rușilor referitor la România.
Despre China și România aveți date proaspete de raportare, însă fără detalii concludente. Cum eu n-am mai vizitat China de vreo 10 ani, e mai bine să se exprime referitor la raportarea chinezilor la români cei ce au vizitat-o recent. Îi las pe ei, deci. Văd, însă, că Adrian Năstase este timid în abordare. Am mari speranțe, însă, de la Adrian Severin, care tocmai s-a întors de la Beijing.
@cozmingusa_Gușă: Să observăm totuși cum ne percep străinii! Liderii UE ne cred prea bogați și ortodocși, americanii ne ignoră, iar rușii spun că nu suntem o națiune, ci o stare de spirit.♬ sunet original – cozmingusa_
