A apărut un sondaj în spațiul public care vorbește despre încă un record negativ înregistrat de România. Este vorba despre tinerii care nici nu muncesc, nici nu urmează vreo școală, care însumează un procent îngrijorător.
„Astăzi am citit un sondaj îngrijorător, care spune în felul următor: România deține recordul în Uniunea Europeană în rândul tinerilor care nici nu muncesc și nici nu urmează vreun curs sau merg la vreo școală! Peste 19% nu sunt nici angajați, nici beneficiari de educație sau alt tip de pregătire, iar media lor în Uniunea Europeană a fost în 2024 de 11%. De ce se întâmplă asta în România? Ei bine, cauzele sunt multiple și interconectate. Vorbim de abandonul școlar ridicat, piața muncii este rigidă și slab pregătită (tinerii nu găsesc locuri de muncă potrivite nivelului lor), migrația masivă (tinerii care pleacă la muncă în străinătate), sărăcia și inegalitățile sociale, deficiențe în orientarea profesională, liceele și universitățile oferă adesea o formare teoretică, dar cu puțină legătură cu cererea reală a pieței, acces redus la programe de sprijin și așa mai departe”, au fost datele prezentate de Jessie Baneș.
Acestor procente îngrijorătoare li se adaugă și alte recorduri referitoare la alți parametri măsurați. De pildă, și în ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor, România deține recordul în Uniunea Europeană; în ianuarie-martie 2025 erau șomeri aproape un sfert (24,8%) dintre cei care au între 15 și 24 de ani.
Acest lucru în condițiile în care, la sfârșitul lui iunie, rata șomajului din România era 3,16% – aproape la jumătate față de media din Uniunea Europeană, de 5,9%.
Jurnalista Jessie Baneș a propus și o serie de măsuri pe care guvernanții (prea puțin interesați la momentul actual) ar putea să le implementeze:
„Ce politici ar trebui să implementeze guvernanții noștri? Ei bine, eu vin cu un pachet care ar trebui să combine educația, piața muncii și politicile sociale. Ar trebui să se pună accent pe combaterea abandonului școlar timpuriu, prin oferirea de burse sociale reale și consistente, programe after school și masă caldă, dar și transport gratuit pentru elevii din mediul rural. În ceea ce privește educația profesională, este clar nevoie de o reformă, prin măsuri ca: extinderea învățământului dual (școală+practică în firme) și parteneriate cu angajatori locali pentru stagii plătite. Ar trebui, de asemenea, să existe o serie de stimulente pentru angajatori, să existe subvenții pentru companiile care angajează tinerii care se află în această dificultate. Totodată, ar trebui să se organizeze mai multe centre de orientare și consiliere profesională în licee, universități, chiar în comunitățile rurale, pentru a conecta tinerii cu oportunitățile reale care există pe piață. Sunt importante și programele de incluziune pentru grupurile vulnerabile, precum și investițiile în infrastructura locală, dar mai putem discuta și despre programe de a doua șansă pentru tinerii care au abandonat școala, unde să existe cursuri flexibile, bineînțeles, și recunoașterea competențelor, dar și un sprijin financiar.
Toate aceste lucruri sunt deja cunoscute de guvernanții noștri, pentru că au fost implementate și la nivel de Uniune Europeană și funcționează. Vă dau exemplul Germaniei, dar și al Austriei, care se bazează mult pe sistemul dual de învățământ profesional. În Spania și în Italia se pune accent pe centre de orientare și subvenții pentru angajatori. Țările nordice, de exemplu, investesc în sprijin personalizat și programe sociale pentru tinerii vulnerabili. Toate aceste țări cu tradiție puternică în ucenicie, Germania, Austria, Danemarca, au cei mai puțini tineri care nu se află nici pe băncile școlii, dar nici în câmpul muncii (NEET)”
Așadar, o simplă privire aruncată înspre țările mai dezvoltate din Uniunea din care facem și noi parte ar putea să ne inspire și să ne motiveze să aplicăm și noi măsuri eficiente pentru a salva tinerii debusolați, dar atât de importanți pentru viitorul țării noastre.
