Autor: Cozmin Gușă
Un mesaj pentru sexoasa Imola Zoltan, sefa MCCANNPR sau M WORKS sau cum s-o mai fi numind
Frumoasa doamna blonda din imaginea de mai jos e Imola Zoltan, sefa influentei agentii McCannPR de pe care face cam 9 milioane de euro revenue pe an. Imola Zoltan e si o cititoare fidela a Strict Secret, fiind abonata cu bani aici, semn ca ma sustine demersul de a fi un jurnalist independent.
 |
Problema e ca angajatii doamnei Zoltan, aia de la agentie, niste maimutici cu figuri in cap ce isi trec la functie “account manager” sau “strategist” si alte labe triste, nu au invatat de la sefa lor sa RESPECTE presa, ca o fi locala sau nationala, online, radio sau TV.
De exemplu, angajata Georgiana Floroian este exemplul perfect de matusa martaloaga ce nu ar avea ce cauta in aceasta meserie a relatiilor publice, ea avand imbracamintea de relatii cu publicul. Si mentalitatea de functionara la ghiseu.
 |
Totusi, doamna Floroian a primit imensa responsabilitate de a se ocupa de contul Coca Cola, firma aia ce face 800 de milioane cifra de afaceri, are profit de 10 la suta, dar se caca pe ea mereu ca nu mai au bani de sponsorizari pentru proiecte sociale si isi directioneaza toata reclama exclusiv spre TV-uri si youtube sau Google.
Avand aceasta insemnata responsabilitate, doamna Floroian in loc sa faca pe piarista, face pe piarizda si spameaza in numele clientului Coca Cola intreaga presa romaneasca cu emailuri umplute cu comunicate. Aceasta maniera jegoasa de a face “piar” se numeste cersit de free media, adica nesimtita asta de pinguina, pe langa spam, are pretentia ca presa sa ii preia cacaturile despre Coca Cola pe considerentul ca sunt “stiri” si vaaai! ar trebui sa ne simtim sa le publicam gratis, in timp ce milioanele de euro ale advertiserului se duc spre TV.
De aia, stiind ca Imola Zoltan stie ca Strict Secret este cel mai mare newsletter din Romania, locul 1 pe Substack in Romania cu 287 000 de abonati, am zis sa ii ajut si eu putin cu promovarea pe cei de la Coca Cola, poate ei nu stiu ca agentia Imolei Zoltan face mizerii din astea. Sau poate stiu si nu le pasa.
 |
 |
Domnule Cornel Caramizaru, CEO la Coca Cola Romania, sa stiti ca e de rahat ce face McCann PR. Chiar daca am anvergura nationala, eu tot un jurnalist local ma simt, si pretind, ca si alti patroni sau jurnalisti de presa locala, sa fim respectati.
Cereti-i agentiei McCannPR sa inceteze cu aceste practici de ev mediu. Daca nu aveti bani pentru advertoriale in presa, doar pentru spoturi la TV, so be it, dar fiti profesionisti, ce drecu’, vorba lui Dinica in Filantropica.
 |
 |
Sau daca sunteti aproape de faliment, facem un cesereu pentru dumneavoastra, domnule Caramizaru, si punem noi o caramida moca la comunicarea de brand.
Doamna Zoltan, tztztz, rusinica!
Pedofilul Pomohaci se joacǎ cu kendama
In 2017, jurnalistul de investigatii Liviu Alexa, adica mua, publicam ancheta deceniului aratand cu dovezi irefutabile ca marea vedeta a muzicii populare, faimosul preot ortodox Cristian Pomohaci, este un pedofil borat, care a facut sex anal cu o gramada de minori.
Ca si in cazul recentei mele dezvaluiri despre homosexualitatea preotului misionar Marcel Bolos, pe care l-am prins aratandu-si scula pe Grindr, Biserica Ortodoxa Romana a tacut complice pana cand presiunea media a fost asa de mare ca nu au mai avut ce face si l-au scos din preotie.
Pe de o parte, transmit cuvios Patriarhului ca nu ma voi opri din a pune intrebari pana cand nu il vad pe Bolos caterisit. Sa fie gay cat vrea in viata privata, dar nu cu sutana pe el.
Pe de alta parte, Pomohaci continua cu escrocheriile si santajele sale emotionale si foarte lucrative, fiindca le ia oamenilor nacajiti sau disperati mii de euro ca sa ii “vindece”. Aceasta escrocherie este ACCEPTATA de autoritati fara probleme. Pedofilul si-a construit chiar o falsa biserica si “slujeste” acolo nestingherit.
 |
Asta e Romania, da? Oamenii prosti il divinizeaza in continuare, ce conteaza ca e un pic pedofil? Amanunte!
 |
Intre timp, Pomohaci invata sa “se dea” cu kendama. Il doare in clop de orice.
