Laura Codruța Kovesi reintră în dezbaterea publică printr-un interviu în LIBERTATEA: ”România este teren fertil pentru mafiile chineză și italiană!”

Laura Codruța Kövesi, procurorul-șef al Parchetului European (EPPO), a criticat, într-un amplu interviu acordat pentru Libertatea, că fraudele cu TVA din România sunt raportate într-un procent extrem de mic, precizând totodată și că România a devenit un teren fertil pentru Camorra și mafiile chinezești.

Cuprins:

Ce infracțiuni investighează Parchetul European „Calypso”, ultima operațiune de amploare a Parchetului European Mașini lovite și fără airbaguri din America, vândute ca noi în Europa „România a devenit foarte atractivă pentru cei care comit fraudele cu TVA” „România e un teritoriu fertil pentru mafia italiană și mafia din China” Tentative de imixtiuni politice în activitatea Parchetului European O româncă a cerut Parchetului European să îl investigheze pe regele Charles, pentru că nu a luat-o de soție Nimeni nu știe valoarea pierderilor din taxe vamale per container în portul Constanța

Ce infracțiuni investighează Parchetul European

Laura Codruța Kövesi a fost confirmată ca procuror-șef european în octombrie 2019, iar mandatul său este unul de șapte ani. Fost procuror-șef al DNA în perioada 2013-2018,  înainte de această funcție a fost procuror general al României în perioada 2006-2012.

La data numirii, în 2006, Laura Codruța Kövesi a fost prima femeie și cel mai tânăr procuror general din istoria României. Ea este, de asemenea, după decembrie 1989, singurul procuror general care și-a dus mandatul până la capăt. În 2019 a fost aleasă de Facultatea de Drept a Universității Harvard pe lista celor 21 de personalități cu contribuții semnificative în domeniile drept și justiție.

În 2016, Laura Codruța Kövesi a fost decorată cu Legiunea de Onoare din partea Republicii Franceze pentru devotamentul în lupta împotriva corupției, pentru contribuția la construcția societății, dar și pentru „extraordinarul curaj” în această luptă.

În interviul exclusiv acordat pentru Libertatea, procurorul-șef european a vorbit deschis despre lipsa acută de implicare a autorităților române în frauda cu TVA, fraudă ce a atins proporții extrem de mari, dar și despre modul în care acționează mafiile din Italia și China în Europa și implicit în România.

Recomandări Luna de miere și capetele de guvernanți căzute. Ultimii trei premieri, confruntați cu demisii din primele săptămâni

Laura Codruța Kovesi. Foto: EPPO

Operațional din 2021 și având sediul la Luxemburg, Parchetul European (EPPO) este un parchet independent al Uniunii Europene. Scopul său este să protejeze bugetul Uniunii Europene și să îi trimită în judecată pe autorii infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale UE.

EPPO desfășoară investigații, efectuează acte de urmărire penală și exercită acțiunea publică în cadrul instanțelor competente ale statelor membre participante.

EPPO se ocupă de așa-numitele „infracțiuni PIF” enumerate în Directiva (UE) 2017/1371. Acestea includ: frauda transfrontalieră în materie de TVA care implică daune totale de cel puțin 10 milioane de euro; frauda în materie de cheltuieli și frauda vamală; corupția care prejudiciază sau riscă să prejudicieze interesele financiare ale UE; deturnarea de fonduri sau active ale UE de către un funcționar public; spălarea banilor; orice alte infracțiuni legate în mod indisolubil de una din categoriile anterioare.

Recomandări După ce a înfrânt UE în războiul comercial, Trump s-a blocat în fața Chinei. Iată câteva motive

Ca și sistem de funcționare, orice semnalare a unei posibile infracțiuni primită de Parchetul European este verificată și înregistrată în sistemul de gestionare a cazurilor, după care îi este atribuită unui procuror european delegat. Dacă se deschide o investigație, procurorul european delegat – cu sprijinul investigatorilor financiari și al analiștilor de caz ai EPPO și în colaborare cu poliția și cu autoritățile vamale și fiscale naționale – investighează cazul de la început până la sfârșit.

