Previziunile sumbre și simbolurile criptice ale ediției The World Ahead (Cum va arăta lumea) a revistei The Economist pentru anul 2026
Coperta revistei The Economist „The World Ahead 2026” (Cum va arăta lumea în anul 2026) este plină de imagini care prezic evenimente dezastruoase, combinate cu simboluri enigmatice care fac aluzie la ritualuri antice și chiar la controlul minții. Iată o privire de ansamblu asupra acestei imagini năucitoare, creată de o publicație care are legături directe cu elita mondială.
Publicat pe 20 Noiembrie 2025, de Vigilant Citizen
La sfârșitul fiecărui an, renumita publicație The Economist lansează ediția „The World Ahead” (Cum va arăta lumea), în care prezice tendințele și evenimentele pentru anul următor. Și, aproape de fiecare dată, coperta revistei este plină de simboluri complexe, extrem de enigmatice și adesea sumbre. Deși, de obicei, nu există niciun motiv să acordăm prea multă atenție conținutului copertei unei reviste, The Economist este diferită.
Motivul principal: The Economist are legături directe cu cei care pot transforma „previziunile” în realitate, în special în ceea ce privește subiectele prezentate pe coperțile sale.
De exemplu, actualul redactor-șef al The Economist, Zanny Minton Beddoes, a participat la reuniunea Bilderberg din 2025 – „conferința la care sunt invitați doar liderii politici, experții și liderii industriali pentru a purta discuții informale și secrete despre problemele majore ale lumii”.
Cu alte cuvinte, aici se adună elita pentru a decide agenda pentru următorii ani.
„Zanny Minton Beddoes a participat la reuniunea Bilderberg 2025, care a avut loc în perioada 12-15 iunie la Stockholm, Suedia. Ea a fost inclusă pe lista participanților, fiind identificată prin funcția sa de redactor-șef al revistei The Economist. La reuniune au participat 121 de persoane din 23 de țări, iar tema principală a fost o discuție informală și secretă pe teme globale, în conformitate cu regula Chatham House.”
Nimic din toate acestea n-ar trebui să ne surprindă: revista The Economist, fondată în secolul al XIX-lea, a fost strâns legată de familii puternice din elita societății, printre care și familia Rothschild.
„În afară de familia Agnelli, printre acționarii minoritari ai companiei se numără Cadbury, Rothschild (21%), Schroder, Layton și alte interese familiale, precum și un număr de angajați și foști angajați acționari. Un consiliu de administrație numește în mod oficial redactorul-șef, care nu poate fi demis fără permisiunea acestuia. The Economist Newspaper Limited este o filială deținută în totalitate de The Economist Group. Sir Evelyn Robert de Rothschild a fost președintele companiei între anii 1972 și 1989.”
Cu alte cuvinte, The Economist are legături directe cu persoanele care dețin puterea și influența necesare pentru a transforma agendele în realitate. Așadar, „previziunile” făcute de The Economist nu sunt simple presupuneri, ci avertismente. Evenimentele prevăzute nu se vor produce neapărat imediat, ci sunt adesea planuri pe termen lung.
Pentru a ilustra acest fapt, să ne uităm la coperta revistei The Economist din 2012. Mulți s-au uitat la ea și s-au întrebat „de unde știau?”.
Acordă-ți un minut pentru a înțelege pe deplin semnificația simbolică a acestei coperți din 2012.
Numărul intitulat „A Rough Guide to Hell” (Ghidul sumbru al iadului) și imaginile de pe copertă sunt destul de sugestive. Centrată pe tema păcatelor capitale, ilustrația înfățișează numeroși lideri mondiali care îndeplinesc poruncile diavolului. Cei mai mulți dintre ei sunt controlați și manipulați de „demoni minori” care îi împing spre iad.
De exemplu, în partea de sus a copertei, un membru al Hamas se confruntă cu Benjamin Netanyahu, între ei fiind scris cuvântul „mânie”. Ambii zboară folosind parapante propulsate de diavoli, indicând simbolic că, în ultimă instanță, sunt motivați de aceeași „forță” (așa cum am explicat în articolul meu despre Gaza).
