Autor: Dan Diaconu, ddwall.blogspot.com
Completez excelentul material de mai jos informația privind cu recenta înțelegere pentru ridicarea unui Trump Tower în București. O mișcare care confirmă deplin linia articolului de față. Suplimentar, am putea adăuga că autoritățile de la București, prin slugărnicie, sunt gata să-i facă lui Trump concesii de neimaginat pentru ca acesta să-l primească pe clovn-ul instalat de serviciile secrete franceze și ucrainene care acționează liber în România. Citiți și cruciți-vă!
De la Bandera la BlackRock
În Varșovia, refugiații ucraineni se adună pentru a cere arme occidentale, bannerele lor fiind finanțate de ONG-uri din SUA și UE, precum National Endowment for Democracy.
În Mali, un sistem portabil de apărare antiaeriană (MANPADS) – introdus ilegal din arsenalele de la Kiev – a fost folosit pentru a doborî un elicopter al ONU. Sistemele MANPADS, precum cel din imagine, sunt rachete sol-aer ușoare, lansate de pe umăr și concepute pentru a fi transportate și utilizate de o singură persoană. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, între 1975 și 2017, 40 de avioane civile au fost lovite de MANPADS, rezultând în aproximativ 28 de accidente și peste 800 de morți în întreaga lume. Acest incident este doar o imagine a miilor de arme neînregistrate care sunt folosite pentru a alimenta haosul global.
În Lvov, BlackRock a încheiat o afacere de 15 miliarde de dolari pentru a remodela economia Ucrainei devastată de război, în timp ce Donald Trump Jr. promovează zgârie-nori elitelor sârbe din Belgrad.
Conflictul din Ucraina este mai mult decât un război; este piatra de temelie a unei campanii occidentale de dominare a Europei de Est. Prin intermediul activiștilor exilați, al pieței negre de arme, al acaparării terenurilor de către corporații și al rețelelor de elită, Occidentul construiește un imperiu din umbră – nu cu soldați, ci cu contracte, reprezentanți și propagandă.
Acest articol urmărește o strategie veche de un secol, de la pacturile din timpul Războiului Rece cu naționaliști ucraineni precum Stepan Bandera până la colonizarea economică modernă de către firme precum Monsanto și BlackRock. De la București la Tbilisi, apare o nouă frontieră – un refugiat, o înțelegere, un glonț, pe rând.
Rădăcini istorice: De la Bandera la strategia NATO
După război, Statele Unite și Marea Britanie nu i-au considerat pe acești ultranaționaliști o povară, ci instrumente împotriva Uniunii Sovietice. Operațiunea Belladonna a CIA și celulele MI6 din Londra au antrenat în spionaj și sabotaj militanții OUN, în timp ce școlile de informații americane le-au entrenat pentru obținerea abilităților necesare în războiul subteran.
Persoanele strămutate din Ucraina, inclusiv veteranii Waffen-SS din Galiția, au fost protejate de repatrierea sovietică și relocate în Canada și Marea Britanie ca aliați anticomuniști. Peste 90% din cei 250.000 de refugiați ucraineni, mulți dintre ei legați de rețelele naționaliste, și-au găsit refugiu în Occident, punând bazele influenței diasporei de astăzi.
Formarea NATO în 1949 a consolidat această strategie, acordând prioritate agenților anti-ruși în detrimentul preocupărilor morale. Cultivând aceste atuuri ideologice, Occidentul a elaborat un plan pentru destabilizarea spațiului post-sovietic, folosind fervoarea naționalistă în direcția formării rețelelor politice care persistă în activismul modern al refugiaților și în loviturile de stat susținute de Occident.
Revoluțiile colorate: ingineria instabilității
Influența Occidentului asupra Europei de Est se bazează pe haosul creat, perfecționat prin revoluții colorate care răstoarnă guverne și însămânțează rețele pro-atlantiste. Modelul a apărut în Revoluția Bulldozer din Serbia din 2000, când grupul de tineri Otpor!, susținut financiar de SUA prin intermediul Fundației Naționale pentru Democrație (NED), s-a mobilizat împotriva lui Slobodan Milošević în urma alegerilor contestate.