La 31 decembrie 2024, Parchetul European avea un total de 2.666 de investigații active, cu un prejudiciu estimat de 24,8 miliarde de euro. Mai mult de jumătate din prejudiciul estimat se referă la frauda transfrontalieră în materie de TVA.

„Calypso”, ultima operațiune de amploare a Parchetului European

Libertatea: Care a fost cel mai complex caz instrumentat de când conduceți Parchetul European?Laura Codruța Kövesi: Sunt foarte multe cazuri complexe pe care le investigăm, având în vedere competența pe care o avem. Deci e foarte greu să aleg unul sau două cazuri. Dar vă pot da un exemplu recent. Este vorba de investigația „Calypso”, un caz în care Parchetul European a dat o lovitură semnificativă rețelelor criminale care inundă piața Uniunii Europene cu bunuri importate fraudulos din China, eludând în același timp atât taxele vamale, cât și TVA.

Și în această schemă criminală au fost implicate mai multe grupuri organizate care făceau importuri masive de textile, de încălțăminte, biciclete, electrice și alte bunuri din China, cauzând un prejudiciu de peste 700 de milioane de euro.

Ce este interesant în cazul acesta, pe lângă faptul că ancheta se desfășoară în 14 țări europene și în China și avem peste 400 de companii implicate în acest dosar, este faptul că la percheziția pe care am efectuat-o, spre exemplu, în Grecia, la câțiva funcționari vamali, am găsit peste 5,2 milioane de euro cash.

Este cea mai mare sumă cash confiscată într-unul dintre dosarele pe care le-am avut. Aici aveam tot felul de firme înregistrate în Bulgaria, dar active în Grecia, cu numere de TVA grecești care facilitau reexportul fictiv al bunurilor către alte state membre. Este unul dintre exemple.

Un alt exemplu este cazul „Moby Dick”, din urmă cu câteva luni. Aici am avut un sindicat criminal care era responsabil pentru o schemă de fraudă cu TVA în valoare de peste 520 de milioane de euro. În acest caz s-au folosit metode mafiote și au ajutat și susținut organizația criminală Camorra, cu care existau legături strânse. Aici sunt investigate peste 195 de persoane și în acest dosar avem un ordin de blocare a fondurilor de peste 520 de milioane de euro, care este acum în curs de executare, ceea ce înseamnă că o să sechestrăm peste 520 de milioane de euro.

Dar atunci când vorbim despre fraudă cu TVA, majoritatea dosarelor sunt zeci de milioane de euro, chiar miliarde. Când Parchetul European a fost creat, a fost creat și sub ideea că Parchetul European va interfera cu crima organizată din când în când, pentru că nimeni n-a bănuit că valoarea daunelor, valoarea fraudei cu TVA și valoarea fraudei financiare sunt atât de mari. Numai frauda cu TVA creează prejudicii de peste 50 de miliarde de euro în fiecare an.

-De ce s-a ajuns la aceste prejudicii uriașe?-Pentru că până acum, nimeni nu avea idee despre amploarea acestui fenomen. Toată lumea credea că ține frauda cu TVA în frâu, că se fac progrese, dar nimeni nu și-a dat seama că frauda cu TVA este atât de mare. Ea a fost ani de zile nedetectată, neraportată.

Dar ceea ce este cel mai îngrijorător este că frauda cu TVA a ajuns la dimensiuni de industrie, este o industrie criminală. În ziua de azi, frauda cu TVA cred că este una dintre cele mai profitabile activități criminale în Europa. Nu este traficul de droguri, nu este traficul de persoane, ci este frauda cu TVA.

Tocmai din cauza acestui aspect, pentru că nu a existat un parchet transfrontalier, întotdeauna investigarea acestor tipuri de fraude a fost fragmentată între statele membre. Însă acum a venit Parchetul European, care are această viziune din elicopter, cum spunem noi, și vedem legăturile dintre toate grupurile organizate.

În spatele fraudelor cu TVA sunt câteva grupuri organizate foarte puternice și, din păcate, foarte violente, pentru că noi vedem violență în aproape toate dosarele noastre. Probabil dacă vă așteptați să discutăm de infracționalitatea gulerelor albe, cum este ea definită, de obicei se știa că este nonviolentă. Nu este adevărat. Aceste grupuri doresc să preia controlul pe diferite depozite, pe diferite companii.

