Autor: Petrișor Peiu
Fiecare a înțeles ce a vrut pe 27 iulie 2025
Deși Ursula von der Leyen părea a stăpâni destul de bine limba engleză, se pare că a decis să vorbească în limba farsi sau într-un dialect berber la mult mediatizata întâlnire de pe 27 iulie cu Donald Trump. Evident că firavele cunoștințe de farsi sau de rifian (dialect vorbit în nordul Marocului) ale liderului american l-au împiedicat pe acesta să înțeleagă prea bine ce a spus președintele Comisiei Europene.
De ce spun asta? Păi iată ce a înțeles Donald Trump din discuția cu von der Leyen: „Uniunea Europeană va plăti Statelor Unite o taxă vamală de 15%, inclusiv pentru automobile și piese auto, produse farmaceutice și semiconductori. Cu toate acestea, tarifele sectoriale pentru oțel, aluminiu și cupru vor rămâne neschimbate – UE va continua să plătească 50%, iar părțile vor discuta despre securizarea lanțurilor de aprovizionare pentru aceste produse.
Printre termenii cheie suplimentari ai Acordului SUA-Uniunea Europeană se numără:
Investiții masive ale UE în Statele Unite: UE va investi 600 de miliarde de dolari în Statele Unite pe parcursul mandatului președintelui Trump. Această nouă investiție se adaugă celor peste 100 de miliarde de dolari pe care companiile UE le investesc deja în Statele Unite în fiecare an.
UE va dubla importurile din America de produse energetice , ajungând la 750 de miliarde de dolari până în 2028..
Bariere tarifare: Uniunea Europeană va colabora cu Statele Unite pentru a elimina tarifele vamale în diverse sectoare și va oferi cote semnificative pentru alte produse, care, combinate, vor crea oportunități de acces pe piață semnificative din punct de vedere comercial pentru o cantitate semnificativă de exporturi de bunuri din SUA către Uniunea Europeană, sprijinind locuri de muncă americane de înaltă calitate.
Bariere netarifare pentru exporturile industriale ale SUA: Uniunea Europeană va depune eforturi pentru a aborda o serie de preocupări ale SUA legate de diverse cerințe ale UE care sunt împovărătoare pentru exportatorii americani, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv prin eforturi de eliminare a birocrației cu care se confruntă exportatorii americani atunci când desfășoară activități comerciale în Uniunea Europeană.
Bariere netarifare pentru exporturile agricole din SUA: Statele Unite și Uniunea Europeană intenționează să colaboreze pentru a aborda barierele netarifare care afectează comerțul cu produse alimentare și agricole, inclusiv prin simplificarea cerințelor privind certificatele sanitare pentru carnea de porc și produsele lactate din SUA.” ( https://www.whitehouse.gov/fact-sheets/2025/07/fact-sheet-the-united-states-and-european-union-reach-massive-trade-deal/ )
Iată, prin comparație ce crede Ursula von der leyen că a convenit cu președintele american:
„Ne-am stabilizat la o singură cotă vamală de 15% pentru marea majoritate a exporturilor UE. Această cotă se aplică în majoritatea sectoarelor, inclusiv în industria auto, a semiconductorilor și a produselor farmaceutice.
De asemenea, vom intensifica cooperarea noastră în domeniul energetic. Achizițiile de produse energetice din SUA vor diversifica sursele noastre de aprovizionare și vor contribui la securitatea energetică a Europei. Vom înlocui gazul și petrolul rusesc cu achiziții semnificative de GNL, petrol și combustibili nucleari din SUA.
Cipurile de inteligență artificială din SUA vor ajuta la alimentarea companiilor noastre de inteligență artificială și vor ajuta SUA să își mențină avantajul tehnologic.” (https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/statement_25_1915 ).
Cam lipsită de detaliile concrete ale înțelegerii prezentarea făcută de von der Leyen, a observat imediat presa din întreaga lume. Motiv să pună diverse întrebări lămuritoare.
De exemplu, care va fi taxa vamală pentru medicamentele fabricate în Europa și exportate în SUA? Trump zice că va fi tot 15%, dar von der Leyen zice că a înțeles că va rămâne 0% deocamdată și că vor mai investiga un pic americanii.
