Traducătorul Ionel Trandafir ne oferă discursul subtitrat în română al profesorului Jeffrey Sachs, rostit în Parlamentul European, la 19 februarie 2025, iar Cotidianul transcrierea integrală de la evenimentul intitulat „Geopolitica păcii” și găzduit de fostul secretar general adjunct al ONU și actualul europarlamentar BSW Michael von der Schulenburg.
PROFESOR JEFFREY SACHS: Michael, vă mulțumesc foarte mult și vă mulțumesc tuturor pentru șansa de a fi împreună.
Acesta este într-adevăr un timp complicat și care se schimbă rapid și unul foarte periculos. Deci avem nevoie de claritate de gândire (…)așa că voi încerca să fiu cât se poate de succint și clar. Am urmărit foarte atent evenimentele din Europa de Est, fosta Uniune Sovietică, Rusia, în ultimii 36 de ani. Am fost consilier al guvernului polonez în 1989, al președintelui Gorbaciov în 1990 și 1991, al președintelui Elțin în 1991 până în 1993, al președintelui Kucima al Ucrainei în 1993, 1994.
Am ajutat la introducerea monedei estone. Am ajutat mai multe țări din fosta Iugoslavie, în special Slovenia. Am urmărit evenimentele de aproape 36 de ani. După Maidan, am fost rugat de noul guvern să vin la Kiev și am fost dus în jurul Maidanului și am învățat o mulțime de lucruri direct. Sunt în legătură cu liderii ruși de mai bine de 30 de ani.
Cunosc conducerea politică americană de aproape. Fostul nostru secretar de Trezorerie a fost profesorul meu de macroeconomie în urmă cu 51 de ani. Aici doar ca să vă faceți o idee. Deci, am fost prieteni foarte apropiați timp de o jumătate de secol. Îi cunosc pe toți acești oameni.
Vreau să spun asta pentru că ceea ce vreau să explic din punctul meu de vedere nu este la mâna a doua. Nu este ideologie. Este ceea ce am văzut cu ochii mei și am experimentat în această perioadă. În înțelegerea mea a evenimentelor care s-au întâmplat în Europa în multe contexte, voi include nu numai criza din Ucraina, ci și Serbia 1999, războaiele din Orientul Mijlociu, inclusiv Irak, Siria, războaiele din Africa, inclusiv Sudan, Somalia, Libia. Acestea sunt într-o măsură foarte semnificativă care v-ar surprinde, probabil, și ar fi denunțate în legătură cu ceea ce sunt pe cale să spun.
Politica externă a SUA
Acestea sunt războaie pe care Statele Unite le-au condus și le-au provocat. Și acest lucru este adevărat de mai bine de 40 de ani. Ce s-a întâmplat, mai bine de 30 de ani, ar trebui să spun, mai precis. Statele Unite au ajuns la punctul de vedere, mai ales în 1990, 1991, și apoi odată cu sfârșitul Uniunii Sovietice, că SUA conduce acum lumea și că SUA nu trebuie să țină seama de opiniile, liniile roșii, preocupările, punctele de vedere în materie de securitate sau orice obligație internațională sau niciun cadru al ONU. Îmi pare rău să spun atât de clar, dar vreau să înțelegi.
Am încercat foarte mult în 1991 să obțin ajutor pentru Gorbaciov, care cred că a fost cel mai mare om de stat al timpului nostru modern. Am citit recent nota arhivată a discuției Consiliului Național de Securitate cu privire la propunerea mea, cum au respins-o complet și au râs când am spus că Statele Unite ar trebui să ajute Uniunea Sovietică în stabilizarea financiară și în realizarea reformelor sale. Și documentele memorandumului, inclusiv unii dintre foștii mei colegi de la Harvard, în special, spunând că vom face minimum pe care îl vom face pentru a preveni dezastrul, dar minim. Nu este treaba noastră să ajutăm. Dimpotrivă.
Nu este interesul nostru să ajutăm. Când Uniunea Sovietică s-a destrămat în 1991, punctul de vedere a devenit și mai exagerat. Și pot să numesc capitole și versuri, dar punctul de vedere era că am condus spectacolul. Cheney, Wolfowitz și multe alte nume pe care ați ajuns să le cunoașteți au crezut literal că aceasta este acum o lume americană și vom face cum vrem. (…)
Vă amintiți că la 7 februarie 1991, Hans-Dietrich Genscher și James Baker III au vorbit cu Gorbaciov. Genscher a susținut apoi o conferință de presă în care a explicat că NATO nu se va deplasa spre Est. Nu vom profita de dizolvarea Pactului de la Varșovia. Și înțelegeți că a fost într-un context juridic, nu într-un context obișnuit. Acesta a fost sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind negociat pentru reunificarea Germaniei.
Și a fost încheiat un acord conform căruia NATO nu se va deplasa un centimetru spre Est. Și a fost explicit și este în nenumărate documente. Și doar căutați Arhiva Securității Naționale a Universității George Washington și puteți obține zeci de documente. Este un site web numit „Ce a auzit Gorbaciov despre NATO”. Aruncă o privire pentru că tot ceea ce ți se spune de către SUA este o minciună despre asta, dar arhivele sunt perfect clare.
Deci a fost luată în 1994 decizia de a extinde NATO până în Ucraina. Acesta este un proiect. Aceasta nu este o administrație sau alta. Acesta este un proiect guvernamental american care a început acum mai bine de 30 de ani. În 1997, Zbigniew Brzezinski a scris „The Grand Chessboard”.
Acestea nu sunt doar gânduri ale domnului Brzezinski. Aceasta este prezentarea deciziilor guvernului Statelor Unite explicate publicului, așa cum funcționează aceste cărți. Și cartea descrie extinderea spre est a Europei și a NATO ca evenimente simultane. Și există un capitol bun în acea carte care spune: ce va face Rusia pe măsură ce Europa și NATO se extind spre est? Și l-am cunoscut personal pe Zbig Brzezinski.
A fost foarte drăguț cu mine. Am sfătuit Polonia. A fost de mare ajutor. Era un om foarte drăguț și inteligent și a înțeles totul greșit. Așa că în 1997, el a scris în detaliu de ce Rusia nu a putut face altceva decât să adere la expansiunea spre est a NATO și a Europei.
De fapt, el spune că expansiunea spre est a Europei și nu doar a Europei, ci a NATO. Acesta a fost un plan, un proiect. Și explică cum Rusia nu se va alinia niciodată cu China. De neconceput. Rusia nu se va alinia niciodată cu Iranul.
Rusia nu are altă vocație decât cea europeană. Deci, pe măsură ce Europa se deplasează spre est, Rusia nu poate face nimic în acest sens. Așa spune încă un alt strateg american. Este vreo întrebare de ce suntem în război tot timpul?
Pentru că un lucru despre America este că știm întotdeauna ce vor face omologii noștri și întotdeauna înțelegem greșit. (…)
Strategia Mării Negre
Așa că a început acest proiect și am avut o continuitate de guvernare timp de 30 de ani până poate ieri, poate. Treizeci de ani de proiect. Ucraina și Georgia au fost cheile proiectului. De ce? Pentru că America a învățat tot ce știe de la britanici.
Și așa suntem aspiranții Imperii Britanici. Și ceea ce a înțeles Imperiul Britanic în 1853, domnule Palmerston, Lord Palmerston, scuzați-mă, este că înconjurați Rusia în Marea Neagră și îi interziceți Rusiei accesul în Estul Mediteranei. Și tot ceea ce urmărești este un proiect american pentru a face asta în secolul 21. Ideea era că vor exista Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia ca litoralul Mării Negre, care ar priva Rusia de orice statut internațional prin blocarea Mării Negre și, în esență, prin neutralizarea Rusiei ca mai mult decât o putere locală. Brzezinski este complet clar în acest sens.
Și înainte de Brzezinski, a fost Mackinder. Și cine deține insula lumii deține lumea. Așa că acest proiect merge în urmă cu mult timp. Cred că se întoarce practic la Palmerston. În 19, și din nou, am trăit prin fiecare administrație.
I-am cunoscut pe acești președinți. Le-am cunoscut echipele. Nimic nu s-a schimbat prea mult de la Clinton la Bush la Obama la Trump la Biden. Poate s-au înrăutățit pas cu pas. Biden a fost cel mai rău din punctul meu de vedere.