Sunt amenințări cu moartea, sunt încercări de asasinat, vedem incendii ce se desfășoară chiar în centrele capitalelor, în unele state membre ale Uniunii Europene și toate acestea sunt războaie dintre bande. Noi vedem, din păcate, în dosarele privind frauda cu TVA și trafic de arme, vedem și finanțări de terorism, deci infractorii folosesc aceeași infrastructură pe care când vând bunuri comit infracțiunile de TVA, dar în același timp vând pudră pentru grenade, vând mitraliere, vând pistoale sau alte arme de foc.

Deci nu mai este ceva care nu este violent. Dacă în ziua de astăzi, un tânăr ar vrea să devină mafiot și s-ar duce la orice organizație mafiotă din Europa și ar zice: „Ce-aș putea să fac să am profituri mari, muncă puțină și riscuri cât mai mici?”, toată lumea ar zice fraudă cu TVA. Pentru că nu este așa de riscant. Resursele pe care le investești sunt minime.

Avem situații în care mafia clasică a început să investească în traficul cu TVA profitul pe care-l realizează din alte infracțiuni, cum este traficul de droguri, sigur, și din dorința de a spăla banii. Aici este un alt element, pentru că spălarea banilor care provine din frauda cu TVA este poate nu atât de complicată ca atunci când banii provin din traficul de droguri.

Acolo este foarte mult numerar, dar aici se pot face foarte multe artificii financiare. Avem situații în care vedem că se folosește inteligența artificială în scopul spălării banilor. Există anumite programe create special ca sumele de bani care sunt transferate să fie împărțite în sume de bani mai mici, în așa fel încât în sistemul bancar să nu apară acele sume de bani ce trebuie raportate.

Deci sunt tot felul de modalități pe care noi le vedem. Iar în ultimii 4 ani putem să spunem, fără să greșim, că ceea ce vedem că se întâmplă în domeniul fraudei cu TVA este o industrie a criminalității foarte profitabilă.

Mașini lovite și fără airbaguri din America, vândute ca noi în Europa

–De ce a fost subestimată atât de mulți ani așa-numita infracționalitate a gulerelor albe și implicit a fraudei cu TVA și era considerată a fi cumva la marginea infracționalității?-Din păcate, frauda cu TVA este tolerată și asta este intolerabil. Și aș da mai multe exemple aici. O dată, pentru că e tolerabil. Dacă ne uităm, în general, avem diverse poziții ale oamenilor care lucrează în finanțe și spun că anul acesta o să avem un deficit de TVA de 30% sau că avem un deficit de TVA de 20%.

Dar acest deficit de TVA mai mult de 90% din el se explică doar prin fraudă, deci ei conștientizează că această fraudă o să aibă loc. Cu toate acestea, mie mi-a fost greu să înțeleg de ce, spre exemplu, în anumite state membre nu erau polițiști specializați în acest domeniu, frauda cu TVA și frauda cu fonduri europene nu era considerată o prioritate. Fiecare avea senzația că în statul lui membru ține efectiv totul sub control. Un alt motiv este pentru că toate resursele și atenția se îndreptau, spre exemplu, spre traficul de droguri.

Dar este foarte ciudat să ai trafic de droguri sau trafic de arme fără să ai și fraudă financiară, pentru că cineva trebuie să-ți finanțeze aceste operațiuni și cineva trebuie să spele produsul infracțional. Și atunci, în țările în care avem, spre exemplu, industria traficului de droguri, vedem că traficul de droguri este foarte intens. Este foarte ciudat că investigațiile cu fraudă vamală, de exemplu, sunt aproape de zero. Or, eu mă întreb, și am spus acest lucru de multe ori, cocaina și heroina, nu ca din cer precum zăpada, ele trebuie să intre în țară, prin porturi, prin aeroporturi, în camion. Deci dacă toți și-ar face treaba, acest lucru nu ar fi posibil.

Un al doilea argument: faci, de exemplu, un import de o tonă de cocaină, este foarte riscant, îți asumi foarte multe riscuri, de obicei, aceste lucruri merg mână în mână și cu corupție în zonele portuare, mai ales. Este un risc foarte mare pe care ți-l asumi. Dar dacă tu înființezi mâine 50 de companii fictive și faci mai multe achiziții fictive de bunuri și treci toate aceste achiziții prin companiile fictive și în felul ăsta comiți fraudă cu TVA, tu ai în fiecare zi venituri ilicite și riscurile sunt foarte mici.