Perspectiva zilei
de Cozmin Gușă
DGIA – USR, 1-1
Vă mai amintiți cum, la începutul toamnei, Moșteanu și useriștii au acuzat Directia Generala de Informatii a Armatei că ar fi colaborat cu grupul infracțional organizat al lui Horațiu Potra?! Poate da, poate nu, dar în mod sigur serviciul secret al Armatei n-a uitat / iertat atacul cvasiletal. Ceea ce ați văzut referitor Moșteanu în ultima vreme, de la dosarul de corupție, la harababura cu rezerviștii, plus CV-ul falsificat, poartă semnătura DGIA. Să fie primit!
Sifoanele Bucureştiului s-au respectabilizat, dar tot nişte sifoane rǎmân
A aparut un cont de TikTok foarte interesant aveti link – Culisele Statului Paralel – habar nu am cine il “patroneaza” – sigur nu Anca Alexandrescu, fiindca tocmai a fost “subiecta” unor dezvaluiri despre viata ei intima cu Ponta, Nastase, Fifor si actualul sot sau partener, ce-o fi.
Dar cine alimenteaza contul asta stie lucruri.
Mi-a atras atentia povestea acestor fosti proxeneti – Codin Maticiuc, zis si Poponet, si plasatoarea de boarfe Monica Munteanu, azi respectabilizati in mari influenceri si oameni ai caritatii.
 |
Dar ei au fost si vor ramane niste “sifoane”. Ce nu stie autorul textului de mai jos e ca au fost “sifoane” si mai sunt si pentru DIICOT si ca le ofera procurorilor ponturi despre VIP-urile care se drogheaza.
Sa citim, ca mult adevar mai e in aceste randuri:
“În anii de glorie ai tabloidului Cancan, când ziarul domina scena mondenă, exista un personaj preferat pentru ironii și scandal: Codin Maticiuc, poreclit Poponeț. Era ținta ideală – surprins constant cu domnișoare, ridiculizat în fiecare ediție, băgat în tot felul de povești delicioase pentru public.
 |
Dar, după ani întregi de expunere, Codin a luat o decizie neașteptată: a devenit prieten cu patronul ziarului. Și de aici începe povestea reală, povestea de culise.
⸻
Codin + Monica = Informatorii de lux ai tabloidului
Patronul Cancan le-a propus lui Codin și prietenei lui foarte apropiate, Monica “Miau” Munteanu, un pact:
ei să devină sursele interne ale ziarului, furnizând informații din lumea bună.
Zilnic, cei doi veneau cu povești:
– cine cu cine s-a văzut,
– cine a înșelat,
– cine a spart bani,
– ce relații s-au destrămat,
– ce ațâțări au mai apărut în Dorobanți.
Timp de luni întregi, biroul patronului Cancan a fost locul lor de pelerinaj.
Acolo se scria, de fapt, showbizul românesc.
⸻
Monica – de la plasatoare de fete la piesă-cheie în culise
Monica nu era străină de lumea “aranjamentelor”.
Înainte să devină informatoarea principală a tabloidului, era plasatoare de domnișoare, aducându-i lui Codin fete pentru combinații rapide, contra 500–1000 de dolari.
Fetele veneau cu visul unei vieți luxoase.
Realitatea era alta: Codin nu era un crai, ci un băiat de 1,60 și ceva, cu două vacanțe pe an și câteva șampanii la club.
Dar Monica știa să creeze punți.
Și a știut să profite de ele.
⸻
Apogeul: când Codin i-a deschis Monicăi ușa către CEO-ul Orange
În momentul în care Codin a simțit că îi datorează Monicăi, a făcut mișcarea decisivă:
i l-a prezentat pe Julien Ducaroz, CEO Orange România și unul dintre oamenii cu adevărat influenți ai momentului.
Julien nu era atras de Monica inițial:
– kilogramele în plus,
– look-ul neglamour,
– apariția ei sub standardele lumii lui.
Dar Codin a insistat.
A facilitat vacanțe în Saint-Tropez, întâlniri, mese împreună.
Și într-o seară la Cave du Roi, Monica a făcut ce știe cel mai bine:
a intrat direct în joc.
L-a atacat la propriu și la figurat, i-a atras atenția, iar de acolo s-a născut o relație.
Pentru Monica: jackpot.
Pentru Codin: datorie achitată.
Monica își continuă ascensiunea în lumea “greilor”
Intrată în circuitul bun, Monica a început să își extindă influența:
– a intrat în apropierea lui Ion Alexandru Țiriac,
– a câștigat conexiuni,
– s-a infiltrat în anturaje care i-au schimbat statutul.
Dar, mai important, nu a rupt niciodată relația cu Codin.