Cum va face Comisia Europeană companiile furnizoare de energie să cumpere gaz și țiței din America în valoare de 750 de miliarde de dolari? Va interzice cumpărarea de GNL din Qatar sau a gazului din Norvegia? Va tăia conductele de alimentare din Turcia? Ei bine, iată ce spune Casa Albă : UE își va „dubla” achizițiile de energie americană, cumpărând în valoare de 750 de miliarde de dolari până la sfârșitul celui de-al doilea mandat al lui Trump, adică 250 de miliarde de dolari în fiecare an. Și cum comentează Comisia Europeană: „Comisia, care a negociat acordul în numele tuturor celor 27 de state membre, nu are competența de a determina cantitatea, tipul și originea resurselor energetice achiziționate de guverne și companii. Prin urmare, nu poate obliga din punct de vedere juridic blocul comunitar să își atingă obiectivul de a cheltui 750 de miliarde de dolari pentru energia americană”.
Câți bani se obligă UE să investească în America? Trump spune că a auzit cu urechile lui că UE va investi 600 de miliarde de dolari în SUA până la sfârșitul celui de-al doilea mandat al lui Trump. „Această nouă investiție se adaugă celor peste 100 de miliarde de dolari pe care companiile UE le investesc deja în Statele Unite în fiecare an”, mai exact. Ce crede Ursula von der Leyen că a auzit : „La fel ca în cazul achizițiilor de energie, Comisia Europeană nu poate să promită și să implementeze investiții în numele sectorului privat. Cele 600 de miliarde de dolari reprezintă doar o indicație bazată pe contactele executivului cu industria.” Și eu care tocmai mă întrebam cu o să facă Comisia Europeană să mă silească să îmi cumpăr o casă la Miami, în locul uneia la Dorohoi sau cum o să mă oblige să vând acțiunile deținute la Hidroelectrica, pentru a cumpăra, în schimb, acțiuni la Coca-Cola sau la Ford!
Cât de mult armament american vor cumpăra statele europene? UE „a fost de acord să achiziționeze cantități semnificative de echipamente militare americane”, se arată în fișa informativă publicată de Trump după întâlnire, fără a cita nicio cifră financiară. „Absolut nu, zice Comisia Europeană, care a negat categoric că ar fi luat vreo promisiune de a intensifica achizițiile de armament fabricat în America.
Vor dispărea barierele netarifare impuse produselor digitale sau agricole din America? Casa Albă : Ca parte a noului acord, SUA și UE vor aborda „barierele netarifare” în comerțul cu alimente și produse agricole, „inclusiv simplificarea cerințelor pentru certificatele sanitare pentru carnea de porc și produsele lactate din SUA”. Cele două părți vor aborda, de asemenea, „barierele digitale nejustificate”, adaugă pagina oficială a administrației Trump, cu angajamente de a menține taxele de utilizare a rețelei și zero taxe pentru transmisiile electronice. Pe de altă parte, Comisia Europeană răspunde: : Da, UE este dispusă să simplifice certificatele sanitare, care sunt niște formulare, și să discute despre taxele de rețea, dar asta e tot. Blocul comunitar își va păstra „dreptul de a reglementa autonom” în toate etapele, a declarat Olof Gill, purtătorul de cuvânt al Comisiei pentru comerț, ca răspuns la afirmațiile Casei Albe. „Nu ne schimbăm reglementările. Nu ne schimbăm regulile. Nu ne schimbăm sistemul pe care l-am construit de-a lungul multor decenii și în care cetățenii noștri au încredere”, a spus Gill. (https://www.euronews.com/my-europe/2025/07/29/eu-and-us-spin-conflicting-versions-of-trade-deal ).
A avut von der Leyen mandat pentru ce a promis?
După ce ne-am lămurit cu privire la conținutul acordului pe care fiecare parte l-a prezentat așa cum a înțeles, hai să intrăm un pic mai adânc în subiect și să observăm că este extrem de neclar dacă Ursula von der Leyen a avut vreun mandat pentru a discuta toate aceste aspecte. De fapt, este destul de clar că legal nu putea avea vreun mandat care să oblige firmele din statele membre (nici măcar pe cele de stat) de unde să cumpere gaz sau țiței. Și nici nu există vreo șansă să fi avut mandat privind promisiunea investițiilor făcute de firme, state sau persoane din UE în orice loc de pe glob. De fapt, Comisia Europeană nu are niciun instrument pentru a decide unde poate o entitate europeană să investească, poate doar decide, cu acordul tuturor statelor , să interzică cumpărarea de țiței sau gaz din Rusia sau să interzică investiții în Rusia.
O Europă (re)construită după versiunea americană
Fondul problemei este, însă, cu totul altul: SUA reprezintă principalul partener politic și economic al Uniunii Europene. 20,6% din exportul UE se face cu America, 13,2% cu Marea Britanie, 8,3 % cu China, 7% cu Elveția și 4% cu Turcia.
