Marin Sorescu rămâne unul din cei mai mari dramaturgi după război. În perioada comunistă, el a avut de suferit după ce a participat la şedinţele organizaţiei mistice internaţionale „Meditaţia transcendentală”.
Pe lângă activitatea literară, Marin Sorescu a căutat să se inițieze în meditația transcendentală. O astfel de mișcare a activat în România în perioada 1977-1982. De proveniență orientală, a manifestat un mare interes din partea intelectualilor, dar și a autorităților.
Marin Sorescu FOTO Institutul Cultural Român
La început a fost receptată pozitiv, dar în cele din urmă s-a dovedit a fi o afacere foarte utilă pentru Partidul Comunist Român de a se debarasa de intelectualitatea care ar fi putut reprezenta o amenințare pentru sistem.
Mișcarea a fost adusă în România de către Nicolae Stoian, un inginer care în 1969 a plecat în Algeria și a refuzat să se mai întoarcă în țară. Apoi a locuit în Marea Britanie unde a lucrat la secția în limba română a postului de radio BBC. În anii `70 el a intrat în contact cu mișcarea MT, devenind elevul lui MaheshiYoga.
Vestea despre Mișcarea Transcendentală s-a răspândit printre intelectualii bucureșteni, astfel încât la experimentele care au avut loc în iunie 1981 în cadrul Institutului de Cercetări Psihologice și Pedagogice s-au înscris multe nume cunoscute. Dintre aceștia pot fi enumerați filosoful Andrei Pleșu, pictorul Sorin Dumitrescu, sculptorul Ovidiu Maitec, muzicianul Gheorghe Zamfir și filosoful Mihai Șora.
Securitatea a intrat pe fir însă pentru anihilarea ei. Operația serviciilor special îndreptată împotriva MT purta numele de cod „Zburătorii”, întrucât umbla zvonul că în timpul meditației, adepții MT puteau ajunge la starea de levitație. Printre cei mai proeminenți intelectuali care și-au pierdut posturile au fost Ștefan Milcu, fost vicepreședinte al Academiei Române și președinte al Comitetului Român pentru Istoria Științei și Filozofiei, despre care se zicea că ar fi permis „sectei” să-și desfășoare activitățile în institutul bucureștean.
Directorul institutului, Virgil Radulian, a fost la rândul lui demis, iar institutul desființat, cu tot cu organizația sa de partid. Alte victime au fost criticul de artă Andrei Pleșu și poetul Marin Sorescu, redactor-șef al revistei literare lunare „Ramuri” din Craiova, membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români peste hotare, scrie Historia.
Marin Sorescu a fost consemnat la domiciliu forţat, pentru o perioadă, ulterior intervenind în favoarea sa, cu succes, Adrian Păunescu, pe atunci un personaj foarte influent, scrie Rador.
Marin Sorescu s-a născut pe 29 februarie 1936, în satul Bulzeşti din judeţul Dolj, în familia ţăranilor Ştefan şi Nicoliţa Sorescu, care au avut şase copii.
Marin Sorescu Arhivă Adevărul
A studiat la Liceul „Fraţii Buzeşti“, însă, după ce mama lui a rămas văduvă, a ajuns la Şcoala Medie Militară din Predeal, după ce o comisie l-a recrutat pe baza faptului că era un elev silitor.
De la tatăl lui, căruia îi plăcea să scrie versuri, a moştenit pasiunea pentru cuvinte, la fel ca fraţii lui, Ion şi George. Ion Sorescu, mezinul familiei, a păstrat până la bătrâneţe amintiri despre fratele lui, care, pe lângă literatură, se refugia în pictură. În ciuda interesului pentru texte, Marin Sorescu a debutat relativ târziu, în 1964, la 28 ani, cu „Singur printre poeţi“, un volum de versuri.
Marin Sorescu a scris literatură de toate genurile, situându-se printre cei mai prodigioşi scriitori români şi numărându-se, de asemenea, printre scriitorii români cei mai reprezentativi şi mai cunoscuţi peste hotare, opera sa fiind tradusă în zeci de limbi străine.
Marin Sorescu a murit la 8 decembrie 1996, la Bucureşti.
sursă: comisarul.ro