Monica și Codin – prietenia de nezdruncinat
De-a lungul anilor, cei doi au rămas prietenii perfect conectați:
– se sprijină reciproc,
– își oferă oportunități,
– împing proiecte împreună,
– inclusiv în zona LPA și inițiative sociale.
Astăzi sunt la fel de apropiați ca la început – o alianță bazată pe ani de favoruri și loialitate.
Monica Miau – aceeași strategie, dar legală și modernizată
Astăzi, Monica Munteanu, face aproape același lucru ca în perioada Cancan – doar că acum totul este legal, oficial și pe bani mulți.
Este:
– Șefa influencerilor.
– Manager, agent și conectoare de branduri.
– Omul din spatele multor “vedete de internet”.
Monica nu mai plasează fete pentru combinații, ci plasează contracte, colaborări și campanii.
Nu mai “vinde” bârfe, ci vinde promovare.
Nu mai aduce domnișoare în Dorobanți, ci aduce influenceri la branduri și branduri la influenceri.
Modul de operare este același, doar personajele au fost schimbate.
În loc de fete naive – are tiktokeri, vloggeri, creatori de conținut.
În loc de șampanii – are bugete de marketing.
În loc de vacanțe cu băieți bogați – are contracte cu agenții, primării și companii mari.
Este exact aceeași artă a conexiunilor, dar updatată la era social media.
De la Bârlad la București – povestea unei ascensiuni rare
Pentru cineva venită de lângă Bârlad, fără nume, fără avere și fără intrare în lumea bună, Monica a făcut ceea ce mulți nu reușesc.
O poveste despre instinct, ambiție, relații și culise – exact cum funcționează statul paralel al lumii mondene”, se incheie relatarea de pe contul de Tik Tok de care v-am zis.
E cumva amuzanta si aceasta casnicie a Monicai cu Julien Ducarroz, CEO Orange Romania. Ala, Julien, saracu’, cu freza aia de greiere grasut, crede ca Moni il iubeste pentru cat e de frumos, hahaha, nu pentru pozitia lui de CEO si cardul full, ahahaha, iar tot Julien se amageste crezand ca Moni e ceva ingenua, noroc ca la momentul “uniunii” lor nu exista CarVertical pentru verificarea kilometrajului.
 |
si tot de pe contul asta de tiktok:
 |
În ultimii ani, scena politică românească a fost doar o piesă bine jucată pentru public. Ce se vede la televizor e spectacol. Ce se întâmplă în spate, în laboratoarele puterii, e cu totul altceva.
Investigațiile noastre arată că PSD și AUR pregătesc un plan care, dacă se confirmă, va răsturna actuala construcție politică și îl va trimite pe George Simion direct în Guvern.
Un plan despre care nimeni nu vorbește public.
Un plan care ar explica schimbările bruște de ton, vizitele discrete și liniștea suspectă din Parlament.
Un plan care ar urma să intre în joc după…
… dupa ce te abonezi cu imensa suma de 26 de lei pe luna, poti citi mai departe…
… căderea Guvernului Bolojan.
⸻
🟥 Capitolul I – De ce PSD are nevoie de AUR
În interiorul PSD există o analiză rece și simplă:
PNL nu mai poate duce guvernarea.
Imagine șubredă, conflicte interne, lipsă de lideri și scădere drastică în sondaje.
În schimb:
• AUR crește,
• are mobilizare,
• are un electorat vocal, disciplinat,
• și poate asigura majoritatea acolo unde PNL nu o mai poate face.
Din acest motiv, PSD vede AUR ca pe singurul partener viabil într-o reconfigurare politică majoră.
⸻
🟥 Capitolul II – Schimbarea de ton a lui George Simion
De câteva luni, George Simion pare că a schimbat placa:
• atacuri tot mai puține la PSD,
• mesaje mai moderate,
• poziții mai diplomatice,
• declarații ambigue, care lasă portițe deschise.
Surse din Parlament spun clar:
Simion a primit semnalul că se pregătește o nouă majoritate.
O majoritate în care AUR va juca un rol important, pentru prima dată, la guvernare, nu în opoziție.
⸻
🟥 Capitolul III – Scenariul pregătit în culise
Informațiile culese de noi descriu următorul plan:
✔ 1. Guvernul Bolojan va cădea în urma unei moțiuni „pregătite”
Nu brusc.
Nu scandalos.
Ci calculat.
✔ 2. PSD va chema AUR la „responsabilitate”
Mesajul va fi ambalat frumos: stabilitate, echilibru, patriotism, interes național.
✔ 3. AUR va primi 2–3 ministere cheie
Nu de top, dar suficiente pentru a legitima partidul ca forță de guvernare.
✔ 4. PSD își securizează puterea pe termen mediu
Și își păstrează controlul pe administrație, economie și instituții.