Poate și pentru că nu a fost compos mentis (n.red- fără discernământ) în ultimii doi ani. Și spun asta serios, nu ca o remarcă sarcastică. Sistemul politic american este un sistem de imagine. Este un sistem de manipulare a mass-media în fiecare zi. Este un sistem PR.
Așa că ai putea avea un președinte care practic nu funcționează și să-l ai la putere timp de doi ani (…) Și un lucru al naibii este că a trebuit să stea singur pe o scenă timp de 90 de minute și asta a fost sfârșitul. Dacă nu ar fi fost acea greșeală, ar fi continuat să-și prezinte candidatura, indiferent dacă dormea după ora 16 după-amiaza sau nu. Deci aceasta este de fapt realitatea. Toată lumea este de acord cu asta.
Este nepoliticos să spui tot ceea ce spun, pentru că nu spunem adevărul despre aproape nimic din lumea asta acum. Deci acest proiect a continuat din anii 1990, bombardarea Belgradului 78 de zile consecutive în 1999 a făcut parte din acest proiect. Împărțirea țării atunci când granițele sunt sacrosante, nu-i așa? Cu excepția Kosovo. Asta e bine.
Pentru că granițele sunt sacrosante, cu excepția cazului în care America le schimbă. Sudanul a fost un alt proiect înrudit. Rebeliunea din Sudanul de Sud. S-a întâmplat asta doar pentru că sudanezii s-au răzvrătit? Sau pot să-ți dau manualul CIA?
Pentru a vă rog să înțelegeți ca adulți despre ce este vorba. Evenimentele militare sunt costisitoare. Au nevoie de echipament, antrenament, tabere de bază, informații, finanțe. Asta vine de la marile puteri. Asta nu vine de la insurecțiile locale.
Sudanul de Sud nu a învins Sudanul de Nord sau Sudanul într-o bătălie tribală. A fost un proiect american. Mergeam des la Nairobi și mă întâlneam cu militari americani sau senatori sau alții cu un interes profund pentru politica Sudanului. Aceasta făcea parte din jocul unipolarității. Așa că, după cum știți, extinderea NATO a început în 1999 cu Ungaria, Polonia și Republica Cehă.
Și Rusia a fost extrem de nemulțumită de asta, dar acestea erau țări încă departe de graniță. Și Rusia a protestat, dar, desigur, fără rezultat. Apoi a intrat George Bush Junior. Când a avut loc 9/11, președintele Putin a promis tot sprijinul. Și apoi SUA au decis, pe 20 septembrie 2001, că vor declanșa șapte războaie în cinci ani.
Politica externă a SUA și extinderea NATO
Și îl puteți asculta pe generalul Wesley Clark vorbind online despre asta. A fost comandantul suprem al NATO în 1999. A mers la Pentagon pe 20 septembrie 2001. I s-a înmânat ziarul care explica șapte războaie. Acestea, apropo, au fost războaiele lui Netanyahu.
Ideea a fost parțial de a curăța vechii aliați sovietici și parțial de a elimina susținătorii Hamas și Hezbollah. Pentru că ideea lui Netanyahu a fost că va exista un singur stat, mulțumesc. Un singur stat. Va fi Israel. Israelul va controla tot teritoriul.
Și pe oricine se opune, îl vom răsturna. Nu tocmai noi, prietenul nostru, Statele Unite. Aceasta este politica SUA până în această dimineață. Nu știm dacă se va schimba. Acum singura zbârcire este că poate că SUA vor deține Gaza în loc de Israel să dețină Gaza.
Dar ideea există de cel puțin 25 de ani. De fapt, se întoarce la un document numit Clean Break pe care Netanyahu și echipa sa politică americană l-au creat în 1996 pentru a pune capăt ideii soluției cu două state. Il poți găsi si online. Deci astea sunt proiecte. Acestea sunt evenimente pe termen lung.
Acestea nu sunt, nu-i așa Clinton? Este Bush? Este Obama? Acesta este modul plictisitor de a privi politica americană ca jocul de zi cu zi. Dar nu asta este politica americană.
Așadar, următoarea rundă de extindere a NATO a avut loc în 2004, cu alte șapte țări, cele trei state baltice, România, Bulgaria, Slovenia și Slovacia. În acest moment, Rusia era destul de supărată. Aceasta a fost o încălcare completă a ordinului de după război convenit cu reunificarea Germaniei. În esență, a fost o șmecherie fundamentală sau dezertare a SUA dintr-un aranjament de cooperare, asta a însemnat, pentru că ei cred în unipolaritate. Deci, după cum toată lumea își amintește, în 2007, Președintele Putin a spus: Opriți! Suficient. Suficient. Opriți acum!” (…)
Nyet înseamnă nyet despre expansiune. Știm asta de la Julian Assange. Pentru că credeți-mă, nici un cuvânt nu este spus poporului american despre nimic sau vouă sau de niciunul dintre ziarele dumneavoastră în zilele noastre. Așa că avem de mulțumit lui Julian Assange, dar putem citi nota în detaliu. După cum știți, Viktor Ianukovici a fost ales în 2010 pe platforma neutralității.
Rusia nu avea deloc interese teritoriale sau planuri în Ucraina. Știu. Am fost acolo în acești ani. Ceea ce negocia Rusia era un închiriere de 25 de ani până în 2042 pentru baza navală din Sevastopol. Asta este.
Nu pentru Crimeea. Nu pentru Donbas. Nimic de genul ăsta. Această idee că Putin reconstruiește imperiul rus, aceasta este propagandă copilărească. Scuzați-mă.
Dacă cineva știe istoria de zi cu zi și de la an la an, aceasta este o chestiune copilărească. Lucrurile pentru copii par să funcționeze mai bine decât lucrurile pentru adulți. Deci, nici un design. Statele Unite au decis că acest om trebuie răsturnat. Se numește operațiune de schimbare a regimului.
Au fost aproximativ o sută ca ei în Statele Unite, multe în țările voastre și multe în întreaga lume. Asta face CIA pentru a trăi. Vă rog să știți! Este un tip foarte neobișnuit de politică externă.
Dar în America, dacă nu-ți place cealaltă parte, nu negociezi cu ei, încerci să-i răstorni, de preferință, pe ascuns. Dacă nu funcționează pe ascuns, o faci pe față. Întotdeauna spui că nu este vina noastră. Ei sunt agresorul. Ei sunt de cealaltă parte.
Ei sunt Hitler. Asta apare la fiecare doi sau trei ani. Fie că este vorba de Saddam Hussein, fie că este vorba de Assad, fie că este vorba de Putin, asta este foarte convenabil. Aceasta este singura explicație de politică externă pe care o dă poporul american oriunde. Ei bine, ne confruntăm cu Munchen 1938.
Nu pot vorbi cu cealaltă parte. Sunt dușmani răi și implacabil. Acesta este singurul model de politică externă pe care îl auzim vreodată din mass-media. Și mass-media o repetă în întregime pentru că este complet subordonată de guvernul SUA.
Revoluția de la Maidan și consecințele ei
Acum, în 2014, SUA au lucrat activ pentru a răsturna Ianukovici. Toată lumea știe apelul telefonic interceptat de colegul meu de la Universitatea Columbia, Victoria Nuland, și de ambasadorul SUA, Peter Pyatt. Nu primești dovezi mai bune. Rușii i-au interceptat apelul și l-au pus pe internet. Ascultă-l.
Este fascinant. Îi cunosc pe toți acești oameni. Apropo, făcând asta, toți au fost promovați în administrația Biden. Asta e treaba. Acum, când a avut loc Maidanul, am fost sunat imediat.
Oh, domnule profesor Sachs, noul prim-ministru ucrainean ar dori să vă vadă să vorbiți despre criza economică. Pentru că sunt destul de bun la asta. Și așa am zburat la Kiev și am fost plimbat în jurul Maidanului. Și mi s-a spus că SUA a plătit banii pentru toți oamenii din jurul Maidanului. Revoluție spontană a demnității.
Doamnelor și domnilor, vă rog, de unde vin toate aceste instituții media? De unde vine toată această organizație? De unde vin toate aceste autobuze? De unde vin toți acești oameni chemați? Glumești?
