Autor: Cozmin Gușă
Un filmuleț de 30 de secunde decupat cu ocazia vizitei lui Macron în SUA de zielele trecute ne arată următoarele scene: în pregătirea declarațiilor celor doi președinți, oficialii prezenți ascultă mesajul unui tip în cărucior, strânși în jurul acestuia, inclusiv Macron, în timp ce Biden se plimbă dezorientat în jurul lor neștiind ce se întâmplă; cei doi președinți se aliniază apoi pe podium pentru un moment solemn, dar Biden se întoarce cu spatele și vrea să plece, dând de înțeles că nu știe ce caută acolo, dar Macron îl oprește cumva, explicându-i că au ceva de făcut, iar americanul se supune docil.
Tot cu ocazia acestei vizite Macron a făcut următoarea declarație:
”Ceea ce am discutat cu președintele Biden este arhitectura de securitate în care vrem să trăim mâine. Adică, unul dintre punctele esențiale, ceea ce, de altfel, președintele Putin a spus întotdeauna, este teama că NATO va bate la porțile sale, este desfășurarea de arme care poate amenința Rusia. Acest subiect ar fi una dintre temele păcii. Trebuie să ne pregătim pentru ceea ce avem de făcut, cum să ne protejăm aliații și statele membre NATO, dând Rusiei garanții pentru propria sa securitate.” (sursa traducere, facebook Varujan Vosganian)
Ce concluzii putem deduce deci? Din filmulețul descris mai sus (care circulă în formă brută, deoarece ar fi șters rapid de pe rețelele de socializare), vedem clar că Biden intră în grija partenerului de negocieri/discuții atunci când bodyguarzii sau infirmierii nu pot fi prezenți lângă el. Pricepeți astfel că interlocutorul, în cazul nostru Macron, este bine instruit înainte legat de starea de boală a lui Biden, indicându-i-se și ce să facă sau să spună în cazul în care președintele SUA o ia razna, deci să acționeze ca un infirmier. E limpede așadar că discuțiile oficiale ale lui Biden cu oricine sunt nu doar inutile, fiind aranjate ca scene dintr-un teatru al absurdului, dar induc SUA un mare handicap diplomatic, topind pe loc autoritatea geopolitică cu care America și-a obișnuit interlocutorii.
Probabil că în baza acestei situații halucinante lui Macron i-a venit ideea declarației expusă mai sus (ce nici nu poate fi contrazisă de Biden în condițiile date!), ce îngroapă practic retorica americană referitoare la războiul din Ucraina. Macron ne-a întors în timp cu aproape un an, pentru că ce zice el era perfect valabil chiar la începutul conflictului. Citez aici tot din Vosganian, care zice așa:
”(…) Păi dacă NATO și Rusia se gândesc cum să-și ofere garanții reciproce, astfel încât NATO să nu se extindă spre est și fiecare să-și apere teritoriile și aliații, pentru ce trebuia stârnită agresiunea criminală a Kremlinului, pentru ce trebuiau să moară peste o sută de mii de tineri, pentru ce trebuia să se distrugă Ucraina și patru milioane de oameni să pornească în exil? Pentru ce trebuia să fie umilită Europa și să devină miloaga planetei, în căutare de resurse? De ce nu și-au oferit NATO și Rusia garanțiile astea de securitate de la început, pentru ca războiul să fie evitat? Pe mâna cui a ajuns soarta omenirii și interesele cui se joacă pe deasupra capetelor noastre???”
Răspunsul la întrebările de mai sus este cel pe care l-ați tot auzit în dezbaterile de la GOLD FM, e legat de interesele jucătorilor de putere non-statali din Occident (de tip Forumul Economic Mondial, Clubul Bilderberg, Consiliul pentru Relații Externe, etc.), ce-au amorsat și furajat războiul ce nu are legătură cu democrația și independența Ucrainei, ci cu reașezarea geopoliticii lumii după azimuturi ce să le avantajeze profiturile. E limpede însă că strategia a fost precară și calculul lor inițial a fost dinamitat prin solidarizarea ad-hoc a puterilor eurasiatice (China, Rusia, India, Turcia, ș.a.), ce s-au mobilizat spre a-și crea o lume a lor, aceste țări astăzi ignoră Occidentul, dar se pregătesc temeinic pentru a-l domina și exploata ulterior. Iar noi în lumea noastră, mai mică și mai bolnavă decât a lor, asistăm la puneri în scenă penibile și dureroase, ca cea dintre Biden și Macron, de care pot râde până și rațele din China, ce defilează în mod disciplinat și autonom de două ori pe zi.