Este un joc rece, tăcut, fără strigăte, dar cu mișcări extrem de clare.
⸻
🟥 Capitolul IV – De ce tace presa și de ce tace sistemul
Pentru că o alianță PSD – AUR ar fi cea mai șocantă mutare politică din ultimii 20 de ani.
Și totuși, în interiorul:
• Parlamentului,
• serviciilor,
• cancelariei PSD,
• echipei lui Simion,
se vorbește deschis despre o nouă arhitectură politică.
Tăcerea nu e întâmplătoare.
Tăcerea e strategie.
⸻
🟥 Capitolul V – Ce urmează
Dacă planul merge înainte, în lunile următoare vom vedea:
• tensiuni interne tot mai mari în PNL,
• o moțiune de cenzură cu „matematică” deja făcută,
• PSD declarând că „nu mai are cu cine guverna”,
• iar AUR pozând în „partidul care salvează stabilitatea României”.
Așa începe marele joc.
Politrucul Daniel David, ministru al Educației, nu a prezentat nici azi “raportul” gravelor incidente de la liceul Bălcescu. Au trecut două săptămâni, hai cu mușamalizarea!
 |
Narcisistul ministerial Daniel David de la Educatie, ala care anunta “schimbari paradigmatice” ale sistemului, nu e in stare de circa doua saptamani sa prezinte opiniei publice “concluziile” anchetei secretarului de stat pe care el l-a desemnat sa afle ce s-a intamplat acum 19 zile la liceul Nicolae Balcescu din Cluj-Napoca.
Evident, chiar daca e ministrul Educatiei, e un sclavete politic, impotent in a lua decizii peste capul lui Emil Boc, cel care isi protejeaza politrucii morbizi, asa cum e grasuta cu freza de nuntasa de la sefia Inspectoratului Scolar Judetean Cluj.
Totul sub control in scolile clujene: doar in 3 saptamani s-au intamplat grozavii inimaginabile – un plod de 13 ani s-a dus cu pistolul la scoala, un copil de 6 ani are degetul amputat si alt zarghit de copil a facut un tantrum atat de violent in timpul orelor, ca a fost nevoie de interventia politiei.
Oare de incidentul sexual de acum cativa ani cu un prof de educatie fizica de la Balcescu v-am zis? Da, a fost ascuns sub presulet, dar il documentam acum. Ca proful e in continuare la ore.
Desfrâul birocratico-sexual-formă de oboseală națională
de Octavian Hoandrǎ
 |
E din nou sezonul scandalurilor sexuale. După marii profesori de la celebra SNSPA, fiul fostului ministru, Tudorel Toader și primarul acela ”curajos” din Livezile sunt plimbați ca exponate într-un muzeu al rușinii, cu blur pe ochi și titluri roșii. Reporterii își țin respirația morală, prezentatorii își încordează sprâncenele „de ochii lumii”, iar nația își dă ochii peste cap, cu grația unei pisici plictisite.
E fascinantă coregrafia ipocriziei: indignarea se servește rece, cu subtitrări, apoi se evaporă înainte de publicitate. Toți știu cum stă treaba, dar nimeni nu spune asta cu voce tare — doar mimăm oroarea, ca să nu ne trezim că semănăm prea bine cu cei din ecran. Vorba unui hâtru de Facebook: ”… the pussy is never yours. Is just your turn!” România nu mai aruncă petale, ci suspine teatrale. Nimeni nu rostește adevărul, doar schimbăm canalul, ca pe o confesiune indecentă. Și poate că asta e pedeapsa vremurilor noastre: nu mizeria, ci kitsch-ul ei.
Uneori, cred că nu ne mai scandalizează nimic.
Doar ne exersăm grimasa.Primarul unei comune, – Livezile -, a postat, din greșeală, imagini indecente cu el și o angajată, în biroul său. România morală – ce expresie comică! – s-a aprins brusc, indignată, pudică și moralizatoare, ca o femeie care-și amintește brusc că poartă cruciuliță la gât, după ce-a dansat toată noaptea pe mese.
Nimic nou. Doar aceeași comedie colectivă în care toți se prefac că nu știu. Că n-au văzut. Că nu e chiar regula, ci excepția. Că nu există o întreagă specie de „asistente” cu CV-ul scris între două selfie-uri cu buze țuguiate și citate din Cioran; dar și studente, actrițe șamd, care n-au altă șansă la carieră decât făcând ”orice”, uneori chiar provocând. Și că primarul, profesorul universitar, deputatul, consilierul, ministrul- oricare dintre ei-ar fi un om moral, dacă nu l-ar trăda telefonul.
Ipocrizia e singurul domeniu unde suntem cu adevărat performanți. Am putea exporta morală, dacă am reuși să o ambalăm sub formă de minciună decentă.