Acesta este un efort organizat. Și nu este un secret, cu excepția cetățenilor Europei și Statelor Unite. Toți ceilalți îl înțeleg destul de clar. Apoi a venit Minsk, și mai ales Minsk II, care, de altfel, a fost modelat după autonomia Tirolului de Sud. Iar belgienii s-ar fi putut lega foarte bine de Minsk II.
Acesta a spus că ar trebui să existe autonomie pentru regiunile de limbă rusă din estul Ucrainei. A fost susținut în unanimitate de Consiliul de Securitate al ONU. Statele Unite și Ucraina au decis că nu va fi pusă în aplicare. Germania și Franța, care erau garanții procesului din Normandia, au lăsat-o să plece. Și a fost absolut o altă acțiune unipolară americană directă, Europa, ca de obicei, jucând un rol subsidiar complet inutil, deși era un garant al acordului.
Trump a câștigat, ridică armamentul. Au fost multe mii de morți în bombardamentele efectuate de Ucraina în Donbas. Nu a existat un acord Minsk II. Și apoi Biden a intrat în funcție. Și, din nou, îi cunosc pe toți acești oameni.
Am fost membru al Partidului Democrat. Acum am jurat cu strictețe că nu sunt membru al niciunui partid, deoarece ambele sunt oricum la fel. (…) Așadar, la sfârșitul anului 1991, Putin a pus pe masă un ultim efort în două proiecte de acord de securitate, unul cu Europa și unul cu Statele Unite. SUA au pus pe masă 15 decembrie 2021.
Am avut o convorbire de o oră cu Jake Sullivan la Casa Albă, implorindu-l, practic pe Jake, să evite războiul. I-am spus: Poți evita războiul. Tot ce trebuie să faci este să spui că NATO nu se va extinde în Ucraina. Și mi-a spus, o, NATO nu se va extinde în Ucraina. Nu vă faceți griji!
Am spus, Jake, spune-o public. Nu. Nu. Nu. Nu putem spune public. Am spus, Jake, vei avea un război pentru ceva care nici măcar nu se va întâmpla? El a spus, nu-ți face griji, Jeff. Nu va fi război. Aceștia nu sunt oameni foarte strălucitori. Vă spun că, dacă vă pot oferi părerea mea sinceră, nu sunt oameni foarte înțelepți.
Și m-am ocupat de ei mai bine de 40 de ani. Ei vorbesc singuri. Ei nu vorbesc cu nimeni altcineva. Ei joacă teoria jocurilor. În teoria jocurilor necooperative, nu vorbești cu cealaltă parte.
Tu doar iți faci strategia. Aceasta este esența teoriei jocurilor. Nu este teoria negocierii. Nu este o teorie a păcii. Este o teorie unilaterală, necooperativă, dacă cunoașteți teoria formală a jocurilor.
Asta joacă ei. A început la RAND Corporation. Asta mai joacă ei. În 2019, există o lucrare de la RAND. Cum extindem Rusia?
Știți că au scris o lucrare pe care a urmat-o Biden? Cum enervăm Rusia? Aceasta este literalmente strategia. Cum enervăm Rusia? Încercăm să o provocăm, să o facem să se despartă, poate să avem o schimbare de regim, poate să avem tulburări, poate să avem o criză economică.(…)
NATO își rezervă dreptul de a merge unde dorește fără ca vreun vecin să aibă vreun cuvânt de spus. Ei bine, le spun mexicanilor și canadienilor, nu încercați. Știi, Trump poate dori să preia Canada. Deci Canada i-ar putea spune Chinei, de ce nu construiești o bază militară în Ontario? Nu l-as sfătui.
Și Statele Unite nu ar spune, ei bine, este o ușă deschisă. Asta e treaba lor. Adică, pot face ce vor. Asta nu este treaba noastră. Dar adulții din Europa repetă acest lucru.
În Europa, în comisia dumneavoastră, sunteți un înalt reprezentant. Acestea sunt lucruri prostii. Aceasta nu este nici măcar baby geopolitics. Acest lucru este doar a nu gândi deloc. Așa că a început războiul.
Războiul din Ucraina și controlul armelor nucleare
Care a fost intenția lui Putin în război? Vă pot spune care a fost intenția lui. Era pentru a-l forța pe Zelensky să negocieze neutralitatea. Și asta s-a întâmplat în șapte zile de la începutul invaziei. Ar trebui să înțelegeți acest lucru, nu propaganda care se scrie despre asta.
Oh, că au eșuat și el urma să preia Ucraina. Haideți, doamnelor și domnilor. Înțelege ceva de bază. Ideea a fost să păstrăm NATO. Și ce este NATO?
Sunt Statele Unite în afara graniței Rusiei. Nici mai mult, nici mai puțin. Ar trebui să adaug un punct foarte important. De ce sunt atât de interesați? În primul rând, pentru că, dacă China sau Rusia ar decide să aibă o bază militară pe Rio Grande sau la granița cu Canada, nu numai că Statele Unite s-ar speria, ci și am avea război în aproximativ zece minute.
Dar pentru că Statele Unite au abandonat unilateral Tratatul antirachete balistice în 2002 și au pus capăt cadrului de control al armelor nucleare făcând acest lucru. Și acest lucru este extrem de important de înțeles. Cadrul de control al armelor nucleare se bazează pe încercarea de a bloca o primă lovitură. Tratatul ABM a fost o componentă critică în acest sens. SUA au renunțat unilateral din Tratatul ABM în 2002.
A explodat o garnitură rusească. Deci tot ceea ce am descris este și în contextul distrugerii cadrului nuclear. Și începând din 2010, SUA au pus sisteme de rachete Aegis în Polonia și apoi în România. Și Rusiei nu-i place asta. Și una dintre problemele puse pe masă în decembrie și ianuarie, decembrie 2021, ianuarie 2022, a fost Statele Unite pretinde dreptul de a pune sisteme de rachete în Ucraina?
Și Blinken i-a spus lui Lavrov în ianuarie 2022, Statele Unite își rezervă dreptul de a pune sisteme de rachete oriunde vor. Acesta este aliatul tău presupus. Și acum să punem sistemele de rachete intermediare înapoi în Germania. Statele Unite au ieșit din tratatul INF în 2019. În acest moment, nu există un cadru privind armele nucleare.
Nici unul. Când Zelensky a spus în șapte zile, să negociem, cunosc detaliile în mod deosebit pentru că am vorbit cu toate părțile în detaliu. În câteva săptămâni, a fost schimbat un document pe care l-a aprobat președintele Putin, pe care l-a prezentat Lavrov, care era gestionat de mediatorii turci. Am zburat la Ankara pentru a asculta în detaliu ce făceau mediatorii. Ucraina a renunțat unilateral la un acord aproape.
Sfârșitul războiului din Ucraina
De ce? Pentru că Statele Unite le-au spus. Pentru că Marea Britanie a adăugat cireașă la tort, punându-l pe BoJo să meargă la începutul lunii aprilie în Ucraina și să explice. Și a făcut recent și dacă securitatea ta este în mâinile lui Boris Johnson, Dumnezeu să ne ajute pe toți. Keith Starmer se dovedește a fi și mai rău.
Este de neimaginat, dar este adevărat. Boris Johnson a explicat, și o puteți căuta pe site, că ceea ce este în joc aici este hegemonia occidentală. Nu Ucraina, hegemonie occidentală. Eu și Michael ne-am întâlnit la Vatican cu un grup în primăvara anului 2022, unde am scris un document în care explicam că nimic bun nu poate ieși din acest război pentru Ucraina. Negociați acum, deoarece orice lucru care necesită timp va însemna cantități masive de morți, risc de escaladare nucleară și pierderea probabilă a războiului.
Vreau să schimb un cuvânt din ceea ce am scris atunci. Nu era nimic în neregulă în acel document. Și de la acel document, de când SUA i-au îndepărtat pe negociatori de la masă, aproximativ un milion de ucraineni au murit sau au fost răniți grav. Iar senatorii americani care sunt la fel de urâți, cinici și corupți pe cât se poate de imaginat spun că aceasta este o cheltuială minunată a banilor noștri pentru că niciun american nu moare. Este purul război proxy.
Unul dintre senatorii noștri din apropierea mea, Blumenthal, spune asta cu voce tare. Mitt Romney spune asta cu voce tare. Sunt cei mai buni bani pe care îi poate cheltui America. Niciun american nu moare. Este ireal.
