Ne face NATO mai fericiți?

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Efectivele NATO, cele vizând forța de reacție rapidă, devin de peste zece ori mai mari. Conform hotărârii adoptate, această forță de reacție rapidă urmează să atingă 300.000 de militari activi. În mod logic, aceștia urmează să fie staționați în zonele de conflict. Sau în proximitatea acestora. În prezent, flancul estic NATO este cel mai expus riscurilor de securitate. Consecința logică e că cei mai mulți dintre cei 300.000 de militari ai viitoarei forțe de reacție rapidă vor fi cantonați în România. Din punctul de vedere al statelor care fac parte din această organizație, cheltuielile pentru întreținerea unei asemenea armate de profesioniști vor fi uriașe. Țara gazdă va fi și ea supusă unei teribile presiuni. O presiune financiară, dar totodată și o presiune socială. Chiar dacă va funcționa principiul rotației, este ușor de presupus că, simultan, va funcționa și mecanismul continuității. Ceea ce înseamnă că mulți dintre cei 300.000 de militari vor fi însoțiți de familii. Pentru aceste familii, vor trebui asigurate condiții adecvate de viață. O întreagă infrastructură va trebui creată în special în județul Constanța. Copiii acestor familii de militari vor învăța probabil în școli cu profil internațional. Pentru aceste școli, vor fi necesari profesori. Ne place sau nu ne place, ne bucurăm sau suntem îngrijorați, dar privind adevărul în față cu luciditate, înțelegem că NATO creează în următorii ani o veritabilă industrie. Pentru România, aceasta poate fi nu numai o problemă majoră, ci și o mare oportunitate.

O altă schimbare de paradigmă, tot cu efecte pe termen lung, este faptul că, după atâția ani în care această temă a fost întoarsă pe toate fețele, iată că Marea Neagră devine în noua strategie a organizației o zonă de interes major. Din dezbaterile NATO nu a reieșit în ce fel se vor concretiza intențiile statelor participante. Până în prezent, pe o extrem de întinsă perioadă de timp, Marea Neagră a fost guvernată de Convenția de la Montreux. În curând, această convenție nu va mai fi de actualitate. Conform convenției de la Montreux, Turcia joacă un rol cu totul și cu totul special. În sensul că gestionează cele două strâmtori. Pe care le poate închide, atunci când pacea pe Marea Neagră este supusă unei grave amenințări. Tot Turcia este cea care monitorizează, deci controlează traficul pe Marea Neagră. Atât traficul comercial, cât și traficul militar. Conform Convenției de la Montreux, în Marea Neagră este interzisă staționarea pe termen lung a vaselor militare aparținând statelor non-riverane. Dar cum ar putea deveni Marea Neagră o zonă de interes strategic major pentru NATO, dacă și în continuare va funcționa o asemenea interdicție? Este de presupus că noul concept strategic va facilita nu numai tranzitul, ci și staționarea în Marea Neagră a portavioanelor și submarinelor aparținând celor trei mari puteri NATO, altele decât Turcia. Statele Unite, Marea Britanie și Franța vor deveni prezențe active în Marea Neagră. Pentru navele de război care vor patrula de-a lungul coastelor Mării Negre, va fi necesară crearea unei infrastructuri adecvate. Din nou, beneficiară a acestor schimbări revoluționare ar putea să fie România.

Pentru prima dată, Federația Rusă este percepută, printr-un document parafat de statele NATO, nu drept un partener, nu drept un posibil aliat, ci în calitate de adversar. Și tot pentru prima dată, China este percepută și ea drept o amenințare majoră la securitatea internațională, pe care NATO pretinde că o asigură. Plasarea acestor două state gigantice în același punct cardinal sub aspectul securității internaționale le obligă să se unească. Inevitabil, China și Federația Rusă vor forma, dacă încă nu au format, un pol de putere alternativ nu numai sub aspect economic, ci și sub aspect militar. Este a treia realitate generată de summitul NATO de la Madrid, care va produce consecințe profunde pe termen mediu și lung.

sursă: corectnews.com