De fapt, scandalul nici nu e despre sex, ci despre oglindă. Despre cât ne sperie imaginea noastră, atunci când e prinsă fără filtru, fără costum, fără discurs. Despre cât de tare ne enervează adevărul banal: că puterea și sexul au fost întotdeauna fețe ale aceleiași monede…
În toată această indignare colectivă, pare să nu se observe tristețea scenei. Un birou plin de icoane, calculatorul guvernamental, sau universitar, ceva cărți, ustensile de scris, un pahar pentru apă și trupurile plictisite care se caută printre dosare și telefoane.
Nici măcar scandalul nu mai are pasiune.
E doar o formă de oboseală națională, în care și desfrâul pare birocratic. Pare că, în toată această indignare colectivă, nimeni nu observă tristețea scenei sexuale, care se repetă de ani și ani, de când Lumea. O lume vlăguită, nu pentru că e imorală, ci pentru că a pierdut chiar și grația păcatului. Trupurile nu mai ard, doar se folosesc. Nimeni nu mai roșește, nimeni nu mai tremură – nici măcar în fața greșelii. Totul e o rutină de carne, o negociere fără emoție, cu miros de toner și aer condiționat.
Mi-am amintit de o femeie care, cândva, mi-a spus că rușinea e forma supremă a eleganței. Atunci n-am înțeles. Acum cred că da. Ea se îmbrăca lent, aproape ritualic. Nu pentru că se temea să fie văzută, ci pentru că știa că intimitatea e ceva ce trebuie ascuns, ca o taină, nu arătat. N-a fost o sfințenie în gestul ei – era o decență a trupului, un fel de recunoștință față de moment.
În lumea de azi, totul e expus. Și cei care se prefac indignați nu fac decât să-și ascundă propria goliciune morală sub faldurile indignării. E un carnaval invers, în care rușinea a dispărut, iar ipocrizia a devenit uniformă de serviciu. Nu mai trăim în epoca desfrâului, ci în epoca nerușinării sterile – o lume fără pudoare, dar și fără pasiune. O lume care nu mai știe nici măcar să păcătuiască frumos.
Şeful de cabinet al lui Zelenski, vizat în cel mai mare scandal de corupţie din Ucraina
 |
Biroul Naţional Anticorupţie (NABU) efectuează vineri percheziţii la biroul şefului de cabinet al preşedintelui Volodimir Zelenski, Andrii Iermak, potrivit Kyiv Independent.
Andrii Iermak este investigat de Biroul Naţional Anticorupţie (NABU) într-un dosar de corupţie care implică Energoatom, compania naţională de producere a energiei nucleare. Ancheta este cea mai amplă înregistrată în timpul mandatului preşedintelui Volodimir Zelenski, iar opt suspecţi au fost deja inculpaţi.
”Anchetatorii nu întâmpină niciun obstacol. Din partea mea, cooperez pe deplin”, a declarat Andrii Iermak pe aplicația Telegram.
Timur Mindici, apropiat al preşedintelui, este considerat liderul grupării vizate în dosar. În ciuda cererilor de demisie pentru Iermak, Zelenski a refuzat să îl concedieze şi l-a numit să conducă negocierile de pace, potrivit sursei citate.
Legături între Iermak și vila de lux finanţată prin Energoatom
O vilă de lux de lângă Kiev, care a fost finanţată prin schema de corupţie de la Energoatom, era destinată lui Andrii Iermak, potrivit unei surse din rândul forţelor de ordine citate de Kyiv Independent. Biroul Preşedintelui nu a oferit încă comentarii pe acest subiect.
 |
Volodimir Zelenski. Sursa foto: Facebook/Володимир Зеленський
Publicaţia Ukrainska Pravda a relatat pe 24 noiembrie că Iermak este implicat în scandalul de corupţie. Ancheta îl menţionează pe Iermak sub denumirea de „Ali Baba”, potrivit relatărilor anchetatorilor.
„Ali Baba” îi persecuta pe detectivii NABU şi pe procurorii anticorupţie
Şeful procuraturii anticorupţie din Ucraina, Oleksandr Klimenko, a declarat că anchetatorii îl desemnează pe Iermak drept „Ali Baba”, care ar fi coordonat acţiuni ale agenţiilor de aplicare a legii pentru a persecuta detectivii NABU şi procurorii anticorupţie.
Un parlamentar din partidul „Servitorul Poporului” al lui Zelenski a declarat pentru Kyiv Independent că, până acum, „nu a existat cu adevărat o reacție” în partid, iar majoritatea membrilor păreau să fi înțeles deja situația.