Acum, doar pentru a ne aduce până ieri, acest lucru a eșuat. Acest proiect a eșuat. Ideea proiectului a fost ca Rusia să-și încrucișeze mâna. Ideea de la început a fost că Rusia nu poate rezista, așa cum a explicat Zbigniew Brzezinski în 1997. Americanii au crezut că avem puterea.
Vom câștiga pentru că vom blufa. Ei nu vor lupta cu adevărat. Nu se vor mobiliza cu adevărat. Opțiunea nucleară de a-i elimina din SWIFT, asta îi va duce. Sancțiunile economice, asta îi va face.
HIMARS-urile, asta le va face. ATACMS-urile, F-16-urile. Sincer, am ascultat asta de 70 de ani. L-am ascultat ca semiînțelegător, aș spune, de aproximativ 56 de ani. Ei vorbesc prostii în fiecare zi.
Țara mea. Guvernul meu. Asta îmi este atât de familiar. Complet familiar. I-am implorat pe ucraineni. Și am avut un palmares cu ucrainenii. I-am sfătuit pe ucraineni că nu sunt complet anti-ucrainean, pro-ucrainean. Am spus, salvează-ți viețile. Salvează-ți suveranitatea. Salvează-ți teritoriul.
Fii neutru. Nu-i asculta pe americani. Le-am repetat celebrul adagiu al lui Henry Kissinger, că a fi un dușman al Statelor Unite este periculos, dar a fi prieten este fatal. Bine? Așa că permiteți-mi să repet asta pentru Europa.
A fi un dușman al Statelor Unite este periculos, dar a fi prieten este fatal. Așa că permiteți-mi acum să finalizez, câteva cuvinte despre Trump. Trump nu vrea mâna pierzătoare. Acesta este motivul pentru care este mai probabil decât nu acest război să se încheie, deoarece Trump și președintele Putin vor fi de acord să pună capăt războiului. Dacă Europa face toate marile ei bellici, nu contează.
Războiul se termină. Deci scoate-l din sistemul tău. Vă rugăm să spuneți colegilor dvs. S-a terminat. Și s-a terminat pentru că Trump nu vrea să aibă un învins.
Asta este. Nu este o moralitate grozavă pe care nu vrea să o poarte un învins. (…)Cea care va fi salvată de negocierile care au loc chiar acum este Ucraina. Al doilea este Europa.
Piața dvs. de valori este în creștere în ultimele zile din cauza veștilor oribile ale negocierilor. Știu că acest lucru a fost întâmpinat cu groază în aceste camere, dar aceasta este cea mai bună veste pe care ai putea-o primi. Acum i-am încurajat să nu mă asculte, dar am încercat să ajung la unii dintre liderii europeni. Majoritatea nu vor să audă nimic de la mine. Dar am spus, nu merge la Kiev.
Du-te la Moscova. Discută cu omologii tăi. Glumești? Tu ești Europa. Sunteți 450 de milioane de oameni.
Ai o economie de 20 de trilioane de dolari. Ar trebui să fii principalul partener comercial economic al Rusiei, legăturile sale naturale. Apropo, dacă cineva ar dori să discute despre modul în care SUA au aruncat în aer Nord Stream, aș fi bucuros să vorbesc despre asta. Deci administrația Trump este imperialistă la inimă. Este o mare putere care domină lumea.
Este că vom face ce ne dorim când vom putea. Vom fi mai buni decât un Biden senescent și ne vom reduce pierderile acolo unde trebuie. Există mai multe zone de război în lume, Orientul Mijlociu fiind un altul. Nu știm ce se va întâmpla cu asta. Din nou, dacă Europa ar avea o politică adecvată, ai putea opri acel război.
Voi explica cum. Dar războiul cu China este, de asemenea, o posibilitate. Așa că nu spun că suntem în noua epocă a păcii, dar acum suntem într-un fel de politică foarte diferit. Și Europa ar trebui să aibă o politică externă. Și nu doar o politică externă a rusofobiei, o politică externă care este o politică externă realistă care înțelege situația Rusiei, care înțelege situația Europei, care înțelege ce este America și ce reprezintă ea, care încearcă să evite invadarea Europei de Statele Unite pentru că nu este imposibil ca America să debarce doar trupe pe teritoriul danez.
Nu glumesc și nu cred că ei glumesc. Și Europa are nevoie de o politică externă, de una reală. Nu, da, ne vom târgui cu domnul Trump și ne vom întâlni la jumătatea drumului. Știi cum va fi? Sună-mă după aceea.
Vă rog să nu aveți oficiali americani ca șef al Europei. Aveți oficiali europeni. Vă rog să aveți o politică externă europeană. Veți trăi cu Rusia mult timp, așa că vă rugăm să negociați cu Rusia. Există probleme reale de securitate pe masă, dar bombasta și rusofobia nu vă servesc deloc securitatea.
Nu servește deloc securitatea Ucrainei. A contribuit la un milion de victime în Ucraina din această aventură idioată americană la care te-ai înscris și apoi ai devenit majoretele principale ale solves nothing. În Orientul Mijlociu, apropo, SUA i-au predat complet politica externă lui Netanyahu în urmă cu 30 de ani. Lobby-ul israelian domină politica americană. Doar să nu ai nicio îndoială.
Aș putea explica ore întregi cum funcționează. Este foarte periculos. Sper că Trump nu-și va distruge administrația și mai rău poporul palestinian din cauza lui Netanyahu pe care îl consider un criminal de război, acuzat în mod corespunzător de CPI. Și asta nu mai trebuie spus. Că va exista un stat al Palestinei la granițele din 4 iunie 1967, conform dreptului internațional, ca singura cale de pace.
Este singura modalitate prin care Europa poate avea pace la granițele voastre cu Orientul Mijlociu este soluția celor două state. Apropo, există un singur obstacol în calea acesteia și acesta este dreptul de veto al Statelor Unite și al Consiliului de Securitate al ONU. Deci, dacă vrei să ai o anumită influență, spune-le Statelor Unite, renunță la veto-ul. Sunteți împreună cu 180 de țări din lume. Singurii care se opun unui stat palestinian sunt Statele Unite, Israel, Micronezia, Nauru, Palau, Papua Noua Guinee, Mr. Malay și Paraguay.
Deci, acesta este un loc în care Europa ar putea avea o mare influență. Europa a tăcut despre JCPOA și Iran. Cel mai mare vis al lui Netanyahu în viață este războiul dintre Statele Unite și Iran. Nu s-a dat bătut și nu este imposibil ca și asta să vină. Și asta pentru că SUA în acest sens nu au o politică externă independentă.
Este condus de Israel. Este tragic. Apropo, este uimitor. Și s-ar putea termina. Trump poate spune că vrea politica externă înapoi.
Pot fi. Sper că este cazul. În cele din urmă, permiteți-mi să spun doar în ceea ce privește China, China nu este un inamic. China este doar o poveste de succes. De aceea este privită de Statele Unite ca un inamic, deoarece China este o economie mai mare decât Statele Unite.
Asta e tot. Foarte bine.
Sesiune de întrebări și răspunsuri
MICHAEL VON DER SCHULENBURG: Acum întrebări. Vă rugăm să nu faceți nicio declarație. Punem doar întrebări pentru că suntem prea mulți și nu avem atât de mult timp.
Deci, de unde să încep? Încep cu pe partea stângă. Am o preferință spre stânga. După cum știți, vii. Da. Dați-i drumul.
ÎNTREBARE A PUBLICULUI: Mulțumesc, Jeffrey Sachs. Din Republica Cehă, ne bucurăm că vă avem aici. Avem o problemă. Am fost cauzați de o vrăjitoare care a spus că UE este jefuită și UE este jefuită.
Deci nu va fi îmbunătățit până în 2029. Dar ce ar trebui să facem noi, central-europenii, între timp, mai ales dacă germanii nu vor vota suficient pentru Sarawakeng în continuare, ar trebui să creăm un fel de neutralitate pentru Europa Centrală? Sau ce ne-ați sugera să facem?
PROFESOR JEFFREY SACHS: Deci, în primul rând, toți nepoții mei sunt cehi, vreau să știți. Și Sonia este născută în Cehia și este cetățean ceh, așa că suntem foarte mândri.