Faptul că frauda cu TVA, și frauda financiară, în general, e tolerată este pentru că oamenii nu realizează impactul asupra vieții lor. Când vorbim de fraudă cu TVA, întotdeauna ne gândim că TV este un venit la bugetul de stat. Deci reducând frauda cu TVA, automat ai mai mulți bani în bugetul de stat.

Dacă aș fi ministru de Finanțe, sigur că aș pune mai multe resurse la dispoziția celor care trebuie să lupte cu acest fenomen, pentru că în acest fel, banii ar fi mult mai mulți în buget. Dar nu este doar o chestiune economică ce ține de bani, este pericolul care e asupra cetățenilor. Și aici, oamenii nu prea văd impactul pe care-l au acest gen de infracțiuni asupra vieții lor.

Și vă dau un alt exemplu, un dosar investigat în Germania, o fraudă cu TVA. Mașini second-hand, mașini lovite, avariate din Statele Unite. Ele au fost importate în Lituania. În Lituania, în diferite garaje au fost reparate mașinile, după care au fost vândute în Germania, de unde, prin diverse companii, au fost vândute clienților obișnuiți care doresc să cumpere mașini. Dar aceste mașini au fost vândute ca mașini noi. Însă, ceea ce e foarte grav, aceste mașini nu aveau airbaguri, și iată un exemplu prin care frauda financiară îți poate afecta chiar și viața.

„România a devenit foarte atractivă pentru cei care comit fraudele cu TVA”

-România are cel mai mare deficit de încasare a TVA din UE, de 30,6%, conform ultimului raport al Comisiei Europene, valabil la nivelul anului 2022. Pentru comparație, media europeană este de 6%. Cât de mult afectează fraudele acest deficit uriaș de încasare a TVA în România? Ce soluții eficiente și concrete ar putea fi găsite?-Da, într-adevăr, România are cel mai mare deficit când este vorba de încasarea TVA. Este ceva ce am spus de mai multe ori. Peste 90% din asta se poate explica doar prin fraude. Din păcate, nivelul de detectare și de raportare a acestor infracțiuni, cel puțin către Parchetul European, este foarte scăzut. N-am o idee dacă raportările către celelalte parchete, în general, sunt mai numeroase și se raportează din nou, sistematic acest tip de infracțiuni sau dacă ele sunt descoperite.

Să vă dau un exemplu din raportul anual de anul trecut. Noi am avut anul trecut 12 dosare care aveau ca obiect fraudă în materie de TVA. Din aproape 400 de dosare câte am investigat în România, doar 12 dosare erau cu TVA. Cred că sunt trei sau patru dosare ce au venit ca urmare a unor rapoarte pe care noi le-am primit de la ANAF.

Restul de dosare au fost deschise pe baza informațiilor pe care noi le-am obținut din celelalte state membre și care aveau legătură cu România, pentru că în aceste dosare complexe, pe care noi le investigăm de foarte multe ori, avem, spre exemplu, un dosar în Spania sau în Franța ori în Italia, îl investigăm și vedem că sunt conexiuni cu România, cu Grecia, cu Polonia, cu Suedia. Și atunci, acesta a fost modul în care, în principal în România, noi am deschis dosare legate de frauda cu TVA.

Acum mie mi-e foarte greu să evaluez: fie aceste dosare n-au fost descoperite, fie n-au fost trimise la Parchetul European. Pentru că aici există doar două variante: fie nu vor să descopere, fie rea-credință, fie altceva, fie nu știu cum să o facă. Deci altă explicație nu există.

Noi am avut mai multe discuții la Ministerul Finanțelor și cu conducerea ANAF, în care am explicat aceste lucruri, să vedem dacă lucrurile se vor îmbunătăți. Pentru că tu nu poți să pretinzi că totul este perfect în România, când noi vedem din dosare pe care le investigăm în alte state că se întâmplă ceva în România, fie sunt tranzacții suspecte, fie sunt companii fictive, fie sunt importuri ce sunt fictive.