Haosul infernal de pe această copertă este supravegheat de o singură figură, iar totul este simbolic.
Dracul șef stă lângă un pupitru cu manete intitulat „Schimbări climatice”.
Implicațiile imaginii de mai sus sunt uimitoare. Aceasta sugerează că „schimbările climatice” sunt un eveniment artificial, controlat de la distanță, de către diavolul însuși. Și, în mod surprinzător, diavolul ține în mână chiar acel număr al revistei The Economist, ca și cum ar fi „planul general”.
Pe scurt, coperta din 2012 descrie lumea ca pe o mare scenă, unde haosul și confuzia sunt supravegheate de diavolul însuși, care ține în mână un număr din revista The Economist, sugerând că toți sunt complici.
Și în acest an, The Economist a lansat ediția The World Ahead 2026, care, desigur, este plină de mesaje de tot felul. Și multe dintre acestea sunt destul de sumbre.
The World Ahead 2026 (Cum va arăta lumea în anul 2026)
În ediția din 2026, lumea este reprezentată ca un balon de fotbal – o referință la Cupa Mondială FIFA din 2026. La nivel simbolic, aceasta transmite ideea că „lumea întreagă este o scenă”.
În această etapă, numeroase recuzite și personaje participă la narațiuni grandioase, la nivel mondial. Și majoritatea dintre ele sunt destul de negative, dacă nu chiar catastrofale, pentru mase.
Sentimentul de „anxietate” emanat de această copertă este accentuat de multitudinea de drone și sateliți, care transmit o senzație de supraveghere constantă.
Poziționată în mod proeminent spre centrul ilustrației se află această colecție de imagini extrem de simbolice.
Tortul din fața steagului american se referă, cel mai probabil, la cea de-a 250-a aniversare a Statelor Unite. Acest lucru se datorează faptului că Statele Unite au fost fondate în 1776. Știți ce altceva a fost fondat în 1776? Illuminati bavarez. Sărbătoresc și ei acest lucru? Deși Statele Unite au motive de sărbătoare, totul pe coperta revistei celebrează elita ocultă care domină agenda anti-națiune și pro-globalistă.
Tortul este conectat la un pumn ridicat încătușat, aluzie la o revoltă reprimată. Va aduce anul care vine tulburări sociale care vor diminua patriotismul aniversării a 250 de ani a Statelor Unite? Mai jos se află un ciocan care sparge baza, indicând că sistemul de justiție este defect sau corupt. Cine va suferi nedreptăți?
În jurul steagului american (și în alte locuri de pe glob), se lansează rachete, sugerând o nouă cursă a înarmării nucleare. Prezența tancului și a altor arme pe această copertă indică inevitabilitatea războiului în 2026. În mod evident, The Economist nu este foarte optimist în privința anului care urmează.
Sub tort se află o imagine ciudată: un creier uman conectat la un controler de jocuri video. Cu alte cuvinte, este o minte… controlată. Deși acest lucru poate reprezenta tehnologia capabilă să controleze creierul la nivel biologic, se poate referi și la programarea maselor la scară mai largă, folosind evenimentele descrise pe această copertă.
În vreme ce armele sunt împrăștiate pe copertă, imaginile de sub tort fac aluzie la un alt fel de război.
Linia roșie a graficului arată ceva care atinge un minim istoric. Reprezintă valoarea dolarului american (în jurul graficului sunt afișate monede de un cent), piața bursieră sau economia în general? Cele două săbii aflate peste grafic sugerează că cifrele negative pot fi cauzate de războaiele comerciale. De o parte și de alta a graficului se află șefi de stat precum Xi Jinping și Trump, care par să se afle pe un teren instabil și luptă să rămână în picioare.
O navă care transportă marfă ascunde arme și trage direct în tortul de aniversare.
Este vorba despre un atac surpriză din partea unui partener comercial? Nava arborează un steag negru, asociat de obicei cu pirații. Toate aceste elemente indică o afacere dubioasă – poate un eveniment sub steag fals?