Eu sunt soțul final în asta, dar sunt o aspirantă cehă. Europa trebuie să aibă o politică externă care să fie o politică externă europeană. Și trebuie să fie o politică externă realistă. Realistul nu este ura. Realistul încearcă de fapt să înțeleagă ambele părți și să negocieze.
Există două tipuri de realiști, un realist defensiv și un realist ofensiv. Dragul meu prieten, John Mearsheimer, care este realistul ofensiv, suntem prieteni foarte apropiați și îl iubesc. Dar eu cred mai mult decât el, vorbești cu cealaltă parte și găsești o modalitate de a face o înțelegere. Și, practic, Rusia nu va invada Europa. Acesta este punctul fundamental.
Poate ajunge până la râul Nipru. Nu va invada Europa. Dar există probleme reale. Principala problemă pentru Rusia a fost Statele Unite, deoarece Rusia, ca putere majoră și cea mai mare putere nucleară din lume, a fost profund preocupată de unipolaritatea SUA încă de la început. Acum că se pare că se poate termina, Europa trebuie să deschidă negocieri direct și cu Rusia, deoarece Statele Unite își vor pierde rapid interesul, iar tu vei trăi cu Rusia în următoarele mii de ani.
Bine? Deci ce vrei? Vrei să te asiguri că statele baltice sunt în siguranță. Cel mai bun lucru pentru statele baltice este să-și oprească rusofobia. Acesta este cel mai important lucru.
Estonia are aproximativ 25 la sută cetățeni ruși sau cetățeni vorbitori de rusă, etnici ruși. Letonia, la fel. Nu provoca vecinul. Asta e tot. Acest lucru nu este greu.
Chiar nu este greu. Și, din nou, vreau să-mi explic punctul de vedere. Am ajutat aceste țări, cele despre care vorbesc, încercând să le sfătuiesc că nu sunt dușmanul lor, nu sunt marioneta lui Putin, nu sunt apologetul lui Putin. Am lucrat în Estonia. Mi-au dat, nu, nu cred că este a doua cea mai înaltă onoare civilă pe care un președinte al Estoniei o poate acorda unui non-național, deoarece le-am conceput sistemul monetar în 1992.
Deci le dau sfaturi. Nu sta acolo, estonian, și spune, vrem să despărțim Rusia. Glumești? nu. Nu așa se poate supraviețui în această lume.
Supraviețuiești cu respect reciproc, de fapt. Supraviețuiești în negocieri. Supraviețuiești în discuție. Nu interziceți limba rusă. Nu este o idee bună când 25% din populația ta are prima limbă rusă.
Nu este corect. Chiar dacă nu era un gigant la graniță. Nu ar fi lucrul corect de făcut. L-ai avea ca limbă oficială. Ai avea o limbă de, în școala inferioră.
Nu ați antagoniza Biserica Ortodoxă Rusă. Deci, practic, trebuie să ne comportăm ca niște adulți. Și când spun în mod constant că se poartă ca niște copii, Sonia îmi spune mereu că este nedrept pentru copii. Pentru că asta e mai rău decât copiii. Avem o nepoată de șase ani și un nepot de trei ani, iar ei de fapt se împăcă cu prietenii lor.
Și nu le spunem, du-te. Doar ridiculizează-i mâine și în fiecare zi. Noi spunem du-te, îmbrățișează-le și du-te la joacă, și ei o fac. Acest lucru nu este greu. Apropo, ei bine, oricum, nu voi discuta ideea.
Multumesc. Deci alegeți un nou guvern. Nu, nu ar trebui să spun asta. Tot ce ar trebui să spun este schimbarea politicii de schimbare. Nu vreau să am un politic. Funcționează? Da.
ÎNTREBARE A PUBLICULUI: Bună. Numele meu este Keira. Sunt reporter la The Brussels Times. Mulțumesc pentru discursul fascinant, Jeffrey.
Am vrut doar să vă întreb despre declarațiile lui Trump despre dorința ca membrii NATO să-și mărească cheltuielile cu cinci procente, iar acum vedem multe țări care se luptă să demonstreze că vor face asta, inclusiv Belgia. Și având în vedere că Belgia este și sediul NATO, am vrut să vă întreb care ar fi răspunsul potrivit la acele declarații ale membrilor NATO. Mulțumesc.
PROFESOR JEFFREY SACHS: Nu vedem exact ochi în ochi în această întrebare. Așa că lasă-mă să-ți ofer propria mea părere.
PROFESOR JEFFREY SACHS: Prima mea recomandare, cu tot respectul pentru Bruxelles, este mutarea sediului NATO în altă parte. Vreau să spun serios pentru că una dintre cele mai rele părți ale politicii europene în acest moment este o confuzie completă între Europa și NATO. Acestea sunt complet diferite, dar au devenit exact la fel. Europa este mult mai bună decât NATO. În opinia mea, nici măcar nu mai este nevoie de NATO.
L-aș fi încheiat în 1991. Dar pentru că SUA l-au văzut ca pe un instrument de hegemonie, nu ca pe o apărare împotriva Rusiei, a continuat după aceea. Dar confuzia dintre NATO și Europa este mortală. Pentru că extinderea Europei însemna extinderea NATO. Perioadă.
Și acestea ar fi trebuit să fie lucruri complet diferite. Deci acesta este primul punct. Părerea mea, din nou, cu tot respectul pentru Michael, am avut doar o scurtă conversație despre asta, este că Europa ar trebui să aibă Europa, practic, ar trebui să aibă propria ei politică externă și propria ei securitate militară, propria sa autonomie strategică, așa-numita. Și ar trebui. Sunt pentru asta.
Aș dizolva NATO și poate că Trump o va face oricum. Poate că Trump va invada Groenlanda. Cine știe? Atunci vei afla cu adevărat ce înseamnă NATO. Deci, cred că Europa ar trebui să investească în securitatea sa.
Cinci la sută este ciudat, ridicol, absurd, complet absurd. Nimeni nu trebuie să cheltuiască așa ceva. Două până la trei la sută din PIB, probabil în circumstanțele actuale. Ceea ce aș face, apropo, ar fi să cumpăr producție europeană. Pentru că, de fapt, în mod ciudat, ciudat, din păcate, în această lume, și este un adevărat truism, dar este regretabil, așa că nu îl susțin, o mulțime de inovații tehnologice derivă din sectorul militar, deoarece guvernele investesc în sectorul militar.
Deci Trump este un vânzător de arme. Înțelegi asta. El vinde arme americane. El vinde tehnologie americană. Vance ți-a spus acum câteva zile, nici măcar să nu te gândești să ai propria ta tehnologie AI.
Așa că vă rugăm să înțelegeți că această creștere a cheltuielilor este pentru Statele Unite, nu pentru dvs. Și în acest sens, sunt complet împotriva acestei abordări. Dar nu aș fi împotriva unei abordări ca Europa să cheltuiască două până la trei la sută din PIB pentru o structură europeană unificată de securitate și să investească în Europa și în tehnologia europeană, fără ca Statele Unite să dicteze utilizarea tehnologiei europene. Este atât de interesant. Țările de Jos sunt cele care produc singurele mașini de semiconductori avansati, litografie ultravioletă extremă.
Este ASML. Dar America determină fiecare politică a ASML. Țările de Jos nu au nici măcar o notă de subsol. Nu aș face asta dacă aș fi în locul tău, aș preda toată securitatea Statelor Unite. nu aș face-o.
Aș avea propriul cadru de securitate, astfel încât să puteți avea și propriul cadru de politică externă. Europa reprezintă o mulțime de lucruri pe care Statele Unite nu le suportă. Europa reprezintă acțiunea climatică. Apropo, pe bună dreptate pentru că președintele nostru este complet nebun de asta. Și Europa reprezintă decență, social-democrație, ca etos.
Nu vorbesc despre o petrecere. Vorbesc despre un etos al modului în care apare egalitatea în viață. Europa reprezintă multilateralismul. Europa reprezintă Carta ONU. SUA nu reprezintă niciunul dintre aceste lucruri.
Știți că secretarul nostru de stat Marco Rubio și-a anulat călătoria în Africa de Sud pentru că pe ordinea de zi era egalitatea și sustenabilitatea. Și a spus, nu intru în asta. Aceasta este o reflectare sinceră a libertarianismului anglo-saxon profund. Egalitarismul nu este un cuvânt din lexicul american. Dezvoltare durabilă?
