În cadrul emisiunii „Lumea-i cum este”, realizată de Roxana Istudorla Gold FM, s-au detaliat reperele contemporane ale polarizării sociale la nivel mondial, disparități care au potențial de risc pentru securitatea internațională.
Lumea este mai bogată ca niciodată – 81 de mii de miliarde de dolari – cu Uniunea Europeană și SUA contend împreună cu 50%. Paradoxal, această lume bogată este mai nedreaptă decât a fost vreodată. Cu cât avuţia mondială creşte graţie tehnologiei, cu atât mai mult din ea se concentrează în mai puţine mâini.
În 2020, la nivel mondial existau 2.095 miliardari. La vârful piramidei acestei polarizări se găsesc câțiva indivizi care au averi de trilioane de dolari. Potrivit datelorOXFAM, miliardarii lumii dețin în prezent mai mult decât 4,6 miliarde de pământeni, adică peste ceea ce are 60% din populația planetei. La polul opus se află cei 735 de milioane de pământeni care trăiesc în sărăcia cea mai neagră și nenumărați alții sunt pe marginea acestei căderi. Cei mai bogați 1% dintre oamenii acestei lumi bogate dețin peste dublul a ceea ce pot numi proprietate sau venit șapte miliarde de oameni – cu jumătate din populația planetei trăind cu sub 5 dolari pe zi.
Cu un asemenea dezechilibru la capitolul echitate, a ajuns o oroare la ordinea zilei ca sistemele sanitare să fie subfinanțate și astfel sănătatea și longevitatea să devină un lux pe care majoritatea nu și-l pot permite, aspect valabil și pentru educație. Potrivit statisticilor, speranța de viaă a celor săraci este cu două decenii mai mică decât a celor prosperi. Chiar și în țările dezvoltate, în comunitățile sărace, copiii prezintă un risc dublu de a deceda înainte de a împlini vârsta de 5 ani. Alte date înfiorătoare arată că în fiecare an 100 de milioane de persoane rămân sărace lipite după achitarea unor costri pentru recuperarea sănătății și 10.000 de oameni mor pentru că nu au acces la servicii sanitare.
Peste toate acestea, organizațiile internaționale atrag atenția că inechitatea este și „sexistă” – bărbații dețin cu 50% mai mult din avuția lumii decât femeile, iar primii 22 cei mai prosperi miliardari au în conturi mai mult decât toate femeile din Africa. Munca de îngrijire a familiei, neplătită, pe care o fac femeile, este estimată la 11 trilioane de dolari anual, de trei ori mai mult decât ce produce industria tehnologiei informației.
Și, pentru ca tabloul să fie complet, bogații mai sunt privilegiați dintr-o perspectivă esențială – o taxare foarte mică. Practic, taxele mari sunt aplicate pe munca oamenilor obișnuiți. Potrivit datelor pe care le-a făcut publice OXFAM, doar patru cenți din fiecare dolar reprezintă taxe aplicate bogaților, cu miliardarii de top salvându-și de taxare, cu ajutorul politicienilor și a existenței paradisurilor fiscale, cam o treime din ceea ce ar avea de achitat.
În ultimii ani, Forumul Economic Mondial a anunţat cifre cutremurătoare referitoare la distribuirea total inechitabilă a resurselor la nivel mondial: peste 70% din populaţia planetei câştigă maximum 10 dolari pe zi, cu 15% dintre pământeni fiind nevoiţi să trăiască cu sub doi dolari zilnic. Aşa arată tabloul dramatic al împărţirii avuţiei mondiale, concretizat în date relevante: 1% oameni bogaţi deţin 99% din resurse, câţiva avuţi (care devin mereu mai prosperi) exploatând masa mare a pământenilor.
O cercetare a „Credit Suisse” nota în urmă cu cinci ani că „3,4 miliarde de oameni – trei sferturi din populaţia adultă a lumii – deţin sub 10.000 de dolari pe an” – aproximativ o zecime din total.
Una dintre cele mai interesante – şi edificatoare – evoluţii a fost situaţia anilor de severă criză economică. În timp ce bogăţia celor câţiva din top a crescut cu peste 40 de procente din 2008 până la finalul recesiunii (spor de circa 542 miliarde de dolari), cei mai săraci 10% dintre locuitorii planetei au avut o creştere de… trei dolari pe an în ultimii 30 de ani! În martie 2009 existau 793 de miliardari, iar după recesiunea care a îngenuncheat economic şi a sărăcit naţiuni, în anul 2014, umărul lor era dublu, de 1.645 de miliardari, potrivit „Forbes”.
România figurează pe locul doi în UE la inegalitatea socială, cu o rată de risc la sărăcie şi excludere socială situat la 31,2% din populaţie (aproximativ șase milioane de persoane)., potrivit datelor publicate de Eurostat. Ceva mai rău decît noi stă Bulgaria (32,5%) iar ceva mai bine apar Grecia (30%), Italia (27,3%), Letonia (27,3%), Lituania (26,3%) și Spania (25,3%).
Statele în care mai mult de o persoană din patru este sub risc de inegalitate socială sunt cu un nivel dezvoltare ceva mai scăzut, balcanice sau latine, iar la noi se întrunesc toate aceste caracteristici. Pentru referință, menționăm că rata medie la nivelul UE pentru acest indicator este de 21,1% ( 92,4 milioane persoane în formula UE27 post-Brexit).
Procentajele cela mai reduse de risc de inegalitate socială apar, printre altele, în state din zona noastră, foste comuniste, care nu au nici atâytea resurse naturale – în Cehia (12,5%), Slovenia (14,4%) și Slovacia (16,4%), cu fruntașele Finlanda (15,6%), Danemarca (16,3%) și Olanda (16,5%) care nu mai au nevoie de detalii, sunt binecunoscute pentru mentalitatea față de prospeitatea cetățenilor, care se întinde și dincolo de rezultatele alegerilor.
Statistica referitoare strict la nivelul veniturilor plasează România pe primul loc la riscul de sărăcie, cu o incidență de 23,8%. Respectiv, peste Letonia, Bulgaria sau Estonia.
Media UE la acest indicator în 2019 a fost de 16,5%, în scădere, dar nu și la noi. Valorile cele mai reduse au fost observate, o dată în plus, în Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria și, în frunte, din nou, Danemarca, Olanda sau Austria ori Franța.
La capitolul privare materială severă, care înseamnă condiții de viață afectate de lipsa de resurse, România apare în clasamentul european pe locul trei, după Bulgaria și Grecia.
