După mai bine de 25 de ani de la conflictul din Kosovo, sute de cazuri de persoane dispărute sunt încă nerezolvate și mii de familii nu știu ce s-a întâmplat cu cei dragi. Parlamentul European a făcut un nou apel la Serbia și Kosovo să intensifice elucidarea legată de mai multe gropi comune în care s-ar putea afla dispăruți. Raportul solicită „mai multă eficiență și eforturi sporite” pentru cererile familiilor de a le fi descoperite rudele dispărute. Rezoluția cere, de asemenea, Serbiei, să „investigheze rămășițele exhumate în timpul cercetărilor de la groapa comună identificată în Kizevak”.
Peste 1.600 de sârbi și albanezi sunt încă dispăruți în urma războiului din Kosovo, din 1998-1999. Raportul menționează, de asemenea, că Serbia trebuie să facă un efort mai mare pentru a împiedica „glorificarea criminalilor de război”, cu referire în special la genocidul de la Srebrenița, considerat cea mai gravă crimă de după al Doilea Război Mondial: în localitatea Srebrenița, din estul Bosniei-Herțegovina, trupe sârbești au ucis peste 8.000 de tineri și bărbați musulmani.
Tribunalele internaționale au numit genocid acest masacru fără precedent în rândul populației civile. Detaliile acestei drame au fost analizate minuțios de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie. Deși cei care au condus și comandat genocidul, fostul lider al sârbilor bosniaci Radovan Karadžić și liderul militar Ratko Mladić au fost condamnați de tribunalul ONU de la Haga la închisoare pe viață, „cadrele militare medii nu au fost trase la răspundere”, spune Murat Tahirović, din Sarajevo, președintele Asociației Victimelor și Martorilor Genocidului.
Pe de ată parte, conducerea oficială a Serbiei și majoritatea populației nu recunosc masacrul drept genocide, iar numele condamnaților pentru crime de război Mladić și Karadžić sunt date în continuare străzilor, școlilor, căminelor studențești, iar persoane care au participat direct sau indirect la genocid sunt politicieni sau prosperi oameni de afaceri.