Dar nu este numai problema României, sunt și alte state membre în care pentru acest tip de investigații nu se alocă suficiente resurse. Însă, într-adevăr, România are cel mai mare deficit de TVA și este păcat, pentru că acum, toată lumea vorbește despre cum să fie mai mulți bani la buget, iar Parchetul European poate contribui, poate ajuta.

Am explicat de multe ori, tot ceea ce noi sechestrăm și confiscăm în dosarele noastre rămâne în bugetul de stat, mai ales că TVA este în bugetul de stat, nu merge în bugetul Uniunii Europene. Anul trecut am avut ordine de indisponibilizare aprobate de judecători de 2,4 miliarde de euro. Aceasta este contribuția noastră.

-Tot legat de România, aș vrea să întreb: e cumva în România o problemă de subraportare cronică a fraudelor cu TVA?-Cred că da. Cel puțin din ce văd eu. Aș vrea ca procurorul general sau șeful DNA să mă contrazică și să spună că mii de dosare sunt în lucru cu frauda cu TVA, dar atunci aș avea o altă problemă, pentru că dosarele nu ajung la Parchetul European. Dar cred că, în general, aceste dosare nu sunt raportate poliției, nu sunt raportate procurorilor.

Din nefericire, legea ce a fost adoptată anul trecut și pe care am comentat-o chiar și în mod public de multe ori nu a ajutat, pentru că tot ceea ce se întâmplă acum rămâne la nivelul ANAF, chiar dacă este cineva descoperit cu o fraudă și achită prejudiciul, acel dosar nu mai ajunge la procuror, nu mai ajunge nici la poliție. Deci nu există niciun fel de control jurisdicțional. Nu știm ce se întâmplă acolo.

Dar, din punctul meu de vedere, ținând cont că noi avem și un port în România, avem portul Constanța, suntem frontieră externă a Uniunii Europene, vedem câte probleme sunt cu rambursările de TVA. Știu când lucram la DNA, câte dosare erau de corupție în conexiune cu rambursările de TVA. Deci acest fenomen n-a dispărut.

Dintr-odată vedem în dosarele Parchetului European că se înființează în România, sunt site-uri de vânzări online de bunuri ce sunt controlate de cei care comit aceste tipuri de infracțiuni, pentru că dacă tu controlezi piața online, atunci în momentul în care ai un control, e mult mai simplu să eviți aceste controale. Deci vedem tot felul de trenduri, vedem cum România, încet, încet a devenit foarte atractivă pentru cei care comit fraudele cu TVA și, din păcate, acest lucru nu se reflectă și în investigații.

Repet, treaba noastră, ca procurori, nu este să detectăm, dar ceva trebuie să se schimbe, trebuie să se întâmple. Am creat acum doi ani Academia Parchetului European împreună cu Guarda di Finanza din Italia, ne-am oferit să facem traininguri pentru toți polițiștii, pentru toți lucrătorii din administrația financiară pentru a înțelege cum lucrăm, ce vedem în cazurile noastre, care sunt tipologiile cele mai dese, să încercăm să schimbăm.

Am avut participanți și din România. În ciuda faptului că lucrăm foarte bine cu toate structurile Ministerului de Interne, în special cu Poliția Națională, cu DGA, totuși nu vedem nicio îmbunătățire a raportărilor privind aceste posibile infracțiuni. Și cel puțin nici în ceea ce privește fraudele vamale.

Avem rezultate excelente în alte state, dar așteptăm ca și în România să fie puțin mai multă, aplecare către acest fenomen și tratat ca atare, pentru că el trebuie să fie o prioritate. Foarte mulți bani se pierd prin fraudă cu TVA, foarte mulți.           –Ați avut și în România cazuri în care au fost folosite acele softuri AI despre care vorbeați mai devreme, pentru fraude financiare?      -În România nu am avut așa ceva. Dar în România pe ce înseamnă frauda cu TVA am văzut o implicare a mafiei italiene, care și-a mutat o parte din activități acolo, am văzut aceste piețe online care sunt organizate în România. Deci aș putea să spun că România nu este protejată, iar legat de folosirea inteligenței artificiale, România nu este exclusă.

