Autor: Thierry Meyssan
Ne gândim în mod greșit că înfrângerea președintelui Zelenski în Donețk și Lugansk, în Kherson și Zaporijie ar putea marca sfârșitul conflictului. În fața rezistenței pe care Moscova a întâlnit-o pentru a pune în aplicare rezoluția 2202 a Consiliului de Securitate, președintele Putin a spus că trebuie să elibereze Odessa și să se alăture Transnistriei. Este exact ceea ce Pentagonul a căutat încă din 2019. Se pregătește deja un al doilea tur în Moldova. Nu că ar vrea să-i apere pe ucraineni și apoi pe moldoveni, ci pentru că vrea să-și jefuiască proprii aliați.
Cifrele Alianței Atlantice, transmise de agențiile de știri occidentale, sugerează că poporul ucrainean este unit și rezistă datorită armelor occidentale. Cu toate acestea, cele ale Mossad-ului, difuzate de site-ul turc Hürseda Haber, atestă că acestea nu sunt legate de realitate.
Acest fenomen nu este nou. După ce au publicat un buletin zilnic în timpul războiului din Kosovo în care transmiteau știrile agențiilor mass media occidentale încrucișate cu cele ale agențiilor de știri balcanice, nimic nu mai este e de mirare. NATO are o tradiție lungă în a-și minți cetățenii. Aceasta nu este o exagerare. Aceasta este o minciună totală. Cititorii mai în vârstă își amintesc că au cucerit inimile tuturor occidentalilor, inclusiv ale celor care le-au imaginat. La sfârșitul acestui conflict, Alianța a fost de acord cu generozitate să lase rămășițele armatei sârbe (pe atunci numită „iugoslavă”) să cadă sub protecția armatei ruse. Apoi, spre uimirea tuturor, multe tancuri și avioane au ieșit intacte din adăposturile lor subterane.
Cu siguranță nu este posibil ca în timpul unui război să se cunoască exact cum stau lucrurile pe un câmp de luptă. Armatele își numără pierderile, dar nu știu dacă oamenii dispăruți sunt morți sau răniți, prizonieri sau dezertori. Ofițerii trebuie să ia decizii întotdeauna în condițiile războiului, fără a avea vreodată statistici precise, așa cum o fac în timp de pace.
În orice caz, în timp ce guvernele știu că Rusia a câștigat și va continua să extindă Novorossia până în Transnistria, unii pretind că Rusia va invada Moldova așa cum a făcut cu Ucraina. Nu contează că la dizolvarea URSS, Transnistria s-a proclamat independentă asemănător Crimeei. Cheia este să continuăm să prezentăm Rusia drept un stat tiranic care devastează totul în calea sa.
De aceea, trebuie amintit că, atunci când Moldova s-a declarat independentă, a recunoscut consecințele Pactului germano-sovietic din 1939, în special anexarea Transnistriei la entitatea sa politică, ca fiind nule și neavenite. La scurt timp după aceea, a pretins că este propriul său teritoriu. În iunie 1992, colonelul Howard J.T. Steers, ofițer de informații militare al SUA și consilier al Alianței Atlantice, a coordonat o operațiune militară pentru cucerirea Transnistriei. De aceea, nu era suficientă mica armată moldovenească, ci a fost nevoie să fie mobilizată și armata română și mulți dintre prizonierii români.
Transnistria era o mică vale care beneficia de un microclimat care o făcuse o bază secretă a complexului militar-industrial sovietic. Prin urmare, a fost populată atât de locuitorii săi originari, cât și de multe familii de oameni de știință sovietici. A fost protejat de o mică bază, armata a 14-a sovietică. Președintele rus Boris Elțîn a refuzat să apere Transnistria, refuzând aderarea Crimeei la Federația Rusă. Armata a 14-a, acum rusă, cu peste 1.000 de oameni, a primit ordin să nu intervină. Dar mii de femei transnistrene au asediat baza militară. Soldații ruși nu au tras în ele, dar au încălcat ordinele președintelui Elțîn și i-au lăsat să intre. Au capturat 1.000 de Kalașnikovuri, 1,5 milioane de cartușe și 1.300 de grenade. Acest popor înarmat a fost cel care a respins armata română sub comanda colonelului Steers.
Această înfrângere a Alianței Atlantice nu a fost niciodată relatată în Europa. I-a lovit atât de tare pe cei care au experimentat-o, încât unii au schimbat tabăra. Acesta a fost, de exemplu, cazul șefului Statului Major al CIA, Harold James Nicholson, care, în lunile următoare, s-a alăturat KGB-ului rus și a devenit unul dintre cei mai importanți informatori ai acestuia.
Transnistria pretinde acum că este singurul moștenitor al Uniunii Sovietice ale cărei bune practici le păstrează, fără aspectele sale autoritare și birocratice.
Când Rand Corporation a planificat războiul actual din Ucraina, a informat reprezentanții în Congres. Era pe 5 septembrie 2019. Decizia sa s-a bazat pe două rapoarte. Obiectivul operațiunii trebuie să fie acela de a provoca Rusia să se desfășoare dincolo de granițele sale, când deja nu le poate apăra. Prin urmare, trebuie să intre în Ucraina și apoi în Transnistria.
Trebuie să înțelegem ce face Pentagonul, nu cu privire la situația imaginată de agențiile de știri occidentale, ci cu privire la planurile Corporației Rand, în acest caz o tură suplimentară în jurul, nu al Novorossiei, ci Transnistriei.
Ministrul american al Apărării, generalul Lloyd Austin, continuă să-și preseze aliații să predea armele și muniția. În același timp, i-a forțat să accepte să schimbe modul în care funcționează NATO. Poate deveni acum o „coaliție de voluntari” pentru operațiuni în afara articolului 5 (adică, nu răspunde la un atac împotriva unuia dintre membrii alianței). Asta nu e nimic nou. Așa s-a întâmplat și cu operațiunea împotriva Libiei. La acea vreme, membrii Alianței care se opuneau războiului au fost ținuți departe de război, în timp ce alții, cum ar fi Qatarul, au fost asociați cu acesta. De această dată, NATO va acționa fără a încălca propriile sale regulamente. În practică, acest lucru înseamnă că Consiliul Atlantic a pierdut toată puterea. Un aliat nu se mai poate opune intrării NATO în război, din moment ce SUA vor folosi în continuare mijloacele NATO cu o coaliție de voluntari.
Înfrângerea Ucrainei, care a pierdut deja Donbass și patru alte regiuni, nu înseamnă automat că se va sfârși războiul. În timp ce Kremlinul a explicat deja că trebuie să elibereze Odessa și să facă astfel legătura cu Transnistria, NATO își ajustează discursul. Scopul este de a crea confuzie între Transnistria și Moldova. Apoi, a da senzația că „ursul rus” a invadat Moldova.
sursă: voltairenet.org