Pe cealaltă parte a tortului se află o altă navă, care este și mai intrigantă.
În contrast cu distopia high-tech (a înaltei tehnologii) de pe copertă se află o barcă cu pânze din vremuri străvechi.
Unele indicii vizuale sugerează că barca este o triremă provenind dintr-o civilizație antică mediteraneană, precum Sumeria sau Fenicia. Aceste culturi își împodobeau adesea bărcile cu ochi pentru a alunga răul și a le conferi o conștiință supranaturală care să le ferească de pericol.
Un bărbat de pe barcă poartă o urnă roșie mare – un alt simbol enigmatic. Având în vedere că această imagine este complet anacronică în raport cu restul coperții, este clar că nu trebuie interpretată literal. Ea face aluzie la ceva care se petrece la un nivel simbolic, istoric și, după cum ar putea indica urna, ritualic.
În jurul acestor imagini de război, conflict și supraveghere se află numeroase imagini care indică alte agende ale elitei – și aproape toate urmăresc să controleze și mai mult masele.
Această porțiune a copertei indică numeroase agende pe care elita dorește să le vadă realizate.
Pe copertă sunt două seringi gigantice. În ambele cazuri, ele se află chiar lângă rachete, indicând faptul că pot fi folosite ca arme. În aceeași ordine de idei, întreaga copertă este plină cu un număr enorm de pastile de toate felurile, sugerând faptul că populația generală asistă la acest haos dintr-o ceață provocată de medicamente. Aceste imagini combinate reprezintă puterea tot mai mare a corporațiilor farmaceutice în societate.
Robotii pot fi, de asemenea, transformați în arme. Imaginea de mai sus prezintă un tip de robot deosebit de înfiorător, care poate deveni extrem de letal.
Armata chineză a prezentat un câine robot cu o pușcă automată montată pe spate în timpul recentelor exerciții militare cu Cambodgia. Este acesta viitorul războiului?
În cele din urmă, coperta prezintă două cuburi de gheață care se topesc. Acestea se referă cel mai probabil la încălzirea globală, o altă agendă care induce panică, utilizată de elită pentru a controla masele, a justifica politici nepopulare și a limita libertățile personale… ceea ce ne readuce la coperta revistei The Economist din 2012.
Pârghia „schimbărilor climatice” este utilizată ori de câte ori este nevoie să se sperie oamenii pentru a-i determina să accepte noi politici.
În concluzie
Fidel tradiției, coperta revistei The Economist intitulată „The World Ahead 2026” (Lumea în 2026) este un amestec de previziuni sumbre și simboluri criptice, toate indicând un viitor turbulent. Deși cea de-a 250-a aniversare a Americii, Jocurile Olimpice de iarnă și Cupa Mondială FIFA ar trebui să fie motive de bucurie și sărbătoare, acestea par nesemnificative în comparație cu conflictele armate, turbulențele economice și dezastrele ecologice prognozate.
După cum s-a putut constata în articolele anterioare despre The Economist, această publicație cu o mare influență adoră să prezică lucruri teribile care nu se întâmplă neapărat în lunile următoare. Cu toate acestea, se pun cu siguranță bazele pentru ca aceste lucruri să se întâmple în următorii ani.
Ca majoritatea publicațiilor mass-media, scopul revistei The Economist nu este acela de a furniza informații corecte maselor, ci de a le spune oamenilor ceea ce vor ei să audă. În acest moment, ei vor ca noi să fim stresați și temători. Vor ca evenimentele distractive și sărbătorile importante să fie constant umbrite de probleme care provoacă diviziuni și anxietate.
Mai important, ei identifică în mod clar „instrumentele” pe care le folosesc pentru a controla masele: războiul, economia, tehnologia, marile companii farmaceutice și schimbările climatice. Totul este acolo. Și este folosit ca model de însuși diavolul, în timp ce elita pregătește drumul spre iad.
sursă: saccsiv.wordpress.com