Vedem foarte mult, spre exemplu, tranzacționarea criptomonedelor. Asta o vedem și în România, pentru că investirea în criptomonede pare o resursă prin care se încearcă și spălarea de bani, dar și cumva păstrarea produsului infracțional. Vedem acest lucru ca un trend și în România. Cooperarea cu Oficiul Naţional de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor în România este bun. Până acum n-am avut probleme. Au fost situații în care au raportat anumite tranzacții suspecte către noi. Problema este frauda cu TVA, cum poate fi ea detectată mai bine și dacă este detectată, de ce nu este raportată?

„România e un teritoriu fertil pentru mafia italiană și mafia din China”

–Vorbeați mai devreme de implicarea mafiei italiene în frauda cu TVA în România. De ce a devenit România cumva un teritoriu fertil pentru mafia italiană? Sunt legile prea permisive?-România nu este un teritoriu fertil doar pentru mafia italiană, este și pentru mafia chineză. Ce vedem ca și fenomen îngrijorător sunt grupările din state terțe care practic invadează Europa. Pentru că acum, sigur, toată lumea știe de mafia italiană.

Dar când ne uităm, în general, la toate fraudele cu TVA, aș putea să spun că grupurile organizate și mafiile nu mai sunt naționale, ele sunt complexe, ai toate naționalitățile acolo, și din spațiul Uniunii Europene, dar și din afara lui. De ce se mută? Pentru că infractorii se adaptează. Cu cât iei mai multe măsuri în alt stat, ei încearcă să se mute acolo unde nu-i deranjează nimeni, acolo unde pot să își continue liniștiți activitățile.

Mafia italiană a fost și în spatele unor fraude cu fonduri europene, inclusiv în PNRR, nu neapărat doar în frauda cu TVA, pentru că grupările criminale comit orice infracțiune ce le aduce venituri. Și atunci, ei își stabilesc sediul principal în diverse state membre, unde încearcă să rămână nedetectați, și de acolo să pună în aplicare întregul mecanism infracțional, în așa fel încât ei să creeze daune în alte state membre.

Dacă, de exemplu, mâine, în România, combaterea fraudei cu TVA va fi considerată o prioritate și toată lumea va începe să investigheze și ei simt că există un pericol să fie detectați, se vor muta probabil în Bulgaria și vor comite daune în celelalte state membre.

Aceste grupări organizate au acces la miliarde de euro pe an, iau putere financiară foarte mare, au posibilitatea de a-și angaja tot felul de experți, contabili, avocați care să le explice ce vulnerabilități sunt în fiecare stat membru, unde este mai bine să își stabilească și cartierul general în așa fel încât riscul de a fi detectat să fie cât mai mic. Ei exploatează toate vulnerabilitățile ce există în legislație.

Tentative de imixtiuni politice în activitatea Parchetului European

-Au fost tentative de imixtiuni politice la Parchetul European de când îl conduceți, inclusiv din România?-Din România nu am avut astfel de tentative, însă am avut din alte state. Cred că în România a fost destul de clară că o astfel de încercare e sortită eșecului. Și cred că în România, politicienii sunt destul de conștienți că sistemul judiciar este independent, indiferent de ce spun alții. Sunt convinsă de acest lucru, dar, din păcate, nu în toate statele membre, politicienii au fost conștienți că Parchetul European este o instituție independentă, că procurorii europeni delegați, procurorii care efectiv fac anchete odată ce sunt numiți în Parchetul European, sunt independenți și au încercat să-și exercite într-un fel sau altul influența.

Dar toate aceste încercări au rămas fără suport. Cred că este bine-cunoscut ceea ce s-a întâmplat în Croația, când noi am investigat un ministru în funcție, iar premierul a spus că nu este competența Parchetului European. Sigur, noi am reacționat, am spus că nu premierul decide cine este competent, cine este pentru instanța de judecată.

Au fost situații similare și în Grecia, și în Slovacia, și în alte state. Dar Parchetul European este independent, nu doar pentru că scrie asta în regulament. Este independent și prin modul de organizare a activității, prin modul în care lucrăm, dar în primul rând prin oamenii care lucrează aici și care sunt conștienți că asta face diferența în activitatea lor.–Unde se află România în ceea ce privește cazurile instrumentate de Parchetul European?         -Noi nu prea facem topuri, pentru că noi suntem un parchet unic, cu competență în 24 de țări. Sunt însă specificități, având în vedere că România este totuși o țară întinsă ca suprafață, are o economie destul de mare, avem un număr de cetățeni mai mare decât alte state membre și, cu siguranță, și numărul de dosare penale pe care noi le investigăm este oarecum mai mare.