Deloc. Probabil știți, apropo, că dintre cele 193 de state membre ONU, 191 au avut planuri ODD prezentate ca revizuiri naționale voluntare. 191. Doi nu au. Haiti și Statele Unite ale Americii.
Administrației Biden nici măcar nu i s-a permis să spună obiective de dezvoltare durabilă. Trezoreria a avut o politică de a nu spune obiective de dezvoltare durabilă. Bine. Am menționat toate acestea pentru că ai nevoie de propria ta politică externă. Emit un raport câte două rapoarte în fiecare an.
Unul, Raportul Fericirii Mondiale. Și 18 din primele 20 de țări, dacă îmi amintesc bine, sunt europene. Aceasta este cea mai înaltă calitate a vieții din întreaga lume. Așa că aveți nevoie de propria politică pentru a proteja această calitate a vieții. Statele Unite ale Americii sunt foarte jos.
Iar celălalt raport, unde este colegul meu Guillaume, este undeva în cameră. Iată-l acolo. Guillaume La Fortunes este autorul principal al raportului nostru anual de dezvoltare durabilă. Și aproape toate primele 20 de țări sunt țări europene pentru că tu crezi în aceste lucruri. Și de aceea ești cel mai fericit, cu excepția geopoliticii, dar în calitatea vieții.
Deci ai nevoie de propria ta politică externă, dar nu o vei avea decât dacă ai propria ta securitate. Pur și simplu nu vei. Și așa și apropo, 27 de țări nu pot avea fiecare propria politică externă. Aceasta este o problemă. Ai nevoie de o politică externă europeană și de o structură europeană de securitate.
Și apropo, deși Michael mă asigură că a murit, eu eram cel mai mare fan al OSCE și credeam că OSCE este cadrul adecvat pentru securitatea europeană. Chiar ar putea funcționa. Mulțumesc foarte mult. Da. Bine.
ÎNTREBARE A PUBLICULUI: Ei bine, mulțumesc, domnule profesor. Sunt din Slovacia, iar prim-ministrul meu Robert Fico aproape a fost împușcat pentru că părerile pe care le-ați avut, la fel și cu el. Da. Suntem, ca Slovacia, un guvern slovac din puținele țări din Uniunea Europeană, vorbim cu ruși. Acum două luni, vorbeam cu domnul Medvedev.
În două săptămâni, voi discuta, la Duma, cu domnul Slutsky, care este președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Rusiei la Moscova. Poate întrebarea mea este, care ai fi mesajul tău pentru ruși în acest moment? Pentru că, după cum am auzit, sunt pe valul victorios. Nu au niciun motiv să nu cucerească Donbasul, deoarece acesta este scopul lor de război. Și ce le poate oferi Trump, pentru a opri imediat războiul?
Care ar fi el, care ar fi mesajul, pentru rușii din partea ta? Mulțumesc foarte mult.
PROFESOR JEFFREY SACHS: Multă importanță lucrurile sunt acum oferite și pe masă. Și cred că războiul se va termina repede din această cauză. Și aceasta va fi cel puțin o binecuvântare într-o perioadă foarte, foarte dificilă.
Care va fi exact așezarea, cred, acum este doar o chestiune de chestiuni teritoriale. Și asta este dacă este vorba despre cele patru regiuni complete, inclusiv toate Hersonul și Zaporizhzhia sau dacă se află pe linia de contact și cum vor fi negociate toate acestea. Nu sunt în sala negocierilor, așa că nu pot spune mai multe. Dar baza va fi că vor fi concesii teritoriale, vor exista neutralitate, vor exista garanții de securitate pentru Ucraina pentru toate părțile, va exista, cel puțin cu SUA, încetarea sancțiunilor economice.
Dar ceea ce contează, desigur, este Europa și Rusia. Cred că există și poate că va exista o restabilire a negocierilor privind armele nucleare, ceea ce ar fi extraordinar de pozitiv. Cred că există probleme extrem de importante pentru ca Europa să negocieze direct cu Rusia. Și așa aș îndemna președintele Costa și conducerea Europei să deschidă discuții directe cu președintele Putin, deoarece securitatea europeană este pe masă. Îi cunosc destul de bine pe liderii ruși, pe mulți dintre ei.
Sunt buni negociatori și ar trebui să negociezi cu ei și ar trebui să negociezi bine cu ei. Le-as pune cateva intrebari. I-aș întreba, care sunt garanțiile de securitate care pot funcționa pentru ca acest război să se termine definitiv? Care sunt garanțiile de securitate pentru statele baltice? Ce ar trebui făcut?
O parte a procesului de negociere este de fapt să întrebi cealaltă parte despre preocupările tale, nu doar să știe ceea ce știu ei, deoarece crezi că este prea adevărat, ci să întrebăm, de fapt, avem o problemă reală. Avem o adevărată îngrijorare. Care sunt garantiile? Ei bine, vreau și eu să știu răspunsurile. Apropo, îl cunosc pe domnul Lavrov, ministrul Lavrov, de 30 de ani.
Îl consider un ministru strălucit de externe. Vorbeste cu el. Negociaza cu el. Obțineți idei. Pune ideile pe masă.
Pune ideile contrare pe masă. Nu cred că toate acestea pot fi rezolvate, prin rațiune pură, pentru că, de la sine. Rezolvi războaiele negociind și înțelegând care sunt problemele reale. Și nu numești mincinos pe cealaltă parte atunci când își exprimă problemele. Descoperiți care sunt implicațiile pentru beneficiul reciproc al păcii.
Deci, cel mai important lucru este oprirea țipetelor, oprirea bellicilor și discutarea cu omologii ruși. Și nu implorați să fiți la masa cu Statele Unite. Nu trebuie să fii în camera cu Statele Unite. Tu ești Europa. Ar trebui să fii în camera cu Europa și Rusia.
Dacă Statele Unite vor să se alăture, este în regulă. Dar să cerșesc, nu. Și apropo, Europa nu are nevoie să aibă Ucraina în cameră când Europa vorbește cu Rusia. Ai o mulțime de probleme. Probleme directe.
Nu predați nimănui politica voastră externă, nici Statelor Unite, nici Ucrainei, nici Israelului. Păstrați o politică externă europeană. Aceasta este ideea de bază.
ÎNTREBARE A PUBLICULUI: Hans Neuhoff de la grupul politic suveraniști din acest parlament, Alternativa pentru Germania ca partid politic. În primul rând, permiteți-mi să vă mulțumesc, domnule Sachs, pentru că sunteți aici și ne-ați împărtășit ideile dumneavoastră. Și fiți siguri că multe dintre ideile dumneavoastră și ale colegul dumneavoastră, John Mersheimer, au fost bine primite de grupurile politice de aici și au fost integrate în agenda noastră. Împărtășesc pe scară largă părerile tale. Cu toate acestea, există o întrebare cu privire la relatarea istorică pe care ați dat-o, unde aș dori să merg în detaliu. Aceasta se referă la începutul expansiunii NATO.
Ați raportat de pe site ce a auzit Gorbaciov că sunt multe citate din Genscher, de exemplu, că NATO nu se va deplasa cu un centimetru spre est. Acum, tratatul doi plus patru a fost semnat în septembrie 1990, dreapta, la Moscova. Deci, în acel moment, Pactul de la Varșovia încă exista. Și țări precum Polonia, Ungaria și Cehia nu au făcut parte din negocierile pentru tratatele doi și patru. Deci, Pactul de la Varșovia sa dizolvat efectiv în iulie 1991, iar Uniunea Sovietică s-a dizolvat în decembrie 1991.
Deci nimeni care a fost prezent la negocieri nu a putut vorbi în numele Poloniei, în numele Ungariei, în numele Slovaciei, că nu va încerca să devină membru al NATO odată ce situația generală s-a schimbat. Deci contraargumentul, pe care trebuie să-l contracarăm, este că tocmai din voința acestor țări, a Poloniei, a Ungariei, a Slovaciei, au vrut să intre în NATO din cauza istoriei pe care au avut-o cu Uniunea Sovietică. Și, desigur, Rusia era încă percepută într-un fel ca un adept al Uniunii Sovietice. Deci, cum contracarați acest argument?
