Informații credibile – cât pot să „mineresc” zilnic ca să le obțin – arată că în Iran a avut loc o baie de sânge, produs al celor mai dure represalii aplicate oricăruia dintre protestele populare de după 1979. Tot mai sper să nu fie adevărat.
De necrezut, în aceste condiții, apare afirmația președintelui Donald J. Trump, din urmă cu două săptămâni – aceea că primise asigurări ferme (neprecizând de la care instanță decizională din Tehran) că uciderea protestatarilor ar fi încetat. Dar nu cu milă și iertăciuni merg lucrurile pe-acolo! Magicianul din Biroul Oval avea nevoie atunci, după Venezuela și înainte de Davos, de un răgaz în care să își updateze trucurile mediatice discombobulante. („Discombobulator”, termenul folosit de Trump pentru o desemna o armă secretă – neconvențională! – care a intrat în posesia americanilor, este demult cunoscut în mediul muzical, printre chitariști și se referă la o pedală de efect).
După ce marți, 27 ianuarie, Pentagonul anunțase că portavionul Abraham Lincoln (însoțit de trei nave de război echipate cu rachete Tomahawk, adăuga, din surse proprii, The New York Times), a ajuns în vestul Oceanului Indian, Comandantul Suprem, președintele Statelor Unite, a ieșit cu o declarație memorabil de discombobulantorie:
„Există o altă Armadă frumoasă care plutește frumos spre Iran chiar acum… Sper că vor face o înțelegere”.
Este „Armada” despre care tocmai vorbise Pentagonul? Este o alta, pusă în mișcare nu se știe de unde? Plutim într-un mister fecund.
Cât despre „o înțelegere” – cine cu cine să o facă? Lumea a fost lăsată să presupună că Steve Witkoff, Factotum-ul Administrației de la Washington, are linie deschisă cu Abbas Araghchi, ministrul de externe iranian (se cunosc bine de la negocierile din Oman privind dosarul nuclear iranian, ce s-au încheiat brusc, cu un succes… exploziv, la declanșarea Războiului de 12 zile). Ieri, Araghchi a negat că ar fi în contact cu Witkoff, precizând că s-ar întreprinde, totuși, de către terți (mă gândesc la Turcia, Qatar, Egipt) niște oficii de mediere. Informația sigură este că o serie de țări din regiune – începând cu Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite – au declarat ferm că nu-și vor deschide spațiul aerian pentru un eventual atac american asupra Iranului, propunând obișnuitele soluții pioase: dialog, dezescaladare, respectarea dreptului internațional, respectarea suveranității statelor etc.
O altă informație confirmată oficial este discuția telefonică din urmă două zile dintre președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, și liderul de facto al Arabiei Saudite, prințul moștenitor Muhammad bin Salman, în care acesta din urmă a respins ferm orice intenție a regatului său de a destabiliza Iranul.
Dacă președintele Donald J. Trump ar porni războiul cu Iranul, etichetându-l drept un „război just”, Washingtonul ar fi lipsit, de această dată, nu numai de sprijinul țărilor din regiune, ci și (de obișnuitul, altădată) larg sprijin internațional. Statele europene se mărginesc acum să privească cu atenție și îngrijorare norii negri ce se aducă deasupra Orientului Mijlociu.
Există, firește, și o retorică a amenințărilor emise de regimul de la Tehran. Dincolo de amenințările îndreptate spre toate azimuturile, nu este greu de presupus că regimul – pe lângă anticipatele acțiuni de minare a Strâmtorii Ormuz, de mobilizare a ce i-a mai rămas ca apt-combatante din proxy-urile cu care a împânzit Orientul Mijlociu – va folosi toate mijloacele de care dispune pentru a-și asigura supraviețuirea.
În acest moment istoric, diferența între haos și dezescaladare o poate face doar o decizie rațională a președintelui Trump.
Până una-alta, ieri la 14.12 (ora locală), @realDonaldTrump a postat pe Truth Social următorul mesaj, pe care îl traduc întocmai, păstrând și majusculele cu care a fost presărat:
„O Armadă masivă se îndreaptă spre Iran. Se mișcă rapid, cu mare forță, entuziasm și scop. Este o flotă mai mare, condusă de marele portavion Abraham Lincoln, decât cea trimisă în Venezuela. La fel ca în cazul Venezuelei, este pregătită, dispusă și capabilă să-și îndeplinească rapid misiunea, cu viteză și violență, dacă este necesar. Sperăm că Iranul va «veni rapid la masa negocierilor» și va negocia un acord corect și echitabil – FĂRĂ ARME NUCLEARE – unul care să fie bun pentru toate părțile. Timpul se scurge, este cu adevărat esențial! Așa cum am spus Iranului odată, FACEȚI O ÎNȚELEGERE! Nu au făcut-o și a existat «Operațiunea Ciocanul de la Miezul Nopții», o distrugere majoră a Iranului. Următorul atac va fi mult mai rău! Nu faceți ca asta să se mai întâmple. Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei probleme!”.
sursă: libertatea.ro