Aș putea să spun că avem cele mai multe investigații ca număr statistic în Italia, Germania, România. Și Polonia a intrat în Parchetul European din ianuarie, deci mă aștept ca și numărul investigațiilor în Polonia să fie mai mare.

Cred că aici este foarte important cum se raportează fiecare stat la prioritățile pe care și le stabilește și ce anume fenomen infracțional vrea să eradicheze mai rapid și mai eficient. Din păcate, pot să spun din ce percep eu că în România, lupta cu criminalitatea financiară nu este o prioritate pentru absolut nimeni.

Am văzut din semnalele pe care noi le-am trimis de-a lungul anului și ce am încercat să facem, toate acestea nu au primit răspuns. Sigur, poate că oamenii din diferite instituții publice știu mai bine decât noi ce au de făcut. Foarte bine dacă au mai multe succese, nu ne deranjează, dar statisticile, până la urmă și deficitul de TVA ne arată că nu sunt pe drumul cel bun.

Sediul Parchetului European din Luxemburg. Foto: EPPO

O româncă a cerut Parchetului European să îl investigheze pe regele Charles, pentru că nu a luat-o de soție

–Care a fost cea mai neobișnuită sesizare primită până acum din România?-(Râde) Am primit o sesizare în care Parchetul European era chemat să rezolve cu prioritate, dacă se poate. Era o persoană de sex feminin, care a reclamat că regele Charles i-a promis că o ia în căsătorie și acest lucru nu s-a întâmplat și cerea ca Parchetul European să-l investigheze pe regele Charles pentru că nu și-a ținut promisiunea. Desigur, nu suntem competenți pentru acest tip de sesizări, dar pot să zic că primim foarte multe sesizări de la cetățeni. Ăsta este un semnal că lumea crede în noi.

Nu toate sesizările sunt de competența noastră. Foarte multe sesizări, de exemplu, sunt legate de fapte de corupție sau de modul de cheltuieli de bani publici, dar nu sunt proiecte cu fonduri europene. În toate aceste situații, noi trebuie să trimitem plângerile la autoritățile naționale, dar, în general, primim foarte multe. Noi primim mult mai multe sesizări de la cetățeni decât primim de la instituții. Ca să vă dau un exemplu, pentru anul trecut, noi am primit, spre exemplu, de la cetățeni peste 4.600 de sesizări, în timp ce de la autoritățile naționale am primit în jur de 1.760 de sesizări.               –Unde se situează România ca sesizări făcute la Parchetul European?-Avem foarte multe sesizări și de la cetățeni, și de la autoritățile naționale pe ceea ce înseamnă fraudarea fondurilor europene. Aici cred că nivelul de detecție și de raportare este bun, adică comparativ cu ce vedem în alte state membre.

Aici nu avem o problemă, pentru că avem foarte multe dosare. Mai mult de 90% din dosarele care le investigăm în România au acest obiect. Problema cea mai mare este pe frauda cu TVA.

Anul trecut am primit din România peste 200 de la persoane fizice care au fost de competența noastră, iar de la autoritățile naționale – 392. Acestea sunt sesizări care sunt strict de competența noastră.

Nimeni nu știe valoarea pierderilor din taxe vamale per container în portul Constanța

-Cât de mare este fenomenul transfrontaler al importurilor chinezești aduse cu documente false în Europa și cum decurg mecanismele de fraudare aici?-Avem rețele infracționale chineze ce operează mii de companii înregistrate în Uniunea Europeană. În general, își înregistrează aceste companii în proximitatea principalelor puncte de intrare în țară, spre exemplu, în porturile mari. Și scopul acestor rețele este să ofere soluții complete pentru evitarea sau minimizarea taxelor vamale și a TVA ce este datorată în Uniunea Europeană.