PROFESOR JEFFREY SACHS: Nu am nicio îndoială de ce Ungaria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia au dorit să se alăture NATO.
Întrebarea este ce fac SUA pentru a face pace? Pentru că NATO nu este o alegere a Ungariei, Poloniei, Republicii Cehe sau Slovaciei. NATO este o alianță militară condusă de SUA. Și întrebarea este cum vom stabili pacea într-un mod de încredere? Dacă aș fi luat acele decizii atunci, aș fi pus capăt NATO cu totul 1991.
Când acele țări au solicitat NATO, le-aș fi explicat ce a spus secretarul nostru pentru apărare William Perry, ce a spus omul nostru de stat principal George Kennan, ce a spus ambasadorul nostru final în Uniunea Sovietică, Jack Matlock. Ei au spus, ei bine, vă înțelegem sentimentele, dar nu este o idee bună, deoarece ar putea provoca un nou război rece cu Rusia. Așa aș fi răspuns. Când acele țări s-au alăturat, în primul val, nu cred că a fost atât de important, de fapt, cu excepția faptului că a făcut parte dintr-un proiect mai mare. Și proiectul a fost definit deja în 1994.
Există o carte foarte bună a lui Jonathan Haslam de la Harvard University Press numită Hubris, care oferă o documentare istorică detaliată a ceea ce sa întâmplat pas cu pas. Și, chiar merită citit. Așadar, acesta este acum, dar ideea pe care aș spune cu adevărat este că Ucraina și Georgia erau prea departe. Acest lucru este chiar împotriva Rusiei. Asta în contextul destabilizarii complete a cadrului nuclear.
Acest lucru se întâmplă în contextul instalării de către SUA a sistemelor de rachete la granițele Rusiei. Dacă îl asculți pe președintele Putin de-a lungul anilor, probabil că principalul lucru, dacă asculți cu atenție, de care îl îngrijorează sunt rachetele aflate la șapte minute de Moscova, este o lovitură de decapitare. Și asta este foarte real. SUA nu numai că s-ar fi speriat, dar s-au speriat atunci când acest lucru s-a întâmplat în emisfera vestică. Deci este criza rachetelor cubaneze în sens invers.
Și, din fericire, Nikita Hrușciov nu s-a ridicat și a spus, politica ușii deschise a Pactului de la Varșovia. Putem merge oriunde vrem. Cuba ne-a întrebat. Nu este treaba Americii. Ce a spus Hrușciov este război, Doamne.
Nu vrem război. Încheiem această criză. Ne tragem amândoi înapoi. Asta au decis Hrușciov și Kennedy în cele din urmă. Deci aceasta este adevărata consecință.
Rusia chiar a înghițit cu multă durere țările baltice, România, Bulgaria, Slovacia și Slovenia. Este Ucraina și Georgia. Și din cauza geografiei. Din cauza lordului Palmerston. Este din cauza primului război al Crimeei.
Din cauza sistemelor de rachete, aceasta este esența motivului pentru care a existat acest război.
ÎNTREBARE A PUBLICULUI: Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor Sachs, pentru că ați venit. Ați menționat că Uniunea Europeană trebuie să își formuleze propria politică externă. În trecut, Alianța Franco Germană a fost un motor important pentru aceste politici. Acum, cu războiul din Ucraina, probabil, asta primește un crack.
Credeți că în viitor, când Uniunea Europeană își va formula noua politică externă, vor fi din nou pe primul loc? Sau ar trebui să fie alte țări sau alte blocuri care încearcă să facă această schimbare?
PROFESOR JEFFREY SACHS: Oh, e greu. Este greu pentru că, desigur, nu ai încă o constituție pentru Europa, care stă la baza unei politici externe europene. Și nu poate fi în unanimitate.
Trebuie să existe o structură în care Europa să poată vorbi ca Europa, chiar și cu o oarecare disidență, dar cu politica europeană. Nu vreau să simplific prea mult cum să ajungi acolo exact, dar chiar și cu structurile pe care le ai, ai putea să faci mult mai bine negociind direct. Prima regulă este că diplomații tăi ar trebui să fie diplomați, nu secretari de război. Sincer, asta s-ar duce, cel puțin, la jumătatea drumului unde vrei să ajungi. Un diplomat este un talent foarte special.
Un diplomat este instruit să stea împreună cu cealaltă parte și să asculte, să dea mâna, să zâmbească și să fie plăcut. este foarte greu. Este o abilitate. Este antrenament. Este o profesie.
Nu este un joc. Ai nevoie de asemenea diplomație. Îmi pare rău. Nu auzim așa ceva. Voi face doar câteva reclamații.
În primul rând, Europa nu este NATO, așa cum am spus. Am crezut că Stoltenberg este cel mai rău, dar m-am înșelat. Doar că continuă să se înrăutățească. Ar putea cineva din NATO să nu mai vorbească, pentru numele lui Dumnezeu, despre mai mult război? Și ar putea NATO să nu mai vorbească pentru Europa Și Europa să nu mai creadă că este NATO?
Acesta este primul punct absolut. În al doilea rând, îmi pare rău, dar vicepreședinții voștri înalți reprezentanți trebuie să devină diplomați. Diplomația înseamnă a merge la Moscova, a-ți invita omologul rus aici, a discuta despre asta nu se întâmplă până acum. Deci asta este cu adevărat punctul meu de vedere. Acum cred că Europa ar trebui să devină mai integrată și mai unificată în anii următori.
Cred cu tărie în subsidiaritate. Deci am discutat, nu cred că politica locuințelor este cu adevărat principala problemă a Europei. Cred că acest lucru poate fi gestionat la nivel local, sau la nivel național. Nu o văd ca pe o problemă europeană. Dar nu văd politica externă ca fiind o problemă a 27 de țări.
Văd că este o problemă europeană. Și văd că securitatea este la nivel european. Deci cred că lucrurile trebuie reajustate. Dar mi-ar plăcea să văd mai multă Europă pentru probleme cu adevărat europene și poate mai puțină Europă pentru lucruri care sunt în mod corespunzător subsidiare Europei la nivel național și local. Și sper că o astfel de evoluție poate avea loc.
Știi, când lumea vorbește despre marile puteri chiar acum, ei vorbesc despre SUA, Rusia, China. Eu includ India. Și chiar vreau să includ Europa. Și chiar vreau să includ Africa ca Uniune Africană și vreau să se întâmple asta. Dar veți observa pe listă, Europa nu apare acum și asta pentru că nu există o politică externă europeană.
ÎNTREBARE A PUBLICULUI: Vă mulțumesc foarte mult și vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor, pentru acest discurs foarte curajos, pentru discursul foarte clar pe care l-ați făcut. Sunt europarlamentar din Luxemburg. Întrebarea mea este următoarea. Care sunt consecințele pe termen lung ale acestui război pierdut? Am pierdut războiul.
Acum avem un viitor incert pentru NATO. De asemenea, avem în mod clar, și v-ați referit la aceasta, marginalizarea Europei. Avem, o întărire a țărilor BRICS, care pot fi rivale în multe privințe. Deci va exista un viitor pentru un Occident colectiv în următorii 20 sau 30 de ani? Mulțumesc foarte mult.
PROFESOR JEFFREY SACHS: Nu cred că există un Occident colectiv. Cred că există Statele Unite și Europa care sunt, în unele zone, în interese paralele și în multe domenii, nu în interese paralele. Îmi doresc ca Europa să conducă dezvoltarea durabilă, transformarea climatică, decența globală. Cred că dacă lumea ar arăta mai mult cu Europa, ar fi o lume mai fericită, mai pașnică și mai sigură. Și longevitate lungă și mâncare mai bună, apropo.
Dar, doar spunând, în orice caz, Europa are o vocație destul de diferită de tradiția americană și, sincer, de tradiția anglo-saxonă pentru că au trecut 200 de ani de hegemonie anglo-saxonă sau de hegemonie aspirațională. Britanicii încă cred că au condus lumea. Este uimitor ce înseamnă nostalgia. Ei nici măcar nu se opresc. Este aproape ca o scenetă Monty Python, de fapt.
Dar în orice caz, unde eram? Mă gândesc la Monty Python când noaptea i se taie toate membrele și spune: Totul e în regulă. sunt victorios. Aceasta este Marea Britanie, din păcate. Și așa este, este cu adevărat groaznic.
