Autor: Guy Mettan
Aţi observat cum, după o lună de bombardamente mediatice, Venezuela a dispărut brusc din ziare şi a reapărut după o săptămână de calm? Niciun mister în asta. Pe 22 august, în conformitate cu Constituția, Curtea Supremă de Justiție a Venezuelei a validat rezultatele alegerilor și victoria lui Maduro și a fost nevoie de ignorarea acestei știri jenante.
Acum, bătaia se poate relua în linişte şi putem paria că vom continua să ne bucurăm de toate rezultatele bune ale opoziției, obținute la alegerile prezidenţiale, vom vedea că strada îl susţine în unanimitate pe candidatul său, Urrutia, că Maduro a falsificat sondajele, după ce a fost arătat că pierde cu 70%, şi el ar persista în refuzul de a publica rezultatele detaliate ale votului pentru a-și acoperi faptele.
Dacă ne adunăm să spunem adevărul şi să punem la îndoială frumoasa poveste a luptei eroice a opoziţiei democratice pure şi curajoase împotriva dictatorului corupt şi rău Maduro, realitatea pare mult mai nuanţată.
Se pare că avem de-a face astăzi cu acelaşi scenariu ca în 2021, când au încercat să ne vândă frumosul autoproclamat preşedinte Juan Guaido, un oportunist venit de nicăieri, dar imediat recunoscut de Washington, Londra și alte capitale occidentale, ca fiind președintele legitim al Venezuelei. După luni de proteste, încercarea sa de a prelua puterea nelegitimă eșuând, Guaido a ajuns abandonat de șefii săi și aruncat la gunoiul istoriei, Londra continuând să blocheze trecerea rezervelor de aur în Venezuela în numele democrației.
Dați-mi voie să clarific: nu este vorba de a-l apăra pe Maduro sau de a-l transforma într-un înger, ci este vorba despre a evidenția un narativ aplicat cu o remarcabilă fidelitate față de sistem împotriva ţărilor ostile dominaţiei occidentale, deraierea procesului electoral regulat pentru instalarea unui guvern complezent, modelat pe ceea ce s-a întâmplat la Belgrad la sfârşitul anilor 1990, în Ucraina, în februarie 2014, în Bolivia, în 2019, în Minsk în 2020 sau, într-un mod ușor diferit, în Peru, în 2022, cu încarcerarea președintelui ales democratic, Pedro Castillo.
Au fost fraudate alegerile din Venezuela? Miile de observatori străini prezenți la sondaj nu cred acest lucru. (Vezi Alan McLeod, Venezuela: În timp ce liderii SUA acuză frauda, observatorii americani consolidează rezultatele, Consortium News, 30 iulie 2024). Potrivit lui Natalie Benelli, un sociolog elveţian care a urmărit întregul proces, procedura electorală şi maşinile de vot au fost validate şi monitorizate de toate partidele, inclusiv de cele aflate în opoziţie, înainte, în timpul și după vot. Fiecare vot este înregistrat și controlat atât electronic, cât și pe hârtie, cele două rezultate fiind comparate. Niciun partid nu are acces la codurile care să permită manipularea alegerilor, fiecare dintre ele având o parte din codul inaccesibil celorlalți. De asemenea, se menţionează că demonstraţiile în sprijinul regimului au fost mai generoase decât cele ale opoziţiei, deşi mass-media noastră le-a ignorat cu bună ştiinţă.
Dar vă reamintesc, mai presus de toate, că, în ciuda defectelor evidente, regimul chavist a trebuit să se confrunte cu o distrugere fără precedent a economiei sale după ce, în 2015, Obama a proclamat Venezuela o “ameninţare la adresa securităţii naţionale a SUA”. 90% din veniturile Venezuelei au fost pierdute ca urmare a 930 de sancţiuni, de o amploare fără precedent, care au dus la scăderea exporturilor de petrol şi a monedei, colapsul programelor sociale, al educaţiei publice şi al accesului la hrană, scăderea capacității comunitare de a furniza piese de schimb pentru transport, infrastructură de electricitate şi fabrici. Cireașa de pe tort este că drepturile de vot ale Venezuelei la ONU au fost suspendate pentru că nu a reușit să-și plătească taxele în dolari.
Jurnaliştii de investigaţie din SUA au remarcat, de asemenea, că Edmundo Gonzalez Urrutia, candidatul oficial al opoziţiei, a avut sediul în Florida şi nu în Caracas şi că activităţile sale diplomatice, mai ales în timpul vizitei sale în El Salvador în anii 1980, au fost în mare parte puse în serviciul Statelor Unite și al dictaturii militare în timpul războiului civil, care le-a opus Frontului Farabundo Marti.
În mod similar, familiile bogate care sponsorizează opoziția sunt puternic suspectate de finanțarea grupărilor teroriste columbiene pentru a face ravagii în țară. Legăturile opoziției cu SUA sunt clare, după cum a arătat mass-media elvețiană, care a salutat faptul că Maria Corina Machado, candidatul său neoficial, a intrat la Casa Albă. Vă reamintesc că a fost declarată neeligibilă în 2015, pentru că, în ciuda capacității sale de parlamentar venezuelean, a acceptat să devină reprezentantul oficial al Panama la Organizația Statelor Americane și a cerut sancțiuni economice împotriva propriei sale țări! (Cf. Carlos Ron, despre tradiția democratică a Venezuelei – Revoluția Bolivariană, Peoples Dispatch, 16 august 2024).
În cele din urmă, este amuzant să menționăm că agenda privind opoziția în cadrul Plataforma unitaria democratica a fost scrisă în limba engleză. Deloc surprinzător, se pune accentul pe privatizarea completă a companiilor mari, în special a petrolului, vânzarea acestora către multinaționalele din SUA sub pretextul modernizării și adaptării la concurență.
În ciuda dificultăților și a problemelor economice care au condus milioane de oameni în exil, regimul a reuşit să readucă producţia agricolă la un nivel de autosuficienţă alimentară potrivită, care nu a fost atins în ultimele decenii, și să construiască milioane de case în beneficiul claselor mai puțin privilegiate, care este, probabil, motivul pentru care cei care au rămas sunt loiali chavismului.
Prin urmare, este clar că, după încercările de răsturnare și asasinare a lui Chavez în 2002, destabilizarea economică din 2015, o lovitură de stat legală în 2021 și abolirea rezultatelor electorale în 2024, șantajul “fie vă schimbați regimul, fie vă ținem flămânzi”, încă o dată, nu a funcționat așa cum era de așteptat.
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