Un prim mecanism, dacă ar fi să vi-l descriu, a ceea ce vedem când este vorba de grupurile organizate din terțe țări, dar în special cele din China, pentru că importurile din China sunt foarte mari, este legat de frauda la import și aici sunt mai multe mecanisme ce sunt combinate. Spre exemplu, subevaluarea. Ei încearcă să beneficieze de un sistem vamal slab, pentru că ei știu că controalele sunt aleatorii. Vama nu are întotdeauna capacitatea de a verifica toate containerele ce intră într-un port.

Ca să vă dau un exemplu din Belgia, anul trecut au fost peste 414 milioane de declarații vamale. Aici e vorba de comerțul electronic. Da, la numărul de colete care intră în Uniunea Europeană prin Belgia într-un an sunt 414 milioane de declarații vamale. Spre exemplu, anul trecut, în 2024, au fost aproximativ 4 milioane de declarații vamale de comerț electronic pe zi ce trebuiau analizate. De aceea, introducerea inteligenței artificiale în această zonă poate ar fi bună. Deci, doar dându-vă acest exemplu, vă arăt că toate aceste grupuri organizate exploatează acest sistem.

O altă metodă este falsificarea sau abuzul de proceduri vamale. Aici, în special când este vorba de un import în tranzit. De exemplu, să spunem că se face un import în România, nu se plătește TVA-ul de import în România, ci se plătește, hai să zicem în Italia, unde ar fi destinația finală, cu suspendarea plății la punctul de intrare în România. Și odată ajunse bunurile în Italia, ele se duc la o companie fictivă ce vinde mai departe și care niciodată nu va plăti aceste taxe.

O altă modalitate este contrabanda. O altă modalitate este clasificarea falsă a bunurilor ce sunt importate. Uneori se folosesc toate aceste metode.

Vă voi da un exemplu de pierderi din taxe vamale per container. Și aici mă refer la Belgia bio, pentru că aici am avut câteva dosare și îmi amintesc acum exemple reale. Deci valoarea declarată este între 10 și 45% din valoarea reală. Deci tu ar trebui să declari valoarea de 100%, în realitate, ei declară o valoare între 10 și 45%. Deci pierderile pentru fiecare container sunt între 8.000 și 12.000 de euro, asta ca să vă dați seama de amploarea fraudelor.–Care e valoarea estimată a pierderilor din taxe vamale per container în portul Constanța?-Nu am să vă dau o evaluare. Legat de portul Constanța, nu știe nimeni nimic. Având în vedere că cooperarea este atât de slabă în România pe acest domeniu, nu vă pot da aceste date. Dar noi avem elemente în dosarele noastre că sunt anumite bunuri ce sunt importate prin portul Constanța. Dar în acest moment nu pot să vă dau exact această cifră.

-Cât de mulțumită sunteți de activitatea celor patru birouri regionale din București, Iași, Cluj-Napoca și Timișoara ale Parchetului European?-Sunt mulțumită, având în vedere că avem doar 20 de procurori care au în investigare peste 500 de dosare. Volumul de activități este foarte mare. Ei trebuie să participe și în ședințele de judecată, trebuie să contribuie la răspunsurile pe care colegii le trimit din alte țări. Dacă un coleg din Italia are nevoie de ceva din România, imediat sună pe colegii din România și ei se ocupă.

Eu zic că startul a fost puțin mai greu, pentru că în primul an când a fost operațional, am avut doar cinci procurori. Încet, încet am ocupat schema. Cu ajutorul Ministerului de Interne și al Ministerului de Justiție, am reușit să detașăm câțiva polițiști în cadrul birourilor EPPO.

Aș putea să zic că anul acesta este primul an în care toate cele patru birouri au fost operaționale 100%, s-au făcut rechizitorii, s-au făcut recuperări de prejudicii. Și pot să spun în contextul ăsta că avem o cooperare bună, dacă nu chiar foarte bună, atât cu colegii procurori din celelalte structuri, dar în special cu structurile Ministerului de Interne.

Și aici trebuie să fac această precizare, pentru că nu este cazul în toate celelalte state membre. Pot să zic că valoarea profesională a polițiștilor și procurorilor din România, cel puțin pe acest domeniu de activitate, este foarte ridicată și noi suntem foarte, foarte mulțumiți.

Foto: EPPO

sursă: libertatea.ro