Disperarea e la cote maxime! Autopsia unui sistem răpus de propria sa incompetență
de Dan Diaconu
 |
Există trei stadii prin care trece orice regim marionetă instalat de puterea din umbră. Statul modern a fost croit încât să ruleze la infinit prin aceste trei stadii astfel încât prostimea să aibă permanent impresia că se schimbă ceva, fără a se schimba nimic în esență. E simplu, e intuitiv și, în același timp, asta trăim zi de zi fără să înțelegem exact ce ni se întâmplă. Iată de ce vă invit atât la o disecție a infernalului sistem în care suntem scufundați cu forța, dar și la o vizită în spatele ușilor închise unde acum e disperare mare.
Tot ceea ce trăim din punct de vedere politic se înscrie în ceea eu numesc „Legea celor trei D”: dominație, disperare și disoluție. Fiecare regim marionetă trece prin aceste stadii. Dominația apare la instaurarea unui regim, imediat după alegeri. Tuturor li se spune că gata, ceea ce urmează va fi înfloritor, că ceea ce a fost rău a trecut s.a.m.d. Se impune așadar o pseudo speranță de mai bine. Noul regim are justificarea alegerilor, ceea ce-i dă legitimitate, astfel încât e îndreptățit să ia orice măsuri, pentru „binele colectiv de mai târziu”. Cei care l-au votat se îmbată cu succesul întronizatului de parcă ar fi propriul succes și găsesc justificare în orice acțiune pe care-o face regimul, inclusiv atunci când acea acțiune le e ostilă. Însă, treptat, încrederea se erodează și astfel se intră în cel de-al doilea stadiu, cel al disperării. În ciuda denumirii, regimul nu este încă pus sub semnul întrebării, dar eroziunea sa se remarcă și, în acest stadiu, se fac eforturi intense de marketing pentru menținerea sa. Cea mai comună strategie este „inventarea dușmanului” care, dacă vine, rupe tot, distruge bunăstarea, aduce dezastru. Doar că treptat apar dizidențele întrucât cei mai versați înțeleg că totul e pe un făgaș nefast. Însă, pentru o perioadă, mișcările tectonice sunt contrate de un marketing masiv. Jivinele media fac eforturi monumentale pentru a contrabalansa situația, pentru a „lupta împotriva dușmanului care, iată, și-a întins tentaculele chiar și la nivelul puterii”. Se înregistrează astfel un moment de echilibru întrucât mulți dintre cei inițial prostiți sunt din nou prostiți și asta pentru că, pur și simplu, sunt proști. Însă, treptat, marketingul devine surd, iar eroziunea e atât de mare încât regimul-marionetă nu mai are niciun cuvânt de spus. Propaganda amuțește. Acesta este stadiul de disoluție, cel în care inclusiv apropiații se îndepărtează, iar media este îndrumată mai degrabă spre criticarea regimului pentru a câștiga credibilitate. Iar credibilitatea pe care-o câștigă prin „lupta” cu deja obositul regim va fi pusă în practică pentru următorul ciclu, cel în care forțele se coalizează pentru viitorul „ales”, cel care redeschide o nouă serie prin contrazicerea anteriorului, vinovat de absolut toate relele. Este un joc tacit, înțeles de la bun început de toți participanții, mai puțin de masa ineptă a votanților, cei care se îndreaptă strict spre propunerile Sistemului, ca efect al marketingului pe care-l au.
La noi, în mare, prima etapă durează un mandat, disperarea deschide cel de-al doilea mandat, iar disoluția se instaurează în ultima parte a celui de-al doilea mandat. Așa a fost la băsescu, la fel a fost și la Plăvan.
Probabil vă întrebați de ce funcționeză tot circul? Răspunsul e banal: societatea nu are memorie pe termen lung, de fapt e încurajată să nu aibă o astfel de memorie, iar media e cea care superficializează societatea. Știri „mereu noi” care vin pe toate canalele, evenimentele care se succed, condamnă individul la un consum din ce în ce mai rapid de maculatură, astfel încât primordială devine memoria pe termen scurt. Societatea, ca ansamblu, este un animal a cărui inteligență sau memorie este dată de cei mai precari membri ai săi. Astfel, dacă memoria individului este una pe termen scurt, a societăți, în ansamblul său, e una pe termen și mai scurt. Asta face ca manipulata schemă ciclică să funcționeze natural Și, în ciuda repetiției să nu poată fi identificată decât de foarte puțini.
Și-acum, după ce am înțeles mecanismul, să vedem ce s-a întâmplat la noi. Am constatat o gripare a mecanismului cu ocazia ultimelor alegeri care, întrucât reprezentantul sistemului nu s-a calificat, au fost anulate. După un circ inept, sistemul s-a regrupat punându-l președinte pe Nicu Psihicu. S-au cheltuit o grămadă de bani absolut aiurea, s-au călcat în picioare o grămadă de legi, s-au făcut abuzuri absolut grosolane pentru a petici calea zălghitului către prima funcție în stat. Și astfel isteții din spate au crezut că s-a rezolvat povestea, că ciclul se va relua și totul va fi OK. Oare?