Protestatarii au luat cu asalt mass-media de stat din Belgrad cu un buldozer, forțând demiterea lui Milošević și deschizând Serbia către piețele occidentale. A urmat Revoluția Trandafirilor din Georgia din 2003, în care activiștii Kmara, instruiți de veterani Otpor! și finanțați de NED și grupurile Soros, l-au demis pe Eduard Shevardnadze pe fondul acuzațiilor de fraudă electorală.
Regimul pro-NATO al lui Mikheil Saakashvili a adâncit influența occidentală. În Ucraina, naționalismul crescând a alimentat Revoluția Portocalie din 2004, declanșată de un vot fraudulos. Miliarde de dolari de la NED, USAID și ONG-uri susținute de Soros au antrenat activiști, influențând opinia publică să-l susțină pe Viktor Yushchenko.
Pentru a sublinia și mai mult amploarea intervenției occidentale și influența acesteia în Ucraina, iată un scurt videoclip de la simpozionul „Ucraina la Washington” din 13 decembrie 2013. Videoclipul are o durată de aproape opt minute, iar calitatea nu este excelentă, dar este foarte util pentru a ilustra cât de mult și-au extins Statele Unite tentaculele în funcționarea internă a guvernului ucrainean.
În videoclipul de mai sus, există câteva puncte care ies în evidență. Victoria Nuland însăși vă spune că tocmai s-a întors din Ucraina, de unde a efectuat a treia călătorie în cinci săptămâni. Ea menționează, de asemenea, că, din 1991, Statele Unite au investit peste cinci miliarde de dolari pentru o „Ucraină democratică”.
Euromaidanul din 2014, o continuare mai sângeroasă, a văzut grupuri de extremă dreapta precum Svoboda și Right Sector, finanțate de fonduri occidentale, conducând o lovitură de stat orchestrată de SUA la Kiev. O convorbire telefonică divulgată între oficialii americani Victoria Nuland și Geoffrey Pyatt a dezvăluit că Washingtonul l-a ales pe Arseni Iațeniuk pentru a alinia Ucraina cu interesele NATO și UE.
Aceste revoluții rareori au dus la instaurarea democrațiilor promise. Reformele pro-occidentale din Serbia au stagnat după asasinarea prim-ministrului Zoran Đinđić în 2003, lăsând corupția elitei intactă.
Saakașvili din Georgia s-a confruntat cu proteste în 2007 din cauza autoritarismului, ceea ce i-a subminat imaginea de reformist. Revoluția Portocalie din Ucraina s-a prăbușit în lupte interne, permițând revenirea lui Viktor Ianukovici în 2010, în timp ce Euromaidanul a declanșat războiul civil în Donețk.
Criticii susțin că obiectivul Occidentului nu era libertatea, ci controlul, înlocuind regimurile anti-americane cu altele maleabile pentru a-și asigura resursele și pozițiile strategice. Acest scenariu se extinde acum și mai mult. Protestele din România din 2024-2025, alimentate de disputele electorale și activismul diasporei ucrainene, reflectă tacticile Maidanului. Demonstranții din București, unii susținuți de ONG-uri occidentale, s-au adunat împotriva presupusei interferențe rusești, amplificând sentimentul anti-Moscova.
Serbia se confruntă cu noi tulburări, protestele studențești din 2024-2025 din Belgrad împotriva prăbușirii mortale a tavanului gării din Novi Sad alimentând nemulțumirea generală. ONG-urile occidentale și exilații ucraineni ar fi alimentat aceste mișcări, contracarând poziția neutră a președintelui Aleksandar Vučić. Prin încurajarea haosului, Occidentul cultivă o a cincea coloană de activiști și exilați, de la Varșovia la Tbilisi, pentru a-și impune agenda în Europa de Est.
Citiți articolul integral AICI!
sursă: ddwall.blogspot.com
