Autor: Cozmin Gușă
Titlul analizei curente cuprinde termeni mai criptici sau denumiri intrate în uzul curent de curând. Vreau să vă acomodez cu acest gen de exprimare, deoarece realitatea vieții din viitorul imediat nu mai poate fi descrisă prin expresiile clasice cu care sunteți obișnuiți. Spre exemplu, dacă vom denumi în continuare statul nostru ca fiind doar România, desigur că va fi corect, dar nu acoperitor spre a sugera mai bine caracteristicile sale, pe când, dacă ne obișnuim să-i mai spunem și SECURISTAN, vom subînțelege din start că acest stat nu mai e organizat așa cum credeam și ne doream, chiar și în baza Constituției pe care am tot votat-o. Celălalt termen expus, democratură, nu-mi aparține, este un așa-zis „cuvânt-valiză”, compus din „democrație” și „dictatură”, și descrie, așa cum vă închipuiți, o democrație falsă, una ghidată. (Termenul a apărut în Germania federală, fosta beneficiară a planului Marshall de după Al Doilea Război Mondial, când nemții erau păcăliți că trăiesc într-o democrație, în condițiile în care decizia era la învingătorii de la Washington) Deci SECURISTANTUL nostru este organizat sub forma unei democraturi, se păstrează doar aparența unei organizări unde cetățenii ar decide, iar asta în scopul de a le putea prelua în continuare banii din taxe, care, însă, sunt cheltuiți doar așa cum decide sistemul dictatorial, obiectivat în cazul nostru prin sistemul serviciilor secrete românești sau/și străine.
Ei bine, suntem doar la 3 săptămâni distanță de alegerile în urma cărora a fost impus Nicușor Dan ca președinte, dar până și susținătorii din nucleul său dur afirmă deja ceea ce eu și alți câțiva am expus pe durata campaniei, anume faptul că fostul primar al Bucureștiului nu era decât marioneta folosită de către sistemul din SECURISTAN spre a se perpetua la putere. Susținătorii lui de bună credință s-au păcălit, așadar, și acum sunt pe cale să devină la fel de nemulțumiți și radicalizați ca noi ceilalți, majoritarii, care știm că ni s-a fraudat votul. În condițiile pierderii reflexelor de civism și curaj la nivel de națiune, nu ne rămâne decât să experimentăm marasmul împreună, adică românii se vor reuni în mod paradoxal într-o revoltă surdomută ce nu va genera însă și mișcări de stradă, cel puțin nu deocamdată.
Introduc conceptul analitic genul proxim și diferența specifică spre a defini perspectivele noului regim de putere. Asta înseamnă să stabilim similitudinile cu ceea ce cunoaștem și am mai trăit, dar și să vedem diferențele. E limpede că vom trăi în democratura implementată în SECURISTAN prin mecanismele Statului Paralel. Asta o cunoaștem deja și o încadrăm, deci, la genul proxim. Diferențele specifice vor fi însă mai multe, dar două de bază, astăzi doar le expun, le voi comenta detaliat consecințele în viitor.
1. Pentru prima dată în ultimele două decenii de democratură, România nu mai deține flotabilitate macroeconomică de tip autonom; este dependentă fără echivoc de capitalul extern și împrumuturile financiare, taxele strânse de la cetățeni nu mai sunt suficiente spre a hrăni uriașul aparat administrativ, dar nici nevoile de îngrijire și protecție economico-socială ale contribuabilor, personalități fizice sau juridice. Așadar, România a ajuns la maneta invizibilă a Factorului Extern. O puteți compara, dacă vreți, cu mașina viitorului, care circulă fără șofer, pe rutele dispuse din centrul de comandă, care, în cazul nostru, doar aparent este la Bruxelles.
2. Noua ordine mondială, ce s-a impus deja prin ofensiva militaro-economică ruso-chineză, facilitată de gafele uriașe ale Occidentului Colectiv, condus în mod fatal de către Imperiul American aflat în decădere. Din această toamnă, această Nouă Ordine Mondială (NOM) își va implementa și noile mecanisme, unde se vor demantela organizarea actuală, cea căreia i se supune și sistemul de putere din SECURISTANUL românesc, total neracordat la viitoarele tendințe, deci aflat în pericol letal. Dar nu vă bucurați prematur, că cei vizați pentru a suferi direct, vom fi, în primul rând, noi, cetățenii abuzați din democratura SECURISTANULUI românesc. N-am alt final al analizei decât cel clasicizat, anume să citim, gândim și abia apoi să scriem și să vorbim. Restul e cancan.