Sursa: https://www.consilium.europa.eu/en/infographics/eu-us-trade/
În privința importurilor însă, americanii nu mai sunt cei preferați de europeni, chinezii deținând această poziție, cu 21,3% din originea importurilor provenind din marea Chină. De aici și debalansarea comerțului UE-SUA, americanii marcând un deficit de aproape 200 de miliarde de euro în 2024 la comerțul de bunuri:
Sursa: https://www.consilium.europa.eu/en/infographics/eu-us-trade/
La servicii, în schimb, americanii marchează un excedent de aproape 150 de miliarde de euro:
Sursa: https://www.consilium.europa.eu/en/infographics/eu-us-trade/
UE și SUA sunt, de asemenea, parteneri de investiții esențiali . Firmele din UE și SUA au investiții în valoare de 4,7 trilioane de euro pe piețele celeilalte părți ( 2023).
Exporturile de bunuri și servicii ale SUA către UE susțin 2,3 milioane de locuri de muncă în SUA, iar investițiile firmelor UE în SUA angajează 3,4 milioane de persoane.
Peste 30% din investițiile străine directe din UE sunt făcute de firme americane și peste 28% din investițiile străine directe din America sunt deținute de firme europene:
Europa contemporană trăiește într-o lume construită de americani la finalul celui de-al doilea război mondial. ONU, OCDE și majoritatea organismelor multilaterale din lume (WTO- organizația mondială a comerțului, de exemplu) sunt construcții americane, la care europenii au participat încă de la început, dar din postura de secund. Mai mult, America are un mare ascendent asupra europenilor, ca fiind cei care au eliberat continentul de sub ocupația germană, au câștigat războiul cu Hitler și cu Japonia și și-au impus propria pace. Și astăzi, SUA reprezintă singurul furnizor de securitate pentru statele UE, adică singura putere care poate descuraja Rusia într-un eventual conflict cu Europa occidentală.
America mai deține un argument important în relația cu europenii: deține majoritatea sistemului financiar care alimentează întreaga lume occidentală, dar și cheia tranzacțiilor financiare internaționale. Băncile americane sunt pe locul II în lume după valoarea cumulată a activelor, după cele chinezești. Băncile europene, chiar dacă nu cu mult mai mici decât cele americane, depind în mod esențial de fondurile de investiții americane, care dețin părți importante din capitalizarea de pe bătrânul continent.
De fapt, puterea financiară a americanilor este terifiantă: primele două burse de pe glob (New York Stock Exchange și Nasdaq) au capitalizări de peste 30 de trilioane de dolari, în vreme ce grupul Euronext (bursele din Amsterdam, Bruxelles, Dublin, Lisabona, Milano, Oslo și Paris la un loc) au o capitalizare de doar 5,4 trilioane de dolari, iar bursa de la Frankfurth de doar 2 trilioane de dolari.
Practic, America hrănește cu bani majoritatea lumii occidentale, politic Europa este silită să se coordoneze cu SUA, iar militar siguranța bătrânului continent este la mâna americanilor. În plus, America este cea mai mare economie occidentală, în vreme ce UE este din ce în ce mai departe de nivelul american al mărimii economiei.
Iată, de exemplu, cum arată previziunile FMI pentru creșterea economică pe termen scurt, cu America având ritmuri de creștere duble față de zona Euro:
Ce joc face, totuși, Ursula von der Leyen?
În tot acest context este oare normal să avem versiuni atât de diferite despre conținutul acordului dintre Donald Trump și Ursula von der Leyen? Pot oare două entități atât de puternic legat precum UE și SUA să vorbească pe voci atât de diferite? O fi înțeles oare, von der Leyen că, în ciuda tonului țâfnos din multe capitale europene, Europa trebuie să rămână în siajul Americii, nefiind suficient de puternică pentru o politică ruptă de cadrul general fixat la Washington? Și atunci, ce s-a întâmplat, de fapt, la întâlnirea din 27 iulie? Oare von der Leyen i-a promis lui Trump marea cu sarea, pentru ca apoi să reformuleze ca urmare a presiunilor din Europa? Sau o fi crezut că îl poate amăgi pe impetuosul lider american? Oricum ar fi, o reevaluare a promisiunilor făcute la acea întâlnire nu va contribui deloc la stabilitatea economiilor noastre și nici la stabilitatea poziției ocupate acum de politiciana germană. Orice greșeală în raport cu Trump o va costa pe von der Leyen poziția de președinte a Comisiei Europene, asta e sigur.
