(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Beizadelele șmecherașe și tații lor cam furăcioși vor să încalce legea și să fure, nerăspunzând și făcând pe proștii cu toții
Pornesc de la cazul Pițurcă. Desigur că aș putea discuta în același fel despre cazul Hrebenciuc, care era atât de flagrant, sau despre cazul Iorgulescu, care este foarte flagrant, dar pornesc de la cazul Pițurcă și ultima lui declarație. Zice Pițurcă că el n-a știut de la început că beneficiarul măștilor este Ministerul Apărării, că el doar i-a împrumutat bani fiului său pentru a intra în această afacere, ei fiind amândoi cercetați acuma alături de șeful Romarm și zice, citez, despre copilul său, spunând că e nevinovat: „Se simte foarte rău! Ce să zic? El încă are mintea de copil; el nu a făcut nimic, nu a luat nimic de la nimeni, nu a promis nimănui nimic. El într-adevăr are discuții pe WhatsApp cu ceilalți domni, dar discuții normale, fără alte implicații”.
Știți câți ani are acest băiat al lui Pițurcă cu minte de copil, Alex Pițurcă? 39! Da? Împlinește 40 anul ăsta. Deci monsieur Pițurcă ne spune, cu mintea lui considerată tot de copil, că asta vrea să sugereze, că n-ar trebui să aibă nicio răspundere cel pe care, cu bună știință, nu vă închipuiți altceva, care are 40 de ani, și el, la rândul lui, cu Pițurcă care se apropie de 70, 66-67 nu știu câți are, deci n-au nicio vină, iar noi ar trebui să înghițim toate aceste lucruri.
Tot la fel și au băgat copiii în afaceri puturoase mulți de tipul Viorel Hrebenciuc, noroc că a scăpat Andrei Hrebenciuc, dar cu onoarea pătată, deși era un tip promițător care avea altă traiectorie dacă avea alt tată, sau felul în care se desfășoară simulacrul din justiție legat de, până la urmă, crima lui Iorgulescu junior, care nici ăla nu mai este copil. Am în minte un șir lung de beizadele șmecherașe, de băieți sau fete de potentați ai vremii, de parveniți ai vremurilor, de oameni care au supt bugetele acestei țări, care au câștigat din asemenea furturi și care fac pe proștii sau își declară copiii mari deja că având minte de copil, cum zice Pițurcă, sau fiind duși cu pluta sau fiind ultra-drogați, pe banii cui, mă, și, deci, neavând proprietatea actelor pe care le au declanșat care au generat dezastre financiare sau victime umane.
Mi-e scârbă de asemenea gen de argumentație! Eu înțeleg durerea unor părinți și disperarea lor, dar iau partea victimelor de fiecare dată, iar victime sunt oamenii din societate, fără putere, fără bani și fără relații și chiar dacă îi cunosc pe toți cei menționați aici, n-am nicio ezitare să iau partea celor care sunt nedreptățiți!
