Autor: Petru Romoșan
Cu fiecare zi ce trece, războiul din Ucraina îşi arată alte feţe hâde, sinistre. Armata ucraineană foloseşte în ultimele zile armamentul străin din dotare (tunurile franceze ultramoderne Caesar, de exemplu) pentru a bombarda populaţia civilă din Doneţk. Femei, copii, o maternitate cad victime acestei demenţe pe care nimeni nu pare capabil s-o oprească. La ordinul cui se fac asemenea crime odioase ? Două tunuri Caesar dintr-un lot livrat recent Ucrainei ar fi fost recuperate intacte de armata rusă şi duse în Rusia.
„După informaţiile militare ruse, bazele de date ucrainene piratate au dezvăluit că în total 6 956 de mercenari şi consilieri militari din 64 de ţări au sosit în Ucraina între 24 februarie şi 17 iunie – rezultă din darea de seamă a purtătorului de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konaşenkov (general-locotenent, născut la Chişinău în 1966 – n.n.). Între timp, 1 956 dintre ei au fost eliminaţi şi 1 779 au părăsit ţara (Ucraina – n.n.). Principalii „furnizori” străini de carne de tun sunt SUA, Regatul Unit, Canada, Polonia şi România.
- Polonia : 1 831 sosiţi, 378 ucişi şi 272 plecaţi din Ucraina
- România : 504 sosiţi, 102 ucişi şi 98 plecaţi din Ucraina
- Regatul Unit : 422 sosiţi, 101 ucişi şi 95 plecaţi din Ucraina
- Canada : 601 sosiţi, 162 ucişi şi 169 plecaţi din Ucraina
- Statele Unite : 530 sosiţi, 214 ucişi şi 227 plecaţi din Ucraina
După Ministerul Apărării din Rusia, la 17 iunie 2022, 3 221 de mercenari erau încă prezenţi pe frontul ucrainean” (Erwan Castel – „Good morning Ukraine !”, alawata-rebellion.blogspot.com, 19.06.2022).
Erwan Castel este un reporter de război francez (breton) stabilit în Donbas. E un om cu o vastă experienţă în mai multe teatre de război. Acelaşi comunicat al Ministerului rus al Apărării poate fi citit în engleză pe site-ul brunobertez.com („Information russe sur les mercenaires, le reflux”, 18.06.2022).
După ştiinţa noastră, este pentru prima dată când avem date atât de precise despre participarea unor români la războiul din Ucraina. Sunt corecte aceste date comunicate de Ministerul rus al Apărării ? Ministerul Apărării român s-a exprimat în legătură cu acest comunicat care ne vizează direct ? Cine îi plăteşte şi cine îi trimite pe aceşti mercenari români în Ucraina ? Sunt doar de capul lor sau există vreo organizare ? Ce s-a întîmplat cu cei morţi ? Au fost ei repatriaţi sau nu ? Famillile lor au fost informate ? O serie de întrebări incomode la care, poate, nişte autorităţi române ar trebui să răspundă. Sau, dacă nu, să se desolidarizeze public de aceşti războinici contemporani din România.
În această listă obţinută de serviciile de informaţii militare ruse de la autorităţile ucrainene „prin metode specifice” România apare pe un nedorit loc doi în Europa, după Polonia şi înaintea Marii Britanii. Americanii şi canadienii au relaţii mult mai strânse şi complexe cu Ucraina, cu o diasporă ucraineană de milioane de oameni.
O altă informaţie apărută cu câteva zile înainte (9 iunie 2022) este reluată şi de Erwan Castel. Britanicii Shaun Pinner şi Aiden Aslin, împreună cu marocanul Brahim Saadoun, trei mercenari din regimentul Azov capturaţi la Mariupol, au fost condamnaţi la moarte de tribunalul din Doneţk, „dorindu-se pedepsirea crimelor de război comise de această unitate neonazistă” (idem).
Alte surse informează despre transferul unor mercenari străini şi militari ucraineni din Donbas în Rusia în vederea unei anchete aprofundate. Ceea ce nu anunţă nimic bun pentru soarta lor. Povestea „rezistenţei” din subsolurile de la Azovstal (Mariupol) se repetă aproape identic la uzina Azot din Severodoneţk, unde s-ar fi ascuns între 2 000 şi 2 500 de mercenari străini şi militari ucraineni, care ar fi luat ostatici între 200 şi 500 de civili. „Aceşti mercenari ţin de strategia NATO de a face să dureze cât mai mult agonia Ucrainei pentru a radicaliza sancţiunile occidentale împotriva Rusiei […]. Pentru a ameninţa Rusia şi a aservi şi mai mult Europa, Washingtonul vrea să prelungească acest război până la ultimul soldat ucrainean şi până la ultimul fanatic occidental, mândri că se bat întru fantasmele ideologice agitate pentru a salva banii plutocraţiei mondialiste” (Erwan Castel – idem).
Nimeni nu ştie cât şi cum va mai dura războiul din Ucraina şi, mai ales, ce alte conflicte se mai pot deschide. În acest moment, de pildă, Lituania blochează transportul de mărfuri pe calea ferată între Rusia şi Kaliningrad (Coridorul Suwałki), ceea ce poate constitui un casus belli, un conflict direct NATO-Rusia.