Deci, nu, nu cred în Occidentul colectiv. Nu cred în sudul global. Nu cred în toate aceste geografii nici măcar nu au sens pentru că, de fapt, mă uit foarte mult la hărți și sudul global este în mare parte în nord, iar vestul nu este nici măcar vest. Și deci nici nu înțeleg despre ce este vorba. Cred că am putea fi într-o adevărată epocă a abundenței dacă ne-am îndrepta capul.
Ne aflăm în cel mai mare progres tehnologic din istoria omenirii. Este cu adevărat uimitor ce se poate face chiar acum. Știi, mă minunez de faptul că cineva care nu cunoaște chimie a câștigat Premiul Nobel pentru Pace pentru chimie pentru că se pricepe foarte bine la rețelele neuronale profunde, un geniu, Demis Hassabis. Ei și-au dat seama de plierea proteinelor pe care și-au petrecut întreaga viață generații de biochimiști. Și acum DeepMind și-a dat seama cum să o facă prin miile de proteine.
Avem prieteni care și-au petrecut întreaga viață cu o singură proteină, prieteni geniali. Și acum ce putem face. Deci, dacă de fapt și la fel și cu energia regenerabilă, după cum știe toată lumea, prețurile scad cu mai mult de două ordine de mărime, costurile. Am putea transforma planeta, am putea proteja sistemul climatic, am putea proteja biodiversitatea, ne-am putea asigura că fiecare copil primește o educație bună, am putea face atât de multe lucruri minunate chiar acum. Și de ce trebuie să facem asta?
Din punctul meu de vedere, avem nevoie de pace, cel mai important. Și punctul meu de bază este că nu există nicăieri motive profunde pentru conflict, deoarece fiecare conflict pe care îl studiez este doar o greșeală. Nu este că nu ne luptăm pentru Lebensraum. Acea idee care a venit de la Malthus și care a devenit o idee nazistă a fost întotdeauna o idee greșită. A fost o greșeală, o greșeală intelectuală fundamentală.
Apropo, o greșeală intelectuală, pentru că oamenii de știință de frunte au adoptat ideea că avem războaie rasiale. Am avut războaie naționale. Am avut războaie de supraviețuire pentru că nu avem suficient pe planetă. Ca economist, pot să vă spun, avem o mulțime pe planetă pentru dezvoltarea tuturor. o multime.
Nu suntem într-un conflict cu China. Nu suntem într-un conflict cu Rusia. Dacă ne liniștim, dacă întrebați de termen lung, termenul lung este foarte bun. Multumesc. Pe termen lung, dacă nu ne aruncăm în aer, este foarte bun.
Și așa ar trebui să urmărim, o viziune pozitivă comună în temeiul dreptului internațional. Datorită tehnologiei noastre, lucrurile funcționează acum la scară regională. Pe vremuri au fost sate, apoi au fost, au fost zone mici, apoi a fost unificarea țărilor. Acum este regional. Asta nu doar pentru că regiunile sunt minunate.
Se datorează faptului că realitatea tehnologică subiacentă spune că Europa ar trebui să fie o zonă integrată prin transport, pe calea ferată rapidă, prin digital etc. (…) Politica urmărește realitățile tehnologice într-o măsură foarte importantă. Suntem într-o lume a regiunilor acum. Deci Europa ar trebui să fie o Europă cu subsidiaritate. Nu pierdeți toate minunatele elemente naționale și locale minunate.
Dar Europa ar trebui să fie Europa. Deci partea bună este că vreau ca Europa să aibă diplomație, de exemplu, cu ASEAN. Petrec mult timp cu țările ASEAN. Dacă acordul ecologic al UE, idee minunată. Le-am spus în urmă cu mulți ani, bine, liderilor ASEAN, faceți un acord verde ASEAN.
Și apoi vorbește cu europenii pentru a avea această relație minunată, comerț, investiții, tehnologie. Deci, anul trecut, au anunțat un acord verde ASEAN. Ce a făcut Europa în privința asta? Nimic. S-a spus, scuze.
Suntem în războiul din Ucraina. Multumesc. Fără interes. Deci asta este punctul meu de vedere. Perspectivele sunt foarte pozitive dacă construim pacea.
MICHAEL VON DER SCHULENBURG: Pentru că trebuie să plecăm, primesc tot timpul mesaje să părăsesc camera. Scurt. Poți începe cu ceva foarte scurt?
ÎNTREBARE A PUBLICULUI: Da. Mulțumesc mult pentru prelegere.
Am vrut să întreb, crezi că unde din conflict este un fel de stil de finlandizare? Și, de asemenea, crezi că asta este felul în care ți-ar fi plăcut să vezi, de exemplu, procesul natural al Finlandei și al Suediei, așa cum ai vrea să vezi, de exemplu, în politica externă a Suediei și a Finlandei? Cum ar fi, în loc să devină membri ai NATO, așa ți-ai fi dorit să vezi aceste țări transferate de politica externă? Și credeți că aceste țări care se învecinează cu Rusia ar trebui să cedeze în fața credinței lor că, bine, nu putem provoca Rusia, așa cum trebuie să trăim?
PROFESOR JEFFREY SACHS: Foarte bine. Excelenta intrebare.
Și permiteți-mi să raportez doar o parte despre Finlandizare. Finlandizarea a atins Finlanda numărul unu în Raportul Fericirii Mondiale, an de an. Bogat, de succes, fericit și în siguranță. Asta e pre-NATO. Deci finlandizarea a fost un lucru minunat.
Numărul unu în lume. Când Suedia și Finlanda și Austria erau neutre, bravo. Inteligent. Când Ucraina era neutră, inteligentă. Dacă ai două superputeri, ține-le puțin depărtate.
Nu trebuie să fiți corect cu nasul unul lângă celălalt, mai ales dacă unul dintre ei, SUA, își împinge nasul în celălalt. Și astfel finlandizarea, în opinia mea, are o conotație foarte pozitivă. La fel și Austria. Austria, 1955, și-a semnat neutralitatea. Armata sovietică a plecat.
Și Austria este un loc minunat, de altfel. Absolut minunat. Și deci acesta este modul de bază pentru a evita conflictul. Dacă Statele Unite ar fi avut vreun sens, ar fi lăsat aceste țări ca spațiu neutru între armata SUA și Rusia, dar acolo au pierdut-o SUA.
MICHAEL VON DER SCHULENBURG: Mulțumesc foarte mult.
Vreau doar să închei cu un apel. Cred că amândoi suntem de acord că vom avea un război care se va încheia într-o lună sau două. Asta înseamnă că luptele se vor încheia. Nu înseamnă că vom avea pace în Europa. Pacea în Europa, care trebuie făcută de noi, de europeni, nu de un președinte din Statele Unite.
Trebuie să creăm această pace. Și aceasta este Europa, care include, desigur, Belarus, Rusia și toate aceste țări. Deci trebuie să facem ceva. Și suntem aici, în parlament. Avem ca parlamentari, reprezentăm oamenii. Suntem singura instituție legitimă, democratică și legitimă din Uniunea Europeană. Poate că ar fi trebuit să devenim cu toții puțin mai proactivi în încercarea de a avansa acest proces de pace peste liniile de partid. Cred că nu știu câte petreceri sunt cu adevărat aici, dar că putem vorbi unul cu celălalt fără să spunem, o, tu ești din acest partid, ești din acest partid. Cred că chiar trebuie să ne concentrăm. Dacă aici, nu am putea lua mai multă inițiativă din partea parlamentului față de comisie și să spunem, noi îi prezentăm pe oameni, nu pe tine.
Prezentăm oamenii. Și acești oameni din Europa, dintr-o bucată, și asta ar trebui să mergem. Așa că poate că acesta este începutul când vom face în fiecare lună, voi organiza împreună cu colegii mei de aici despre diferite subiecte, care erau în jur. Și sperăm că acesta îl vom lua în discuție. Este diferit de ceea ce avem în plen, unde practic nu avem o discuție, dar că avem o discuție și luăm și peste partid și invităm și oameni din alte partide politice.
Nu invităm pe nimeni. Să o discutăm. În cele din urmă, vrem ca toți să ne dorim aceeași piesă pentru generația următoare. Și am mulți copii, nepoți, și tu, și de asta avem nevoie. Bine.
sursă: activenews.ro
