Știu că multă lume este supărată pe partidele politice din coaliția de putere care, de 35 de ani, conduc prin rotație, prin manipulare, forță sau corupție, dar și pe CCR, care validează anulări de alegeri și aprobă legi liberticide, precum Legea Vexler, care încalcă flagrant Constituția țării și drepturile cetățenești. Din păcate, CSM, ÎCCJ și Avocatul Poporului nu apără drepturile omului și libertățile cetățenilor români, fiind se pare în cârdășie cu clasa politică. Guvernul și parlamentul emit legi pentru a institui cenzura și a interzice românilor dreptul să scrie și să vorbească liber, la fel ca înainte de 1989, toate acestea în slujba intereselor străine de democrație și de siguranța națională. România se prezintă ca un stat capturat de corupție, la fel ca și justiția sa. Românii nu mai pot vota liber, pentru că, dacă rezultatul nu este cel dorit de putere, alegerile se anulează. Tototdată, a fost emisă Legea Vexler care reduce la tăcere istoricii și cetățenii, prevăzând pedepse cu executare, fără posibilitatea unei amenzi penale sau a suspendării, la fel ca în anii 1950, reabilitând astfel Tribunalele Poporului, așa cum se întâmpla când România era sub ocupație sovietică. S-au întors vremurile anilor ’50, când libertatea era trimisă la închisoare. Istoricii români au ajuns să scrie istoria contemporană cu procurorul la ușă, ca pe vremea istoricului sovietic Mihail Roller.
CCR amână sine die anularea privilegiilor din justiție, unice în lume: judecătorii se pensionează la 48 de ani cu pensii mai mari decât ultimul salariu. Aceste privilegii demonstrează o inechitate și o inegalitate de tip fanariot în România, cum nu s-au văzut de peste 200 de ani. Guvernanții în complicitate cu șefii justiției fac economii la buget pe seama săracilor, mamelor, indemnizațiilor, burselor și alocațiilor de copii, considerând că este legal, dar nu este permis să se taie salariile și privilegiile magistraților, politicienilor și securiștilor, spunând guvernanții că nu este consituțional. Tot săracii și oamenii simpli duc greul ca în evul mediu. În acest context sumbru, România nu este în Uniunea Europeană, ci în plin regim de ”neoiobăgie”. Trăim, de fapt, într-un nou Ev Mediu timpuriu, românii fiind conduși de o nomenclatură „subțire” privilegiată, care a instituit inegalitatea în fața legii. Lumea civilizată a consacrat, încă de la Războiul de Independență american și de la Revoluția Franceză din 1789, dreptul la egalitate al cetățenilor în fața legii și într-o societate pluralistă. Dar în România, nomenclatura, politicienii, securicii și magistrații sunt deasupra legilor, într-o perpetuă stare de privilegii, care nu poate fi anulată, pentru că „pâinea și cuțitul” este la mâna judecătorilor numiți politic de la CCR. Mai mult, această nomenclatură suprapusă emite legi liberticide, cu încălcarea prevederilor constituționale, pentru a ține poporul și libertatea de gândire în lanțuri. Ne interzic să ne rugăm la sfinți, la fel ca în fosta URSS.
Vă întrebați cum poate ieși România din acest nou Ev Mediu, care face de rușine lumea civilizată și care critică vehement o Uniune Europeană coruptă și neo-marxistă? Simplu: prin apelul la Constituția României, care prevede libertatea de expresie, de gândire și egalitatea în fața legii. Cei care vor fi închiși cu miile în urma Legii Vexler, în noul gulag neo-sovietic, trebuie să facă ferm, în sălile de judecată și în fața procurorilor, apel la Constituția României, călcată în picioare de ciocoimea post-decembristă. Să citeze articolele constituționale, spunând că reprezintă legalitatea, astfel: Constituția României garantează o serie de drepturi fundamentale care protejează libertățile individuale și asigură un cadru de respect pentru demnitatea umană. Printre aceste drepturi, articolul 28 se axează pe secretul corespondenței, prevăzând că toate formele de comunicare, inclusiv scrisorile, telegramele și convorbirile telefonice, beneficiază de inviolabilitate. Această reglementare este esențială pentru protejarea confidențialității comunicării private, asigurând astfel un spațiu sigur pentru exprimarea personală. De asemenea, articolul 29 subliniază dreptul la libertatea conștiinței, afirmând că fiecare individ are libertatea de a gândi, de a avea opinii și credințe religioase fără a fi constrâns să adopte alte puncte de vedere. Libertatea religioasă este garantată, iar cultele pot funcționa autonome, sprijinite de stat în activitățile lor. De asemenea, relațiile dintre culte sunt reglementate printr-un principiu de toleranță, care interzice orice formă de discriminare religioasă. Libertatea de exprimare, reglementată prin articolul 30, constituie un alt drept fundamental. Constituția României protejează dreptul de a exprima gânduri, opinii și idei prin toate formele de comunicare, interzicând orice formă de cenzură. Acest articol asigură, de asemenea, libertatea de a înființa publicații, garantând că nicio publicație nu poate fi oprită de autorități.
Să se spună – de către românii pe nedrept incriminați de instituțiile de forță – răspicat polițiștilor și magistraților, că se situează în afara legii dacă ei nu respectă Constituția, votată prin referendum în 1991 și 2003. Aceste articole constituționale 28, 29 și 30 reflectă angajamentul României de a proteja drepturile fundamentale ale cetățenilor, promovând un mediu de libertate, respect și toleranță în societate. Respectarea acestor drepturi este esențială pentru dezvoltarea unei democrații sănătoase și pentru garantarea unei vieți private sigure. Orice instituție sau persoană care încalcă Constituția României comite un abuz care va fi sancționat nu numai de istorie , dar și penal. Cei de la instituții care încalcă Constituția trebuie să știe că abuzurile se plătesc scump, cu pușcăria. În acest moment în care libertatea de expresie și conștiința este încălcată, să ne amintim de eroii Revoluției din decembrie 1989 și de sfinții din închisorile comuniste, care au luptat pentru democrație, libertate, egalitate și credință. Libertatea este un drept natural, nu un privilegiu acordat cu țârâita de către nomenclatura „subțire” privilegiată, care ne-a capturat libertatea și ne exploatează, așa cum se întâmpla în vremuri apuse pe moșiile grofilor. Istoria ne învață că atunci când puterea siluieste legea, cetăţenii sunt garanții Constituției. Democrația nu e un cadou, ci rezultatul luptei pentru libertate a cetățenilor. „Vom muri și vom fi liberi”, ”Există Dumnezeu” și ”Copiii noștri vor fi liberi” s-a scandat la Revoluție. Să ne apărăm libertatea de gândire și expresie, precum și democrația, prin apelul cetățenesc direct la Constituția României! Acum! Fără teamă și cu credință. Constituția și Dumnezeu ne apără!
Ionuț Țene
sursă: napocanews.ro