De fapt, ecuația pe care n-au înțeles-o a fost una cât se poate de banală. În prostia lor servilă, care trebuie să răspundă doar cu „Da, să trăiți!” în fața oricărei inepții venite din afară, n-au înțeles un element cât se poate de elementar, anume că, atunci când calci repetat pe bombeurile celui mai revoltat segment din societate, riști și pierzi. Situația de care nu a ținut nimeni cont este aceea că, odată cu impunerea lui băsescu, s-a început un meta-ciclu de furare a majorității. Alegerile repetate ale lui băsescu au fost TOATE fraude. Apoi s-a continuat prin impunerea Plăvanului gângav, o altă călcare în picioare a majorității, în două rânduri. Au crezut că merge așa fără să observe că primele două mandate ale lui băsescu au fost înscrise într-un meta-ciclu de dominare, iar mandatele Plăvanului s-au constituit în a doua fază a meta-ciclului, anume cea de disperare. Iată de ce ceea ce s-a întâmplat anul trecut nu a fost întâmplător. Majoritatea a ajuns la saturație și n-a mai putut fi oprită.
În imbecilitatea lor, oamenii sistemului au crezut că impunerea unui „fake Georgescu” în persoana diliului psihic Nicușor ar putea reseta jocul, fără să înțeleagă că, întrucât au încălcat regulile care presupuneau o schimbare majoră după băsescu, au dat naștere unui meta-ciclu care nu mai poate fi păcălit. Iar mișcarea este absolut de neînțeles întrucât Ponta, care ar fi trebuit să se constituie în răzbunarea față de băsescu, era tot omul lor, antrenat pentru rolul acesta. Ceea ce n-au înțeles prostovanii a fost că, prin intermediul Plăvanului, și-au auto-dinamitat poziția, generând un meta-ciclu care n-avea cum să evolueze altfel. Și uite-așa s-a ajuns la o confluență la finalizarea mandatului prostului de la Sibiu. Georgescu ar fi fost singura lor speranță de reset. În realitate nu cred că i-ar fi pus în vreun fel în pericol deoarece, așa cum am mai spus, aveau controlul Parlamentului, iar problemele economice ar fi dinamitat întreg mandatul lui Georgescu, care oricum ar fi stat sub semnul disoluției meta-cilului despre care v-am spus. Doar că ceea ce au făcut echivalează cu înlocuirea frauduloasă unui produs autentic, calitativ, cu unul low cost, achiziționat precipitat de pe Temu. Cum să te crezi vreodată că un neterminat precum Nicu Psihicu ar putea reseta zona nefastă în care s-a ajuns? Cum să îți imaginezi că pui un cort rupt în loc de-o vilă și nimeni nu se va prinde? E semn de incompetență masivă!
Și uite-așa apare disperarea între ei. De ce? Pentru că dominația pe care au fabricat-o după ce Nicu Psihicu a fost impus, coalizând întreg spectrul politic în spatele său, a început să crape mai repede decât se așteptau. După Revoluție, președintele care a avut cea mai rapidă deteriorare a imaginii a fost Emil Constantinescu. Însă, chiar și în cazul său, s-a intrat în zona de disperare după doi ani, disoluția apărând în ultimul an de mandat. În cazul regimului-clovn al lui Nicu Psihicu, dominația a fost spulberată în mai puțin de șase luni. S-a trecut rapid în zona de disperare, iar acum se cheltuiesc bani cu nemiluita pentru coalizarea mediei în spatele său. Am studiat comportamentul rețelelor sociale și ceea ce constat este o campanie masivă de PR. Tuturor celor din media li s-au dat bani serioși pentru „acapararea narațiunii”. Cei nealiniați ideologic o pot vedea limpede prin numărul teribil de mare de anunțuri politice sponsorizate din celălalt spectru, care efectiv le invadează fluxul. E o campanie dementă, ale cărei costuri sunt gigantice. Orice trompetă a sistemului a primit bani pentru propria publicitate. Mesajele sunt din nou coordonate, așa cum erau în campania electorală. Funcționează?
De fapt, toate sumele gigantice care se bagă în acțiunea „de resuscitare” semnalizează un singur lucru: panica! Așa cum, după ce au primit comanda, tovarășii sistemului au jucat prost, anulând alegerile, fix la fel fac acum când, văzând că barca ia apă, au pus din nou mâncătorii de rahat pe făgaș. Păduchii se bucură, doar e rost de bani însă merită?
