Autor: Liviu Alexa
Mă scoate din sărite în ultima vreme prezența tot mai agresivă a expresiei „cea mai bună versiune a ta” în retorica celor ce promovează bla-bla-urile superficiale ale dezvoltării personale. Ideea de dezvoltare personală nu ar trebui să devină un produs de consum, un „curs” de genul „schimbă-te în 30 de zile”, ci cred că rămâne un proces intim, un proiect la care trebuie să lucrezi toată viața.
 |
Anul care vine nu o să fie mai bun decât ăsta dacă tu rămâi exact la fel. Asta e vestea proastă.
Vestea bună e că nu trebuie să te reinventezi complet, trebuie doar să faci câteva lucruri diferit, constant, până devin parte din tine.
Începe cu somnul. Dormi mai mult, dormi mai bine. Știu, ai auzit-o de o mie de ori asta, dar n-ai făcut nimic. Somnul e fundația pe care stă tot restul. Fără șapte ore pe noapte, minim, ești “o versiune mai proastă”: gândești mai încet, te enervezi mai repede, mănânci mai prost, arăți mai rău. Pune telefonul în altă cameră înainte să te culci. Nu lângă pat, nu cu ecranul în jos, în altă cameră. Prima săptămână o să fie ciudat. A doua săptămână o să dormi ca un copil.
Mișcă-te în fiecare zi. Nu îți spun să te înscrii la sală și să ridici fiare, că știu că n-o să te duci după 15 ianuarie. Îți spun să mergi pe jos minim 30 de minute zilnic. Pe-afară. Chiar și când e frig, chiar și când plouă. Corpul nostru nu e făcut să stea pe scaun sau pe canapea 14 ore pe zi, iar creierul tău funcționează mai bine când picioarele se mișcă. Nu-i metaforă, bre, e biologie.
Bea apă. Nu suc, nu cafea după cafea după cafea, apă. Deshidratarea îți foote concentrarea. Când simți că ești obosit la ora trei după-amiază, de cele mai multe ori ești de fapt deshidratat.
Mănâncă mâncare adevărată. Gătește acasă măcar de două ori pe săptămână, chiar dacă faci doar niște carne cu legume. Actul de a-ți pregăti singur mâncarea face ceva în capul tău, te reconectează cu un ritual uman ce s-a pierdut în epoca livrărilor Glovo.
Taie din telefon. Nu tot, nu dramatic, doar taie. Dezinstalează aplicațiile care te fac să te simți mai prost după ce le folosești. Știi exact care sunt. Măsoară cât timp petreci pe ecran și îngrozeşte-te, apoi…
… redu cu o oră pe zi. Creierul tău e antrenat să caute dopamină ieftină din scrollurile fǎrǎ sfârşit, dar dopamina ieftină te lasă gol, ca zahărul. Poți să stai mai mult pe telefon doar dacă te uiți la documentare sau ceva relevant pentru minte.
Citește cărți. din hârtie, nu pe ecran. Treizeci de pagini pe zi înseamnă o carte la două săptămâni, douăzeci și cinci de cărți pe an. În cinci ani, o să fii o persoană complet diferită doar din acest motiv. Nu contează ce citești, ficțiune sau non-ficțiune, clasici sau contemporani, doar citește ceva mai lung decât un articol de pe net.
Cheamă un prieten la o cafea, la o bere, la o plimbare. Relațiile se atrofiază dacă nu le hrănești, iar singurătatea e epidemia secolului ăstuia, doar că nimeni n-o tratează ca pe o problemă de sănătate publică.
Spune “NU” mai des. Rar ma mai duc la nunți. Rar mai accept invitații care mǎ obosesc doar gândindu-mǎ la ele.Am renunțat la proiecte care nu mǎ intereseazǎ. La oameni care mǎ golesc de energie de fiecare dată când îi vǎd. Timpul meu e finit și fiecare da e un “nu” spus altcuiva, de exemplu copilului meu sau soției mele sau, mai important, mie însumi.
Spune ce simți. Eu îs celebru pentru faza asta. Spune ce simți nu peste o săptămână, nu când o să fie momentul potrivit, acum. Dacă te-a deranjat ceva, spune. Dacă iubești pe cineva, spune-i. Dacă ai nevoie de ajutor, cere-l. Lucrurile nerostite se depun în tine ca un sediment toxic și îți otrăvesc inima lent, de la interior.
Renunță la ideea că trebuie să fii fericit tot timpul. Fericirea e o stare, mai scurtǎ ca un orgasm, nu o condiție permanentă. Ce poți cǎuta constant e sentimentul de sens, de direcție, de aliniere între ce faci și ce contează pentru tine.
