Autor: Ovidiu Ioanițoaia
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă la București după meciul de vineri abandonat în prelungiri de kosovari, la Pristina agitația e-n toi. Oficialii de-acolo continuă să tune și să fulgere.
Ba chiar amenință că vor duce cazul la TAS în condițiile în care, intuiesc și ei pericolul, UEFA nu le va ține partea ca primă instanță. Greu de crezut însă, chiar imposibil, că le va ține.
Făcând din țânțar armăsar, exagerând și, fără să ne ferim de cuvinte, mințind, șefii federației kosovare acuză atitudinea spectatorilor de pe Arena Națională, pe care nu se sfiesc s-o numească „rasistă”! Asta, evident, ca să apese pe coarda cea mai sensibilă.
Nu-i de presupus însă, judecând logic, că UEFA va înghiți gălușca și va lua de bună reclamația respectivă. Toate precedentele au respectat Regulamentul în vigoare, conform căruia “Dacă o echipă (asociație) refuză să joace sau e responsabilă pentru că un meci (inclusiv loviturile de departajare) nu se dispută sau nu e jucat în totalitate, atunci Comisia de control, etică și disciplină a UEFA declară meci pierdut pentru echipa în cauză”.
Așa scrie la lege și, ca atare, n-ar trebui să existe tocmeală. Pe lângă o amendă substanțială, pe Kosovo o așteaptă și 0-3.
Într-adevăr, vineri s-a strigat la un moment dat din tribună “Serbia, Serbia!”. S-a auzit clar, nu-i de negat. Dar s-a petrecut în final, ca reacție la acțiunea kosovarilor de a părăsi terenul și numai ca replică la gesturile provocatoare, de-a dreptul obscene, adresate de fotbaliștii oaspeți spectatorilor. În frunte cu portarul Muric.
Strigătele amintite, ca și scaunul aruncat din public, ar putea aduce cel mult o amendă, nu altceva.
Sub nicio formă însă, acele câteva strigăte, nu scandări, nu i-au intimidat pe kosovari și, încă mai puțin, i-au împiedicat să termine partida. Au durat câteva secunde, răzlețe, deci n-ar fi avut cum să-i marcheze foarte tare pe A. Rrahmani et Co. Să-i sperie, să le creeze o stare de disconfort.
În consecință, oricât i-ar sensibiliza subiectul cu pricina, invocarea unor manifestări rasiste ar constitui nu doar o exagerare, un pretext străveziu, ci chiar o diversiune. O ambiție prostească, împinsă prea departe.
Ieșire premeditată ori nu?, greu de apreciat. Probabil însă că da socotind când și cum s-a produs. În prelungirile unei partide care, odată încheiată 0-0, ar fi consfințit câștigarea grupei de către România în dauna contracandidatului numit Kosovo. Și-atunci, ce s-or fi gândit elevii neamțului Foda (care n-a părut să agreeze retragerea, dar nici n-a avut autoritatea să i se opună), dacă n-am reușit pe gazon, ce-ar fi să încercăm la “masa verde”?! Cât există o șansă, cât de mică, de ce n-am încerca?!
Într-un fel și evident că fără intenție, kosovarii i-au ajutat pe “tricolori”. În sensul în care, UEFA respingând argumentele susținute de Pristina și hotărând 3-0 pentru România, naționala noastră va încheia grupa, după ce va învinge Cipru luni, cu punctaj maxim, 18 din 18 posibile. La 0-0 cu Kosovo, ea ar strânge numai 16.
Discutăm aici, și cu asta închei, despre o întâlnire pe care, să fim bărbați și s-o recunoaștem!, Kosovo a controlat-o. Ea a constituit vioara întâi pe parcursul unei întâlniri în care România lui Lucescu n-a mai repetat evoluțiile anterioare de calitate.
Cu excepția lui Niță, Rațiu, Drăgușin, R. Marin și Drăguș, care a alergat neobosit dintr-un careu în celălalt, ceilalți n-au prins o zi fastă. Din care pricină, în ciuda șutului în bară expediat de Stanciu, kosovarii au fost mai aproape de succes. Și, după aspectul meciului și numărul ocaziilor, l-ar fi meritat.
De presupus că l-ar fi și obținut dacă Niță, MVP-ul partidei, n-ar fi avut 4-5 intervenții excepționale, unele chiar magice. Să sperăm că le va repeta luni, contra ciprioților, seară în care coechipierii lui vor juca mai bine decât au făcut-o cu kosovarii. Baftă!
sursă: gsp.ro