Vă dau un singur exemplu: Cotidianul. Au dat o groază de bani să-l achiziționeze, și-au pus acolo la butoane întreaga gașcă de inutili, gen Zachmann, Silviu Sergiu, Claudiu Crăciun etc., blurând voit articolele pline de substanță ale lui Călin Marchievici. Ce-au obținut? O publicație în tranziție spre neomarxism care e în picaj masiv din punct de vedere al numărului de cititori. De ce se întâmplă toate acestea?
Pentru că, dacă faza de dominație a ținut mai puțin de șase luni, faza de disoluție se va instala mult mai rapid, cel mai probabil în maxim trei luni de la finalul primei faze. Iar finalul a fost undeva spre sfârșiul lui septembrie! Există o relație de înjumătățire între cele două prime faze pe care nu am amintit-o: de obicei cea de-a doua fază durează cam jumătate din prima. În mandatul lui Constantinescu dominația s-a sfârșit după doi ani, disperarea a durat aproximativ un an, după care s-a intrat în disoluție. În mandatul lui băsescu, dominația a durat patru ani, disperarea doi ani, după care s-a intrat în disoluție. În meta-ciclul băsescu-Plăvan-Nicu Psihicu, dominația a ținut pe întreaga perioadă a lui băsescu, disperarea până la realegerea Plăvanului, iar acum, începând de atunci, suntem în disoluție. Există așadar o matematică a acestor faze.
Ce se întâmplă acum? După abuzul de anul trecut, majoritatea absolută a populației a fost trecută în „revenge mode”, ceea ce e critic. Nu poți ține populația atâta în zona de disoluție întrucât în final iese rău. Memoria pe termen scurt n-a mai fost resetată, astfel încât oamenii devin conștienți că trăiesc un coșmar de cel puțin douăzeci de ani. Asta e mai mult chiar și decât deceniul de coșmar al lui Ceaușescu. Iar Ceaușescu, dragi tovarăși și pretini, a sfârșit-o la zid! Sistemicii s-au mulțumit să constate că au reușit impunerea lui Nicu Psihicu, prin intermediul unei campanii aberante, în care au băgat bani cu nemiluita, atât de mulți încât nici măcar slugile de la AEP n-au putut să aprobe eliberarea întregii sume. Și, întrucât dezvăluirea listei de sponsori ar fi putut devoala întreaga structură de firme acoperite care au contribuit la așa-zisa „sponsorizare” a retardatului, au modificat inclusiv regulile prin intermediul sclavilor de la CCR. Toate aceste abuzuri nu au cum să funcționeze la infinit, iar ceea ce se vede e extrema disperare a tovarășilor care nu au replacement pentru stadiul în care s-a ajuns.
„Revolta PSD” este un punct pus la punct pentru calmarea spiritelor. Însă nu mai are nimeni încredere nici în asta. Circul se vede inclusiv din interiorul partidului unde revoltele reale sunt din ce în ce mai frecvente, iar vocile sparte ale unor „revoltați cu voie de sus” sunt considerate insuficiente. Inclusiv de la baza PNL-ului se aud voci revoltate. Colac peste pupăză, începe să intre vria inclusiv în cel mai dobitoc segment al populației, anume tefeliștii. Corporațiile multinaționale încep să concedieze masiv tefelei invocând AI-ul. De fapt, așa cum se știe, nu AI-ul concediază, ci necesitatea de optimizare care face ca India să devină din nou dezirabilă: în condițiile în care automatizarea face mare parte din treabă, restul de externalizare poate merge lejer la forța de muncă iefină și slab calificată din Asia. E un mod de operare la scară: inclusiv în SUA se concediază masiv și se angajează forță de muncă ieftină cu viză H-1B.
Rețineți așadar că, atât din punct de vedere al meta-ciclului generat de impunerea Plăvanului, cât și din punctul de vedere al ciclului în care ne aflăm, suntem aproape de o disoluție absolută. Desigur, asta nu înseamnă că de mâine începe revoluția, dar e chiar mai rău de-atât întrucât o revoltă masivă poate începe oricând, de la orice accident. Inclusiv un fenomen banal, precum o amendă auto sau o arestare abuzivă a vreunui dizident al sistemului, se poate constitui într-o revoluție în toată regula. Dar și mai grav e alt fenomen, anume posibilitatea ca orice forță interesată să poată genera o revoltă sistemică. Nu mai există pic de tracțiune pentru actualul sistem nici măcar în interiorul său! Odată intrat totul într-o asemenea stare de disoluție, schimbarea sa devine facilă. Iată de ce propria incompetență a sistemului atotputernic de la noi este cea care-i sapă temeinic groapa. Ceea ce nu înțeleg ăștia e ceva cât se poate de simplu, pe care-l spun apăsat: buba va veni din afară, dar nu de acolo de unde se așteaptă! O să vedeți ce surpriză va fi!
sursă: strictsecret.com