Acceptă că unele lucruri nu se rezolvă, se duc cu tine în mormânt: relații stricate pe care nu le mai poți repara, oportunități ratate care nu se mai întorc, oameni pierduți pe care nu îi mai poți îmbrățișa. Maturitatea înseamnă să înțelegi definitiv acest lucru. Mie mi-a fost tare greu sǎ înțeleg asta, sǎ aplic asta, dar devin tot “mai bun” în a lăsa în urmă oamenii ce nu vor să se repare, amintirile care nu mă mai ajută.
Fă un lucru care te sperie sau nu îți place măcar o dată pe lună. Nu ceva stupid și periculos, ci ceva care te scoate din zona de confort. O conversație dificilă cu o persoanǎ pe care o deteşti. Un proiect pentru care nu te simți pregătit. Ieşi din supica confortului.
Mulțumește concret, nu generic. Nu „mersi pentru tot”, ci „mulțumesc că ai răspuns la telefon aseară când aveam nevoie să vorbesc cu cineva”. Recunoașterea specifică îi face pe oameni să se simtă apreciați.
Nu aștepta să ai chef ca să faci lucrurile importante. Cheful e o dumă pe care ți-o spui ca să amâni efortul. Disciplina e mai tare ca motivația de fiecare dată, pentru că disciplina e “starea” corectǎ și în zilele când nu simți nimic. Fă lucrul alǎ odatǎ, nu mai amâna, în plm. Pofta vine mâncând.
Ia decizii mai repede. Majoritatea alegerilor nu sunt atât de importante pe cât le faci tu să pară, cu precauțtiile tale de doi bani. “Sǎ mǎ gândesc mai bine” e doar procrastinare deghizată în lipsǎ de coaie si fricǎ. Decide rapid, mișcă-te, corectează din mers ce nu merge. O decizie mai proastă luată repede e adesea mai bună decât o decizie perfectă luată… niciodată, cǎci ai zis cǎ te mai gândeşti.
Dǎ bani pe experiențe, nu pe obiect, alea se depreciază și te plictisești de ele. Experiențele cresc în valoare în memoria ta ca aurul pe bursǎ și te fac cu adevǎrat mai bun. O cină bună cu oameni dragi, o călătorie fainǎ, un concert aparte, toate astea rămân cu tine mult după ce ultima bluzǎ Balenciaga a ajuns într-un sertar.
Renunță la ranchiună. Da’ nu pentru că oamenii care ți-au greșit merită iertare, cǎ poate nu merită, ci pentru că ranchiuna te otrăvește pe tine, nu pe ei. Ei dorm liniștiți în timp ce tu stai treaz plin de draci. Lasă-i să plece. Nu-i uita, nu-i ierta neapărat, dar lasǎ-i să “plece”.
Investește în relațiile care contează. Trei prieteni adevărați valorează mai mult decât trei sute de cunoștințe. Adâncime, nu cantitate.
Învață să stai cu tine însuți fără să te distrugi. Plictiseala e o emoție, nu o urgență. Când îți vine sevrajul să scoți telefonul ca să umpli un gol de două minute, mai bine stai şi priveşte în gol. Acolo, în golul ăla, apar idei. Acolo te auzi pe tine însuți.
Fii generos fără să aștepți ceva la schimb. Dă fără să numeri. Ajută fără să ții scorul. Nu pentru karma, nu pentru că îți vine înapoi, deşi e adevǎrat şi asta, ci pentru că generozitatea te scoate din capul tău și din micimea grijilor tale.
Acceptă că nu poți controla ce gândesc alții despre tine. Poți ajunge “cea mai bună versiune a ta” și tot vor exista oameni care nu te plac, nu te înțeleg, te interpretează greșit. Sunt unul dintre cei mai judecați oameni din România, dar nici 0,01 la sutǎ nu a dat mâna cu mine. Mi se rupe. Părerea lor e problema lor. Treaba mea e să fiu “aliniat” cu tine însumi.
Lasă lucrurile mai bune decât le-ai găsit. Locuri, oameni, conversații, proiecte. E o filozofie simplă care te transformă din consumator în constructor. Treci prin lume adăugând, nu scăzând.
Anul ăsta care vine e ca o cutie goalǎ pentru depozitare din Pepco. Aşa îmi închipui eu mereu.
Nu-i mai bun ca 2024, nu-i mai rău ca 2021, e un spațiu pe care îl vei umple tu cu alegerile tale zilnice.
